Specia tetra mexican este foarte interesanta si a atras atentia biologilor prin faptul ca are si o varietate cavernicola. Pestele traieste in general in straturile de mijloc si superioare ale apelor curgatoare, ale raurilor mici si izvoarelor. Pestele este prezent in apele din sudul Statelor Unite ale Americii si pana in America Centrala.
De la simțuri îmbunătățite până la trăsături genetice fascinante, tetra mexican este o dovadă impresionantă a capacității naturii de a se adapta mediului.
Caracteristicile fizice ale tetra mexican
De asemenea este numit si pestele caracin orb de pestera deoarece anumite exemplare au o pigmentatie mai redusa a corpului si ochii nefunctionali acoperiti cu o membrana tegumentara. Pestele are mirosul foarte ascutit, cu ajutorul lui isi detecteaza hrana, dar si cu ajutorul liniei laterale stralucitoare atrage prada.
Cealalta specie care traieste in apele raurilor are corpul argintiu cu reflexii verzui-maslinii, este inzestrata cu inotatoare si aripioare galbui-rosiatice. Inotatoarele dorsale (prima foarte mare si a doua extrem de mica) cat si inotatoarea codala (adanc bifurcata) sunt intens colorate astfel ca apar bine evidentiate.
Ambele specii au corpul comprimat pe partile laterale si lungimea destul de mica, de aproximativ 10-12 cm. Femela este intotdeauna mai mare decat masculul, astfel poate fi deosebita de acesta.
Diferențe între varietățile de suprafață și cavernicolă
Aceste doua specii de tetra mexican sunt similare genetic de aceea se pot incrucisa. Cei care doresc astfel de pesti in acvarii trebuie sa stie ca sunt in general pasnici, dar nu trebuie tinuti impreuna cu pesti neon sau guppy care sunt mici, pentru ca ii pot agresa. Ideal ar fi sa fie tinuti in apropierea pestilor pasnici de dimensiuni mari. Acvariul trebuie tinut acoperit pentru ca atunci cand este stresat sau speriat tetra mexican pot sari din apa.
Pe fundul acvariului nu trebuie sa existe obiecte sau decoratiuni care au margini ascutite deoarece pestele s-ar putea rani si lovi de acestea. De asemenea nu sunt necesare plantele de acvariu, in caz ca ele exista vor fi distruse si mancate de acesti pesti omnivori care de multe ori consuma si hrana vegetala.
Apa trebuie sa fie bine filtrata si schimbata in mare parte o data pe saptamana. Temperatura apei in conditii normale trebuie sa fie de 20-25 grade Celsius si pH-ul usor alcalin. Pentru reproducere temperatura apei trebuie sa fie mai mare de 26-27 grade Celsius si pH-ul de 7-8.
La varsta de 6 luni femela ajunge la maturitatea sexuala si astfel se poate reproduce. Numarul de icre depuse de o singura femela pe plantele din apa ajunge la 1000. Dupa o perioada scurta de timp (de numai 2-4 zile) ouale eclozeaza si apar larvele care incep sa inoate si sa se hraneasca cu Artemia, crustacee si in general cu hrana uscata.
Pestele tetra mexican are denumirea stiintifica de Astyanax mexicanus, face parte din ordinul Characiformes, familia Characidae si nu este o specie pe cale de disparitie. Exista si exemplare care au o coloratie roz cu luciu argintiu a corpului si aripioarele albicioase sau chiar incolore. Acestea sunt considerate o specie distincta, numita Atyanax fasciatus mexicanus din apele raurilor Americii Centrale.
Adaptările tetra mexican la viața în peșteri
Tetra mexican cavernicol este un exemplu fascinant de evoluție adaptativă. În întunericul complet al peșterilor, acest pește a renunțat la vedere, economisind energie prin atrofia ochilor. În schimb, a dezvoltat o linie laterală extrem de sensibilă, care îi permite să detecteze vibrațiile din apă și să evite obstacolele.
De asemenea, metabolismul redus le permite să supraviețuiască perioadelor lungi fără hrană, o adaptare esențială în peșterile sărace în nutrienți. Aceste caracteristici fac din tetra mexican un model preferat pentru studiile privind adaptarea la medii extreme.
Tetra mexican în cercetare genetică și biomedicală
Tetra mexican a devenit un model important pentru studiile genetice datorită varietății sale cavernicole. Cercetătorii au descoperit că mutațiile genetice responsabile pentru pierderea ochilor pot oferi indicii despre regenerarea țesuturilor și evoluția trăsăturilor adaptative.
În plus, studiile asupra metabolismului lor oferă informații valoroase pentru înțelegerea mecanismelor de supraviețuire în condiții de mediu extreme. Aceste cercetări pot avea aplicații în domeniul biomedical, de la tratarea bolilor degenerative până la dezvoltarea unor tehnologii avansate inspirate de natură.
Video – Acvariu cu pesti Astyanax mexicanus:
