Țestoasa de deșert (Gopherus agassizii) este un adevărat simbol al supraviețuirii în regiunile aride din sud-vestul Statelor Unite și nord-vestul Mexicului. Această specie a dezvoltat adaptări incredibile pentru a face față temperaturilor extreme, secetei prelungite și solurilor nisipoase.
Habitatul și distribuția geografică
Testoasa de desert (Gopherus agassizii) traieste in regiunile desertice din sud-vestul SUA si nord-vestul Mexicului. Apare si in zonele cu paduri uscate sau marginale ale deserturilor. In locurile unde temperatura solului ajunge la 60ºC testoasa s-a adaptat acestor conditii de habitat, astfel ea isi sapa gropi foarte lungi ca niste pesteri si sta in majoritatea timpului adapostita in ele, pentru a scapa de caldura zilei si frigul noptii.
Adaptările fizice și comportamentale ale țestoasei de deșert
La aceasta specie masculii sunt putin mai mari decat femelele, au lungimea carapacei cuprinsa intre 25-36 cm si greutatea de 4-7 kg. Membrele anterioare sunt groase, aplatizate, solzoase si de forma unor lopeti bine adaptate la sapatul vizuinelor. Membrele posterioare sunt mai solide decat cele anterioare.
Carapacea este bombata, la mascul este de forma concava, are multe placi sculptate, iar culoarea variaza de la gri-verzui la maroniu pe partea dorsala si este mai deschisa pe partea ventrala. Masculii au pe partea din fata a plastronului excrescente lungi care sunt folosite drept arme de atac in perioada de imperechere, cand rivalizeaza intre ei.
Scheletul este neobisnuit, o parte din vertebre si toate coastele sunt sudate de suprafata interioara a carapacei. Forma carapacei reflecta modul de viata al testoasei. Capul este mic si alungit, gatul lung, ochii sunt mari, cu irisul de culoare deschisa.
Comportamentul de hrănire și dieta
Testoasa de desert este erbivora, se hraneste cu plante, cactusi si flori, fructe, ierburi si frunze. Uneori inghite pietre si pamant, probabil cu scopul de a ajuta digestia, a campleta necesarul de minerale si calciu si de a mentine flora intestinala. Pe timp de seceta isi ia necesarul de apa din seva plantelor si a ierburilor pe care le consuma. Este vanata de coioti, bursuci, pasari de prada, etc. Corbii ataca in special puii de broasca testoasa.
Reproducerea și ciclul de viață
In perioada de reproducere care are loc de la sfarasitul verii pana la inceputul toamnei, femela depune patru pana la opt oua (care sunt de forma ovala si au 4-5 cm lungime) in gropi sapate in nisip. Ouale eclozeaza dupa 3-4 luni si apar puii care au cate 23 g fiecare si lungimea de 4,8 cm. Ei ajung la maturitatea sexuala dupa 15 ani, traiesc minim 50 de ani si maxim 100 de ani.
In anumite zone nordice, in statul Utah aceste broaste hiberneaza in vizuini adanci, pe care uneori le sapa si de 14 m lungime.
Testoasa de desert face parte din ordinul Testudines, familia Testudinidae. Este o specie in pericol de disparitie datorita distrugerii habitatului.
Impactul schimbărilor climatice și conservarea țestoasei de deșert
Țestoasa de deșert este o specie vulnerabilă, afectată semnificativ de schimbările climatice și activitățile umane. Creșterea temperaturilor globale și secetele prelungite reduc resursele de hrană și apă disponibile, afectând supraviețuirea speciei. În plus, dezvoltarea urbană și extinderea drumurilor duc la pierderea habitatului și fragmentarea populațiilor.
Pentru a proteja această specie, au fost inițiate programe de conservare, precum reintroducerea țestoaselor în habitate restaurate și monitorizarea populațiilor. Conștientizarea publicului și educarea comunităților locale sunt esențiale pentru succesul acestor eforturi de conservare.
Video – Testoasa de desert (Gopherus agassizii):
