Teoriile conspiraţiei (nu numai conspiraţiile), deşi au existat în toate epocile, par să cunoască, în timpul pe care-l trăim, un reviriment fără precedent. Alegeri furate, pandemie, comploturi, extratereştri, convingeri de toate felurile, în diverse zone ale realităţii, de la politică, la ştiinţe si la viaţa de toate zilele – cine şi cum poate să discearnă ce este adevărat şi ce este fals?
Este un paradox ciudat că, în era informaţiei, când toate cunoştinţele dobândite de-a lungul timpului, ştirile, datele sunt la un click distanţă, confuzia, denaturarea adevărului, zvonurile ocupă un loc atât de important, prin impactul pe care-l au asupra unui număr semnificativ de persoane.
Pe de altă parte, se pune în mod firesc întrebarea – cine poate oferi garanţii că adevărul este unul anume, poate cel susţinut de cei mai mulţi sau de un grup cu autoritate (politică, ştiinţifică etc.) şi nu celălalt, susţinut de tabăra adversă? Cine garantează că ceea ce cred cei mai mulţi, la un moment dat, este adevărul sau, poate, doar reflexul spiritului de turmă?
De ce cred oamenii în teoriile conspirației? – diverse puncte de vedere. Ce este pareidolia?
Unii psihologi consideră că oamenii, în general, au o “genă” pentru superstiţie, pentru miracole, pentru lucrurile incredibile, pentru gândirea magică în general, pentru convingeri şi acţiuni iraţionale, împărtăşite de un număr mare de persoane, care, în timpurile vechi, au reprezentat o formă de supravieţuire, în timp ce ştiinţa, gândirea exactă, raţională presupun procese complexe, nu fac parte automat din natura noastră, trebuie cultivate.
În plus, creierului uman nu-i place hazardul şi atunci se străduieşte să găsească tot felul de conexiuni ascunse, pentru a ajunge la o explicaţie a lucrurilor, pentru a găsi un sens în haosul aparent al evenimentelor, pentru a-şi crea iluzia că are sub control o lume pe care, în realitate, nu o stăpâneşte în niciun fel.
Ce este pareidolia?
Aşa se explică şi ceea ce, în ştiinţă, se numeşte pareidolia (din grecescul “para”- “pe lângă” şi “eidolon” – “imagine”/ “formă”/ “contur”) – fenomen psihologic, care se referă la tendinţa de a interpreta greşit imagini, sunete, forme, prin asociere cu ceva cunoscut.
Sunt arhicunoscute exemple de pareidolia, precum a vedea/ a auzi lucruri care nu există în realitate – chipuri umane în formele norilor, în ceaşca de ceai, de cafea, dovezi ale unor lumi civilizate în fotografiile trimise de pe Marte, “ochi” pe suprafaţa Lunii, un profil straniu cioplit într-o stâncă, mesaje “ascunse” în muzică sau chipul lui Iisus Hristos sau al Fecioarei Maria în incendiul de la Catedrala Notre Dame, din urmă cu câţiva ani sau într-o mulţime de alte împrejurări etc.
De la astfel de percepţii subiective mai este doar un pas până la a se forma convingeri colective, deoarece fiinţa umană are înclinaţia de a fi credulă în raport cu lucruri a căror veridicitate nu poate fi verificată imediat sau deloc. Iar ca fenomen de masă, este mai simplu să imiţi sau să te alături celor care dau impresia că “ştiu”, mai ales dacă reacţia emoţională este mai puternică decât filtrul cognitiv.
Teoriile conspiraţiei şi biasurile cognitive
Biasurile cognitive pot fi un puternic suport pentru teoriile conspiraţiei. Biasurile cognitive sunt nişte scheme de gândire, nişte tipare cognitive, distorsinuni ale raţionalităţii, care ne condiţionează în interpretarea diverselor situaţii, induc comportamente repetitive şi limitative, încurajează rigiditatea în felul de a înţelege şi percepe diverse evenimente.
Biasurile cognitive arată că schemele de gândire individuale sunt considerate de respectiva persoană ca fiind adevărate, se bazează pe experienţele subiective, hrănite de convingerile personale şi sunt foarte rezistente la schimbare, De aici până la teoriile conspiraţiei nu mai este decât un pas.
Când dovezi oferite de o autoritate ştiinţifică, politică etc. intră în contradicţie cu viziunea personală despre lume/ despre evenimente, se creează un disconfort major, care nu poate fi temperat decât prin adeziunea la un punct de vedere convenabil pentru convingerile personale.
