Titian, un pictor Italian

Pictorul Titian, cunoscut sub numele de Tiziano Vecellio, s-a nascut intre 1488-1490, la Pieve di Cadore (la 110 km de Venetia, Italia). Este fiul lui Gregorio Vecellio si al Luciei. Titiano era un om prietenos, cu o infatisare placuta, cu purtari si maniere pline de gingasie. La Venetia, frecventeaza atelierul lui Sebastiano Zuccato, apoi atelierul lui Gentile si Giovani Bellini. In anul 1504, la Venetia, izbucneste ciuma. Titian frecventeaza atelierul lui Giorgione (care il va influenta pe Titian in pictura sa), si impreuna cu acesta picteaza fatada cladirii ,,Fondaco dei Tedeschi”. In 1510, pictorul Titian pleaca la Padova (dascalul sau Giorgione moare), aici picteaza trei fresce reprezentand ,,Minunile Sfantului Anton”. In 1512, picteaza ,,Salomeea cu capul Sfantului Ioan” (Roma, Galeria Doria), ,,Alfonso de Ferrara” si ,,Laura di Dianti” (Paris, Luvru). In 1513, refuza invitatia de a deveni pictor al Curtii Pontificale.

La Venetia, in 1514, incepe lucrarea pentru sala Marelui Consiliu, intitulata ,,Batalia de la Spoletto”. Isi deschide tot acum la San Samuele , atelierul sau propriu, avand ca ajutoare pe Antonio Buxei si Lodovico di Giovani. Acum picteaza primele ,,Sacre conversazioni”. In (1515-1516) picteaza: ,,Flora” (Florenta, Galleria Uffizi), ,,Cele trei varste” (Edimburg, National Gallery of Scotland), ,,Amorul sacru si amorul profan” (1515-1516, Roma, Galleria Borghese), ,,Concertul” (Florenta, Palatul Pitti), atribuit lui Giorgione. In 1516, pictorul titian completeaza cu un peisaj, tabloul neterminat de Giovani Bellini (decedat) – ,,Ospatul zeilor” (Washington, National Gallery of Art). I se acorda Sensaria del Fondaco dei Tedeschi (slujba pe care Senatul venetian o acorda celui mai de seama pictor din oras), dupa moartea lui Giovanni Bellini. Acum picteaza icoana de altar ,,Inaltarea Fecioarei l’Assunta” (1518) pentru biserica santa Maria Gloriosa dei Frari. Incep raporturile (legaturile) cu Curtea de Ferrara.

Intre anii 1518-1519 picteaza ,,Adoratia Venerei” (Madrid, Prado). In 1519, picteaza icoana altarului Imaculata Conceptiunii ,,Madonna Pesaro”, pe care o termina in 1526, pentru biserica Santa Maria Gloriosa de Frari din Venetia. In 1520, picteaza icoana de altar ,,Gloria Fecioarei cu Sfantul Francisc”, ,,Sfantul Alvise si donatorul” pentru biserica San Francesco in Ancona, ,,Sfantul Sebastian”, pentru Curtea Pontificata, ,,Barbatul cu manusa” (Paris, Luvru) si ,,Bacanalele” (Madrid, Prado). In 1522, picteaza ,,Invierea lui Hristos” si executa portretul ducelui Antonio Grimani. Pentru ducele Andrea Gritti din Venetia lucreaza fresca ,,Sfantul Cristofor” (Venetia, Palatul Ducal). In 1523 incep relatiile la Curtea lui Mantova, astfel pictorul se afla la Ferrara si picteaza pentru duce ,,Bachus si Aridna” (Londra, National Gallery). La comanda ducelui Venetiei (pentru Capela Sfantului Nicolae), Titian picteaza ,,Fecioara cu pruncul intre Sfantul Nicolae si Duce, si cei patru evanghelisti”. Apoi ,,Coborarea in mormant” (Paris, Luvru) si portretul lui ,,Federico Gonzaga” duce de Mantova (Madrid, Prado).

