Vrabia face parte din familia Passeridae si este considerata o pasare de talie mica, foarte comuna la noi in tara.

Aceste pasari isi fac cuiburile intr-un mod destul de artistic, din material vegetal, flexibil si rezistent, paie si pene – acest lucru le confera denumirea de ,,mestesugari” ingeniosi.

Nu sunt considerate pasari rare, deoarece ele au reusit sa populeze diferite regiuni geografice ale globului (traiesc pana si in zone indepartate din Siberia, chiar si spre cercul polar). Traiesc in mari colonii, in care sunt stabilite precis ,,ierarhii”.

Din Europa si Asia – vrabia de casa – s-a raspandit in intreaga lume (pe masura colonizarii celorlalte continente de catre europeni).

vrabiuta

Nu este o pasare migratoare si chiar daca are dimensiuni mici, este o pasare destul de agresiva, unii o considera dragalasa. Este intalnita in zonele agricole, urbane si sub urbane. De regula, evita pasunile, padurile si desertul.

Partea anterioara si mijlocul capului sunt cenusii-cafenii, penele sunt prevazute cu margini de culoare cafenie-rosie. O banda lata, castanie se intinde de la ochi peste tample si laturile gatului, pana la ceafa. Spatele este mai deschis, cu dungi longitudinale, late si negre. Penele spatelui sunt la varfuri roscate, cele codale sunt cenusii-cafenii si la varfuri cu pete roscate.

O pata mica pe marginea posterioara a ochiului, obrajii si partile superioare ale gatului sunt albe, marginea oculara, colturile gurii si o pata pe gusa, barbie si gatlej sunt negre. Restul partilor ventrale sunt albe, lateralele cenusii, aripile cele mai mari sunt negre-cafenii, penele codale sunt cafenii-inchise. Femelei ii lipseste pata neagra de pe gatlej.

Vrabia de casa este laudata pe de o parte pentru ca este o mare consumatoare de insecte daunatoare (molii, larve, viermi ce ataca varza, omizi ce ataca plantatiile de bumbac). In alte zone, ea este considerata o pasarea deosebit de daunatoare, deoarece consuma boabele mature de cereale (grau, orz, ovaz, porumb), precum si legume tinere (mazare, varza) si anumite fructe (cirese, prune, piersici, mere, struguri, capsuni, zmeura).

In Europa, forma tipica (raspandita mai ales in Italia) este vrabia cu capul cafeniu, cu numeroase subspecii actuale in nordul Africii si in Asia. Patria initiala a vrabiei este Orientul, de unde s-a raspandit spre vest si nord, in cautare de culturi de cereale. In nordul Rusiei si al Siberiei, s-a raspanadit de asemenea pe masura ce aceste regiuni au fost populate si s-a extins cultura cerealelor.

In America, a fost introdusa de colonistii europeni in 1850. Apoi a fost colonizata vrabia in America de Nord. Aceasta a populat regiuni mari din SUA si aici s-a dovedit deosebit de suparatoare si daunatoare. Aceeasi situatie s-a creat si in Australia si Noua Zeelanda. In China inmultirea mare a vrabiilor a dus la luarea unor masuri de starpire a lor. Unele culturi si plantatii au fost acoperite cu plase de protectie impotriva pasarilor.

Citește și:  Pasarea Ciuful de Padure - Asio Otus

Desi varbia, pretutindeni unde ajunge, traieste aproape de om, ea este permanent atenta la siguranta ei. In locurile unde a fost urmarita o data, devine foarte sperioasa si prudenta. In locurile unde este aparata, devine increzatoare si chiar obraznica.

Capacitatile ei ,,intelectuale” sunt destul de ascutite, din cauza convietuirii stranse cu omul, experienta ei se imbogateste din an in an. Capacitatea sa de adaptare este deosebit de mare, daca este observata atent si comparata, vrabia de la tara cu vrabia la oras. Sunt pasari sprintene, sirete, iar cantecul lor este mai putin placut. In cazul unui card mai mare de vrabii, sunetele de ademenire si de cearta devin obositoare, greu de suportat, pana la saturare.

Este o pasare deosebit de prolifica. Mai ales daca timpul este calduros, inca din martie depune in cuib cinci pana la opt oua. Acestea sunt clocite de mascul si de femela (care se schimba intre ei, la intervale mici de timp) timp de 14 zile. In mod normal o vrabie cloceste de trei ori anual.

grup de vrabiute

O alta specie europeana este vrabia de camp sau de padure, cu o lungime de 14 cm, care se deosebeste usor de vrabia domestica, printr-o pata neagra auriculara si partea superioara a capului cafenie-roscata.

Spre deosebire de vrabia cu capul cafeniu, aceasta vrabie de camp, evita apropierea omului si sta pe campii si lunci. Apare numai in ierni grele, pe langa asezarile omenesti. Se gasesc in mare numar in tara noastra, cuibarind mai ales in zavoaiele din Lunca Dunarii si pe vaile cu maluri argiloase, inalte, ale altor rauri.

Toamna, vin in stoluri mari, in tufisurile din campii, iarna traiesc in diferite localitati. Isi fac cuiburi in copaci inalti, in salcii, in gaurile malurilor, si in toate cuiburile rapitoarelor si ale berzelor. Se intampla ca intr-un cuib de barza sa fie mai multe cuiburi de vrabie.

Familia vrabiilor cuprinde un numar destul de mare de specii (cca. 36 de specii), care se deosebesc intre ele prin niste caracteristici sesizate doar de cunoscatori (difera in special prin culoarea penajului).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.