În epoca actuală, Internetul a făcut ca oameni care au convingeri asemănătoare să se găsească foarte repede unii pe alţii şi să se susţină reciproc, fără a mai fi preocupaţi de adevăr.
Teoriile conspiraţiei – câteva exemple celebre
Teoriile conspiraţiei au fascinat întotdeauna. În secolul al XIX-lea, de exemplu, multe dintre aceste teorii s-au construit în jurul unor “societăţi secrete”, precum francmasonii (cu rădăcini în secolul anterior, cu principii politice proprii, cu ritualuri oculte) sau “Illuminati”, confundaţi frecvent cu “Iluminiştii” (confuzie care, într-o oarecare măsură, continuă şi astăzi), despre aceştia din urmă susţinându-se că erau/ sunt preocupaţi de “Noua Ordine Mondială” şi ar fi reunit personalităţi din diverse domenii, intelectuali, politicieni, artişti etc. Au fost şi voci care nu au ezitat să atribuie existenţa “Illuminati” unor vizite extraterestre.
Dintre teoriile conspiraţiei mai apropiate de zilele noastre, foarte cunoscute sunt, de pildă, următoarele:
Teoriile conspiraţiei si “Noua Ordine Mondială”
“Noua Ordine Mondială” este una dintre teoriile conspiraţiei care se bucură şi astăzi de mare popularitate în rândul publicului larg. De altfel, cu cât realitatea este mai tulbure, mai măcinată de crize, cu atât asemenea teorii câştigă teren.
În secolul al XX-lea, Woodrow Wilson și Winston Churchill, primul, preşedinte al SUA, al doilea, prim-ministru al Regatului Unit, precum şi alţi şefi de stat au folosit sintagma “Noua Ordine Mondială” pentru a face trimitere la o nouă perioadă a istoriei, care să fie marcată de schimbarea echilibrului de putere după Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial.
În prezent, “Noua Ordine Mondială” se referă la o conspiraţie coordonată de grupuri de putere politică şi financiară, o “elită” care ar avea ca scop constituirea unui guvern mondial, care să se substituie guvernărilor naţionale.
Multe evenimente din istoria recentă sunt interpretate ca etape ale acestui plan, din care nu ar lipsi, ca în celebrul roman al lui George Orwell, “1984”, supravegherea în masă, datele biometrice, stimularea excesivă a consumului versus crize alimentare, reducerea populaţiei lumii prin genociduri provocate de războaie inutile, prin epidemii/ pandemii generate de virusuri create de ingineria genetică, prin vaccinuri, prin controlul minţii (mind control), printr-o cultură a fricii, prin dezastre ecologice cauzate de influențarea condițiilor meteorologice etc.
Teoria Pământului plat
Există, la ora actuală, în epoca în care naveta spaţială Voyager 1 a trecut dincolo de graniţele sistemului nostru solar, când cunoaşterea, în toate domeniile, a ajuns la un nivel uimitor, există, pe un site – Flat Earth Society – circa 10 000 de susţinători ai Teoriei Pământului plat, la care se adăugă alte mii de simpatizanţi neînscrişi încă, din întreaga lume.
“Nimeni nu a ajuns vreodată pe Lună”
Unii susţin că NASA a organizat Programul Apollo ca un fel de “punere în scenă”, imagini filmate în studiouri de televiziune, dar că nimeni, niciodată, nu a pus piciorul pe Lună şi aduc şi tot felul de argumente în acest sens – de pildă, că ar fi fost imposibil să fie arborat steagul american şi să “fluture” în bătaia vântului, când pe Lună nu există atmosferă.
Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, de la World Trade Center
Acestea nu ar fi fost provocate de militanți asociați cu gruparea islamică extremistă Al-Qaeda, împotriva Statelor Unite ale Americii, ci chiar de guvernul american, care ar fi plasat explozibil în turnuri. Principalul argument ar fi că cele două clădiri, construite cu scopul de a rezista tuturor șocurilor, s-ar fi prăbușit în cele din urmă prea repede. Un angajat ar fi declarat şi el că a auzit zgomote puternice, o explozie venind de jos, înainte de a scăpa din clădire.
“HIV este un virus creat în laborator”
Susținătorii teoriilor conspirației asigură că acest virus ar fi fost creat în laborator de Departamentul de Apărare al Statelor Unite, pentru “a scădea populația mondială” şi că virusul “a fost testat pe populația africană înainte de a se răspândi în întreaga lume”.
