Care este istoria telescopului spatial Hubble?

Telescopul spatial Hubble este una dintre cele mai minunate realizari ale tehnicii si ale cercetarii stiintifice din ultimele doua decenii, care i-a impresionat atat pe specialistii in astronomie, prin explorarea Universului, a planetelor sistemului nostru solar si a galaxiilor indepartate, adunand informatii stiintifice fara precedent, cat si pe oamenii obisnuiti, prin exceptionale imagini ale spatiului cosmic, care stimuleaza imaginatia si ne fac sa visam la lumea misterioasa de deasupra noastra.

Telescopul spatial Hubble (HST – Hubble Space Telescope) a fost lansat in spatiu pe data de 24 aprilie 1990, de la Cap Canaveral (Cape Canaveral Air Force Station), Florida, Statele Unite ale Americii, si a fost pus pe orbita (cu o inclinare de 28,5 grade, fata de Ecuator), de naveta spatiala Discovery (STS-31). Telescopul a realizat un ocol al pamantului in 96 de minute, la o inaltime de aproximativ 600 de kilometri de Terra. Aceasta pozitie in spatiu ii permite sa efectueze observatii si sa le redea la o foarte inalta rezolutie, in infrarosu sau ultraviolet, fara ca acestea sa fie alterate de atmosfera terestra.

Denumirea telescopului – Hubble – a fost data in onoarea lui Edwin Powell Hubble, astrofizician american, care s-a ocupat, in special, de studiul galaxiilor, si care, in 1929, a formulat (e adevarat, la modul empiric) teoria potrivit careia galaxiile se indeparteaza unele de altele cu o viteza proportionala cu distanta dintre ele.

Inceputuri

Putini stiu, probabil, ca primul care s-a gandit la realizarea unui telescop spatial a fost Hermann Oberth, un sas, nascut la Sibiu (Hermannstadt), in 1894. Dupa cum el insusi marturisea, interesul pentru calatoriile spatiale i-a fost inspirat de lecturile cartilor lui Jules Verne. A studiat totusi, ca si tatal sau, medicina, la Munich, a participat la Primul Razboi Mondial (ca medic), renuntand ulterior la cariera in medicina. Incepand cu 1923, a functionat ca profesor la liceul din Sighisoara, s-a orientat tot mai mult spre studiul astronomiei si a fost unul dintre oamenii de stiinta vizionari, de la inceputul secolului al XX-lea, ideile lui fiind adesea respinse, pentru ca erau prea indraznete.

Chiar teza de doctorat (respinsa si aceasta),pe care a propus-o la Universitatea din Berlin, si care a fost publicata ca lucrare de cercetare, este prima din lume despre calatoria interstelara. In 1935, la Medias, Hermann Oberth reuseste, in premiera mondiala, sa lanseze o racheta cu combustibil lichid, fapt care a starnit interesul germanilor care l-au invitat sa lucreze in tara lor, ceea ce s-a si intamplat. S-a stins din viata la Nuremberg, iar la Feucht (Germania), in onoarea lui, functioneaza astazi, un Muzeu al cercetarilor spatiale. Hermann Oberth, alaturi de rusul Constantin Tsiolkovski si de americanul Robert Goddard sunt considerati, la ora actuala, fondatorii zborului spatial.

Dupa Hermann Oberth, Lyman Spitzer, astrofizician american, este cel care scrie peste 200 de articole despre posibilitatea lansarii unui telescop, pe orbita terestra. De altfel, ulterior, el a si lucrat la realizarea proiectului telescopului Hubble. In 1969, Academia Nationala de Stiinte, din Statele Unite ale Americii (ai carei membri servesc pro bono, stiinta, tehnologia si medicina) isi da acordul pentru un studiu de fezabilitate, in vederea realizarii unui telescop spatial, in 1977, Congresul american aproba fondurile, iar punerea in practica a proiectului Hubble incepe in 1985.

Performantele telescopului spatial Hubble

Programul telescopului spatial Hubble este rezultatul colaborarii dintre NASA (National Aeronautics and Space Administration), agentia guvernamentala americana, care se ocupa cu cercetarea spatiului cosmic, si ESA (European Space Agency), agentie interguvernamentala europeana, fondata in 1975. Accesul europenilor la datele culese de HST este de 15% (20%, in ultimii ani).

Telescopul spatial Hubble are o greutate de aproximativ 11 tone, cu o lungime de 13,2 metri si un diametru maxim de 2,4 metri. Foloseste doua panouri solare, pentru producerea electricitatii necesare pentru aparatura care orienteaza si stabilizeaza pozitia telescopului si pentru imagini. Printre echipamentele telescopului se afla o camera planetara, cu unghi larg, o camera pentru radiatii slabe, doua spectografe, mai multe instrumente de masura, care determina, cu mare precizie, distanta dintre stele. Realizarea sa a costat un miliard de dolari.

