Ţara lui Papură Vodă este o expresie autohtonă, cu sens peiorativ, veche de secole. Faptul că expresia este încă vie înseamnă că înţelesul acesteia mai are acoperire în realitatea imediată. Şi este o expresie vie de vreme ce o auzim atât de des în jurul nostru – când este aglomeraţie pe şosele, când iarna ia autorităţile “prin surprindere”, când prehensile cresc haotic, când taxele proliferează, când politicienii se ceartă între ei pentru privilegii, când pierdem în competiţiile sportive, când se schimbă legi “după ureche”, când se plimbă hartii prin birouri, când se risipesc bani publici pe lucruri inutile, când se plagiază, când corupţia e în floare, când ideea de dreptate este pusă sub semnul întrebării etc., se spune că… “parcă am fi în Ţara lui Papură Vodă”.

Ţara lui Papură Vodă, sensul şi originea expresiei

Într-adevăr, în timp, expresiei Ţara lui Papură Vodă i s-a asociat înţelesul de “ţară fără stăpân”, în care legile sunt încălcate adeseori sau nu mai există, sunt ignorate, ţara în care domneşte dezordinea, iar oamenii sunt dezbinaţi, ţara în care conducătorii nu au vocaţia echilibrului, a corectitudinii, a regulilor morale, juridice, comportamentale, şi nu cunosc devotamentul în numele unor cauze comune cu ale poporului.

Originea expresiei Ţara lui Papură Vodă se leagă de o scurtă domnie, din secolul al XVII-lea, în Moldova, a lui Stefaniţă Lupu, fiul lui Vasile Lupu. Stefaniţă avea numai 18 ani când a fost pus pe tronul Moldovei, pentru puţin timp, între 1 decembrie 1659 şi 29 septembrie 1661, la insistenţele tatălui său, aflat, la vremea aceea, la Constantinopol. În 1661, Stefaniţă Lupu a fost asasinat de boieri, care susţineau alţi pretendenţi la tron, aduşi de turci sau tătari.

Cronicarul Miron Costin, în Letopiseţul Ţării Moldovei, consemnează această domnie, în capitolul 22, astfel: “ Inţelegându Stefaniţă Vodă că trece Constantin Vodă Nistrul la Soroca, au ieşit la Coiceni, cu oastea sa şi ş-au pus tabăra acolea, însă oastea era prea puţină, că ţara intr-aceia foamete era intr-acela anu, cât mânca oamenii papură uscată în loc de peine, măcinând-o uscată. Şi de pe acia foamete porecliia şi pre Stefaniţă Vodă, de-i dzicea Papură Vodă. Ce vremile şi voia lui Dumnedzău nu sunt în voia domnilor”.

Ţara lui Papură Vodă, Neagu Papura

În istoria românilor, aproximativ un secol mai târziu, a mai existat un “Papură”, Neagu Papură, haiduc din zona Olteniei, devenit pandur în vremea stăpânirii habsburgice, la propunerea boierilor, care sperau ca Neagu Papură va putea, cu ajutorul unei potere, să stăvilească atacurile hoţilor şi haiducilor.

Citește și:  Cum este corect – “cunoştiinţă” sau “cunoştinţă”?

Oltenia ajunsese, la vremea aceea, adică la începutul secolului al XVIII-lea, sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, după Pacea de la Passarowitz, dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Habsburgic, fără ca domnitorul Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot din Ţara Românească, să aibă vreo reacţie. Revolta populaţiei a fost însă virulentă. Mulţi tineri se făceau haiduci, atacau şi prăduiau caravanele care duceau birurile, taxele, aurul, spre Imperiu. În aceste condiţii, austriecii au tocmit, în locul trupelor pe care şi le-au retras din Oltenia, nişte mercenari, cei mai mulţi foşti haiduci, în frunte cu Neagu Papură, să-i ajute să-si păstreze controlul si autoritatea.

Neagu Papură, ca fost haiduc şi el, a închis ochii la jafuri, iar banii primiţi din partea Imperiului care îi angajase erau păstraţi ca simbrie, fără ca cei care atacau şi furau să fie prinşi vreodată. Dându-şi seama că au fost înşelaţi de “comando”-ul de panduri, foşti haiduci, austriecii au părăsit Oltenia. Neagu Papură, la solicitarea boierilor, a devenit conducătorul unei “miliţii” a pământului, care să restabilească ordinea în regiune. La scurtă vreme, însă, a luat din nou calea codrului, ca haiduc. Aşadar, nu numai Moldova, dar şi Oltenia a fost o vreme Ţara lui Papură Vodă, în care “legea”era făcută după regulile haiduciei.

Fatalitate sau nu, de numele a doi “Papură” se leagă perioade tulburi şi tumultoase ale istoriei noastre, poporul fiind cel care a avut cel mai mult de îndurat de pe urma unor autorităţi aservite altor puteri (Poarta Otomană, Imperiul habsburgic) sau din pricina jafurilor, sărăciei, foametei, pe care domnitorii sau puterea de la vremea respectivă nu le-au putut birui. Căci, aşa cum se tânguia acelaşi cronicar, Miron Costin, referindu-se la istoria Moldovei de până la acel moment, multe a avut de îndurat această ţară: “Oh! Oh! Oh! săracă ţară a Moldovei, ce născocire de stăpâni c-acestia ai avut!“, “O! Moldova, di ar hi domnii tăi, care stapânescu în tine, toţi înţelepţi, încă n-ai peri aşe lesne!”. Iar celebra lui zicere – “Iară nu sintu vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii” (Miron Costin), ca şi expresia Ţara lui Papură Vodă par să fie încă actuale.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.