“JFK a fost ucis de CIA”
La data de 22 noiembrie 1963, președintele american John F. Kennedy (JFK) a fost asasinat în timp ce traversa Dallasul într-o mașină decapotabilă. Oficial, JFK a fost ucis de Lee Harvey Oswald, acesta ucis şi el 48 de ore mai târziu şi că ar fi acționat singur, dar această versiune este crezută doar de 19% dintre americani. În jurul acestui asasinat circulă mai multe teorii, cea mai cunoscută fiind că agenții CIA l-ar fi ucis pe Kennedy din cauză că acesta nu ar fi acordat sprijin serviciului secret american după eșecul debarcării în Cuba, în 1961, fostul director al CIA, Allan Dulles, fiind concediat de Kennedy după episodul cubanez.
“Lady Di a fost ucisă din ordinul familiei regale”
Diana, Prințesă de Wales, una dintre cele mai faimoase femei din generația ei, a murit tragic într-un accident de mașină, în tunelul Alma, din Paris, în 1997. Dar pentru conspiratori, Lady Di a fost ucisă, de fapt, la cererea familiei regale. Adepţii teoriei comploturilor consideră că adevărata cauză a morţii lui Lady Di a fost legătura ei cu miliardarul egiptean Dodi Al-Fayed, legătură pe care Lady Di intenționa să o oficializeze.
“Lumea este guvernată de reptilieni”
Planeta noastră ar fi condusă în secret, susţin adepţii teoriilor conspiraţiei, de reptile extraterestre cu aspect uman, care ar acționa din umbră și ar manipula specia umană. Mai mult, aceşti conspiraţionişti consideră că Regina Elisabeta a II-a, Madonna, Katy Perry, Barack Obama sau chiar Nicolas Sarkozy sunt, de fapt, reptilieni.
Jeanne D’arc, Adolf Hitler, Mickael Jackson și Elvis Presley ar fi supraviețuit morților lor oficiale
De exemplu, despre Adolf Hitler se spune că nu s-ar fi sinucis în 30 aprilie 1945, în buncărul său, din Berlin. Istoricul brazilian Simoni Guerreiro Dias, care şi-a publicat teza pe acest subiect, crede că Adolf Hitler a fugit în America Latină și și-a făcut o nouă viață în Argentina sau Brazilia, înainte de a muri în 1984, la vârsta de 95 de ani.
Teoriile conspiraţiei şi pandemia de Covid-19
Când este vorba despre teoriile conspiraţiei, de la “Moartea Neagră”, adică pandemia de ciumă bubonică din Afro-Eurasia, din secolul al XIV-lea, în timpul căreia au pierit circa 200 de milioane de oameni, până la pandemia de COVID-19, de la începutul acestui mileniu, lucrurile nu s-au schimbat substanţial.
Aproape 30% dintre oameni cred cel puțin parțial într-o teorie a conspirației legată de pandemia de coronavirus, arată un studiu recent al Universității din Basel, realizat pe un eşantion de 1 600 de persoane. Aceştia cred că răspândirea virusului face parte dintr-o încercare deliberată a unei elite de a prelua controlul asupra populației, că adevăratul motiv al lockdown-ului este oprirea imigrației sau impunerea unui sistem de supraveghere în masă etc.
În asemenea vremuri confuze (confuzie amplificată, astăzi, de “inflaţia”de date, cele mai multe contradictorii), mintea umană aderă extrem de uşor la teoriile conspiraţiei, deoarece acestea, aparent, oferă o variantă/ un remediu pentru incertitudine, o naraţiune coerentă (chiar dacă nu este demonstrată) în care teoriile asociate lobby-urilor farmaceutice – „Big Pharma” – explică de ce vaccinurile sunt obligatorii, de unde vine coronavirusul, corupția în politică etc.
Iar astfel de afirmaţii, spun psihologii, au impact pentru că dau impresia că reduc incertitudinea. Este ceea ce, în neurostiinte, se numeşte “efectul dezvăluirii”’, care spune că: “Este adesea suficient ca mitul conspirației să elimine anomaliile și elementele enigmatice, pentru a genera un vid inconfortabil pe care își propune rapid să îl umple cu o poveste” (Gerald Bronner, în eseul “Democraţia credulului”).
De asemenea, subliniază Marie Claire Villeval, cercetător la CNRS (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică, din Franţa) teoriile conspiraţiei sunt stimulate şi de lipsa de încredere în instituții și de corupție, ca şi de mainstream-ul impus de mass-media (trendul majoritar creat prin alinierea treptată la anumite modele de comportament, de valori).