“Ochiul” telescopului a colectat, pentru cercetatorii in domeniu, miliarde de date, aducand dovezi ale existentei gaurilor negre, validand teoria expansiunii Universului, formulata de Edwin Hubble, in 1929, observand in direct nasterea sau moartea unor stele, unele dintre imagini, oferite publicului larg, facand inconjurul planetei. Printre descoperirile cele mai importante facute cu ajutorul telescopului spatial Hubble, se pot evidentia urmatoarele:

• Pentru prima data, s-a putut dovedi ca planetele graviteaza si in jurul altor stele decat Soarele;
• Teoria potrivit careia cele mai multe galaxii contin o gaura neagra (un corp, al carui camp gravitational este atat de puternic, incat nici o forma de materie sau de energie nu poate scapa in afara), a fost partial confirmata;
• In 1994, telescopul a furnizat imagini impresionante ale ciocnirii cometei Shoemaker-Levy 9, cu Jupiter;
• In 1995, Hubble a fotografiat ceea ce astronomii numesc Hubble Deep Field (“Campul profund al lui Hubble”), o regiune din constelatia Ursa Mare, cuprinzand in jur de 3000 de galaxii, cu luminozitate slaba;
• In 2009, telescopul a descoperit o planeta, in afara sistemului nostru solar (exoplaneta GJ1214b), alcatuita in mare parte din apa, cu o atmosfera umeda; este de aproape trei ori mai mare decat Pamantul, se afla la 40 de ani lumina de Terra, ceea ce, la dimensiunea cosmica, nu inseamna foarte mult si a devenit deosebit de interesanta pentru cercetatori;
• In 2011, un spectroscop din dotarea telescopului a descoperit posibilitatea existentei, pe Pluto, a  unor hidrocarburi, care ar putea conduce la identificarea unor conditii similare celor care au facut posibila viata pe Terra;
• Dupa ce, in 2006, Hubble descoperise doi sateliti ai lui Pluto (Nix si Hydra), in 2011, un al treilea (P4), in 2012, a identificat inca unul (P5), pe o orbita de 95 000 de kilometri in jurul celei mai mici planete din sistemul nostru solar; toti acesti sateliti au rezultat, cred cercetatorii, in urma coliziunii lui Pluto cu un asteroid;
• Diverse alte date stranse de Hubble i-au condus pe specialisti la concluzia ca Universul ar avea o varsta de aproximativ 14 miliarde de ani;
• Impresionante imagini au fost transmise despre stelele din Omega Centauri (15 000 de ani lumina fata de Terra), care au o vechime de peste 10 miliarde de ani si despre Galaxia OZN, aflata, fata de Pamant, la 35 de milioane ani lumina, si care are o forma asemanatoare cu ceea ce noi numim “farfurii zburatoare”;
• In 2012, una dintre cele mai frumoase imagini (votata asa de catre internauti), furnizata de Hubble, a fost cea a galaxiei Sombrero, cu 800 miliarde de sori si situata la 28 milioane ani lumina de Pamant;

  

Informatiile adunate de computerul de la bordul telescopului spatial Hubble sunt transmise prin sateliti la Institutul de Stiinta a Telescoapelor Spatiale, din Baltimore. Aparatura telescopului este monitorizata continuu de la baza spatiala, iar observatorul este vizitat la fiecare 30 de luni pentru verificare si intretinere. Imaginile initiale trimise de Hubble sunt alb-negru, prelucrate color pe computer, pentru a fi difuzate publicului.

In 2009, s-a efectuat ultima revizie tehnica a telescopului Hubble, proiectat initial doar pentru zece ani de functionare. S-au implinit deja 22 de cand transmite “neobosit” informatii si imagini si telescopul poate functiona in foarte bune conditii, cel putin pana in 2014.

NASA, impreuna cu ESA si CSA (Agentia Spatiala Canadiana) au in program inlocuirea telescopului spatial Hubble, in 2018, cu un altul – James Webb Space Telescope (JWST) – numit initial “Next Generation Space Telescope”, care, se pare, va fi lansat din centrul spatial de la Kourou, din Guyana franceza. Cu o greutate de 6 200 kilograme, prevazut sa fie amplasat la 1,5 milioane kilometri de Terra, acest telescop se afla, in prezent, in faza testarilor, cu atat mai mult cu cat se va afla la o distanta care va impiedica orice interventie umana de remediere, in caz de defectiune. Oglinda principala, placata cu aur, cu o suprafata de sase ori mai mare decat a telescopului spatial Hubble, va permite colectarea de imagini cu o viteza de noua ori mai mare decat a predecesorului sau (Hubble).