In octombrie 1545, se afla la Roma si este primit de Papa Paul III, apoi viziteaza monumentele orasului, (,,Capela Sixtina”, ,,Stantele”), se intalneste cu Michelangelo, picteaza ,,Venus” si ,,Amor” (Florenta, Uffizi) si ,,Danae” (Napoli, Muzeul Capodimonte). Termina icoana ,,Gloria Fecioarei si Sfintii Petru si Pavel” (1542, si terminata in 1547) si ,,Ecce Homo” (Madrid-Padro). Face portretele ,,Carol al V-lea in jilt” (Munchen-Alte Pinakothek), ,,Carol al V-lea la Mublberg” (Madrid-Padro), ,,Nicola Perrenot de Granvelle” (Muzeul din Besancon), ,,Isanella de portugalia” (Madrid-Padro). In Innsbruck, face portretul lui Ferdinand I, iar apoi la Milano, portretul principelui ,,Filip”, fiul lui Carol al V-lea.

Titian a pictat intr-o maniera cat se poate de delicata, muntii, campiile, copacii, padurile, umbrele, luminile, revarsarile marilor si a raurilor, pietrele, animalele si tot ce este in natura. In picturile sale, carnatia avea multa gingasie si gratie, in amestecul culorilor sale, incat parea ,,adevarata si vie”. Cu gingasie a pictat matasurile, catifelele, brocartele, platosele, scuturile, vesmintele si altele. Titian a fost un colorist perfect, in pictura sa ,,el merge in pas cu natura” de aceea fiecare figura a sa este ,,vie”, pensulele sale au creat intotdeauna viata. Peisajele sale sunt in general in armonie cu natura. In ultima sa perioada de creatie, el s-a dedicat mai ales reprezentarii suferintelor omenesti, ,,viata care aparuse la inceput ca o sarbatoare lipsita de griji i se infatisa acum sub aspectele ei sumbre” (Mihail V.Alpatov). Picteaza intre 1550-1555, ,,Martirul Sfantului Laurentiu” (Venetia – Biserica Iezuitilor). Intre 1558-1562, pictorul Titian isi face un ,,Autoportret” (Berlin, Dahlem).

Pentru Carol al V-lea executa ,,La Gloria” (Madrid, Prado), ,,Aparitia lui Hristos in fata Mariei” pentru biserica Santa Maria de Medola. Pictorul Titian trimite lui Filip al II-lea, ,,Coborarea in mormant” (Madrid, Prado), ,,Diana si Acteon” (Londra, colectia contelui Harewood), picteaza ,,Rapirea Europei” (Boston, Colectia Gordner). Pictorul Titian termina si apoi expediaza in Spania, ,,Hristos in Gradina Gethsemani” (Madrid, Padro), iar lui Filip al II-lea ii trimite ,,Cina cea de taina” (Escurial – Manastirea Sf.Laurentiu). La Brescia (Italia) picteaza trei lucrari pentru tavanul salii Palatului Public (terminate in 1568). In 1566, lui Titian i se acorda monopolul stampelor pe care Cornelio Cort si Niccolo Boldrini le executau dupa operele sale. Este ales membru al Academiei Pictorilor Toscani. Pictorul are atelierul sau de pictura (o scoala), el a devenit dascalul generatiei mai tinere, a lui Tintoretto, Veronese, Bassano. Elevii lui termina dupa desenele sale decorarea bisericii din Pieve.

In 1575 expediaza in Spania ,,Alegoria pentru biruinta de la Lepanto”, inceputa in 1571 (Madrid, Prado). In 1576, picteaza ultima lucrare ,,Pieta” (inceputa in 1573) si terminata de Jacopo Palma cel Tanar (Galeria Academiei din Venetia). La 27 august 1576, pictorul Tiziano Vecellio se stinge din viata la Venetia, in timpul unei epidemii de ciuma, iar corpul sau este inhumat la biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari. ,,Dintru inceput Titian se prezinta ca unul dintre cei mai mari colaboratori, poate cel mai mare pe care l-a avut lumea.” (George Oprescu)