Fake news-urile şi teoriile conspiraţiei
Este vorba, în acelaşi timp, şi de avalanşa de fake news-uri. Orice informație este probabil să fie adevărată sau falsă, iar acest lucru întărește și mai mult suspiciunea. Iar demontarea ştirilor false este extrem de dificilă, imposibilă uneori, deoarece mintea noastră îşi reprezintă realitatea din jur făcând predicţii bazate pe ceea ce vede, aude, iar aceste informaţii, odată intrate în această reprezentare a lumii, tind să rămână acolo.
Nimeni nu ar vrea să verifice totul mereu, iar şi iar, creierul refuză să facă acest efort, un astfel de mecanism fiind definit în psihologie ca biasul cognitiv de confirmare – tendinţa comună de a nu lua în considerare decât informaţiile şi opiniile care confirmă convingerile personale şi de a le discredita/ ignora pe cele care le contrazic. Iar domeniul medical este, nu numai în pandemie, unul dintre cele mai expuse ştirilor false (medicale fake news), pentru că publicul (foarte numeros) marşează rapid la tot felul de remedii “miraculoase” sau, în caz de crize globale de sănătate, la teorii conspiraţioniste.
Teoriile conspirației tind să prospere în vremuri de criză
În astfel de momente, precum pandemia de coronavirus, ceea ce favorizează teoriile conspiraţiei este, în primul rând, sentimentul de neputință al oamenilor, de vulnerabilitate, de expunere la o amenințare mai mult sau mai puțin clar identificată sau chiar sentimentul de pierdere a controlului. Cu alte cuvinte, este vorba despre una sau mai multe nevoi psihologice (securitate, siguranță, control) care nu sunt satisfăcute de context – de informaţiile oferite de autorităţile ştiinţifice, decizionale, de lipsa de coerenţă a acestora.
Așadar, cercetările arată că teoriile conspirației tind să prospere în vremuri de criză – în fața atacurilor teroriste, a schimbărilor sociale sau politice accelerate sau a unei crize de sănătate, pentru că aceste forme de interpretare a lumii oferă răspunsuri, deși simpliste și adesea greșite, la problemele reale ale societății, dând iluzia de a putea acționa pentru a evita pericolul.
Teoriile conspiraţiei intr-o lume haotică şi incertă
În general, toate teoriile conspirației sunt construcții bazate pe o problemă foarte corectă, problemă căreia i s-a creat o cauză artificială, absurdă sau exagerată. Dându-i un nume, se creează un inamic identificat și, implicit, posibilitatea de a acționa, de a-l lupta activ. În plus, teoriile conspirației ajută să dea sens, să explice o lume din ce în ce mai complexă, haotică și incertă, cu sublinierea, importantă, că mecanica unei conspirații duce la concluzii false, ușor de crezut.
„Preferăm să credem ceva care are sens – spunea profesorul şi filosoful Philippe Huneman – chiar dacă este fals. O lume binară, cu băieți buni și băieți răi, este odihnitoare din punct de vedere cognitiv. Trebuie să punem un agent intenționat în spatele lucrurilor neplăcute ce ni se întâmplă”.
La toate acestea, se adaugă, în epoca actuală, ca factori favorizanţi pentru teoriile conspiraţiei, pierderea credibilităţii democraţiei reprezentative, discursurile politice percepute ca fiind false, interesate, scăderea dramatică a încrederii în politicieni, în mass-media, în reprezentanţii marilor companii economice etc., plus fenomenul de deepfakes (fotografii/ videouri false care, uneori, fac aproape imposibilă diferenţierea între ceea ce este real/ adevărat şi ceea ce este fals).
“Orice putere este o conspiraţie permanentă”
Există şi teorii conspirative care, până la urmă, s-au dovedit a fi reale, precum celebra “Afacere “Dreyfus”, care a sfâşiat societatea franceză de la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu efecte pe termen lung, “Incidentul de la Gleiwitz”, când o staţie de radio germană a fost atacată de forţele naziste, atacul fiind pus însă pe seama polonezilor, acesta fiind pretextul pentru declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial, COINTELPRO (Counter Intelligence Program), un program FBI, al cărui scop a fost destrămarea organizațiilor politice disidente din SUA etc.
Joseph de Maistre, om politic, filosof şi scriitor, spunea că “Istoria este o conspiraţie permanentă împotriva adevărului”, iar Balzac era convins că “Orice putere este o conspiraţie permanentă”. Adevăr, minciună, conspiraţie? Fiecare este dator, din respect de sine, să găsească drumul spre adevăr, să-si dezvolte abilitatea de a discerne intre fake news, prejudecăţi, stereotipii, manipulare.
