Vulpea și rudele sale din familia Canidae: specii și habitate

Vulpea rosie, comuna (Vulpes vulpes crucigera) face parte din familia Canidae si este intalnita in Europa si nordul Americii.

Vulpea, cunoscută pentru inteligența și abilitatea sa de a se adapta la diferite habitate, face parte din familia Canidae, care include și alte carnivore precum lupii și șacalii. Deși cea mai cunoscută specie este vulpea roșie (Vulpes vulpes), familia Canidae include o diversitate de specii de vulpi, fiecare adaptată unor condiții specifice de viață, de la tundra arctică la deșerturile fierbinți.

Aceste mamifere carnivore au o capacitate impresionantă de adaptare, ceea ce le permite să trăiască pe aproape toate continentele, fiind prezente atât în zone sălbatice, cât și în proximitatea așezărilor umane.

Caracteristicile fizice ale vulpilor din familia Canidae

Are corpul lung de 0,8-0,9 m, greutatea de 7-10 kg, inaltimea de 0,4 m, coada stufoasa, cu alb si negru la varf, lunga de 30-40 cm ajutand la pastrarea echilibrului.

Urechile sunt triunghiulare, botul ascutit, cu vibrize lungi, 42 de dinti, si o musculatura faciala dezvoltata. Are picioarele inalte si subtiri, degetele prezinta unghii ascutite, care ajuta la scormonit in cautarea hranei. Ochii au culoarea galben-aurie, cu pupile orientate vertical si simtul vizual foarte dezvoltat.

Culoarea blanii este roscata spre galben, cu reflexii cenusii spre negru la membre. Pe pantece, blana este de culoare cenusie-albicioasa si mai moale. Are o glanda cu secretie externa la baza cozii, care secreta un miros patrunzator.

Habitatele preferate de vulpi și distribuția lor geografică

Este intalnita in toate regiunile tarii (in Delta, la camp, la munte), preferand padurile, stufarisurile, campurile cultivate, dar si hatisurile de maracini, unde se adaposteste in vizuini, scorburi si galerii. Traieste si in conducte metalice de irigatie, faneturi, pasuni, la sate, periferii de orase etc.

Se imperecheaza in lunile decembrie-februarie (o data pe an), iar dupa o perioada de gestatie de 7 saptamani si jumatate, femela face 4-6 pui in vizuini subterane, care pana la 2 saptamani sunt orbi. Puii sunt alaptati prima luna, hraniti alternativ lapte-carne pana la 3-4 luni, iar apoi sunt luati si ei la vanatoare. Sunt animale solitare, traiesc in familii doar in perioada cresterii puilor, cand vulpoiul participa putin la cresterea acestora. O pereche de vulpi stapaneste un teritoriu de 10-50 km².

Este activa noaptea, vaneaza soareci, iepuri, popandai, castori, fazani, potarnichi, prepelite, reptile, larve, pesti, broaste, insecte, pasari de curte etc. Iarna isi aduna hrana in vizuina. Are mirosul excelent, vazul si auzul bine dezvoltate.

Dieta și comportamentul de vânătoare al vulpilor

Detecteaza prada numai dupa miros si sunet (fara sa o vada), se repede asupra ei cu labele din fata, sau alearga dupa vanat printre copaci si tufisuri. Se catara foarte rar, se deplaseaza la trap sau in galop (atinge si 50 km/h, pe distante scurte), putand si inota bine. Nu-si imparte hrana cu alta vulpe, in afara de puii proprii, cand sunt mici.

Este vanata de om, dar si de lupi, rasi, acvile mari, leoparzi, coioti. Este cunoscut faptul ca vulpea raspandeste o boala foarte grava – turbarea.

Blana de vulpe este folosita pentru imbracaminte. Dupa culoarea blanii se deosebesc: ,,vulpea cu cruce” (are pe spate o dunga longitudinala neagra, taiata de dunga membrelor anterioare), ,,vulpea de mesteacan”(are pieptul, pantecele, partea interioara a gatului, varful cozii albicioase si partile laterale galbui), ,,vulpea carbunareasa” (are gatul, pantecele, varful cozii cenusii-negricioase si membrele negre). Nu poate fi domesticita.

Diversitatea speciilor de vulpi și adaptările lor la mediu

Vulpea polara (Alopex lagopus) traieste in regiunile polare de tundra, in Scandinavia, Islanda, Rusia de Nord, Alaska, Canada de Nord, Groenlanda, fiind un animal adaptat la clima rece (la -80ºC). Isi construieste vizuini in tundra, sau iarna adaposturi in zapada.

Are corpul lung de 65-90 cm, acoperit cu blana deasa, greutatea de 5 kg si inaltimea de 30 cm. Culoarea blanitei difera, vara este neagra pe spate si pe membre, iar iarna alb-cenusie sau gri-albastruie. Are botul si urechile scurte. Femelele sunt cam la fel de mari ca si masculii. Sunt animale carnivore, active atat ziua cat si noaptea; vaneaza lemingi, rozatoare polare, insecte, dar consuma si oua si pui de pasari, cadavre de animale.

Se imperecheaza de doua ori pe an, femela face 7-10 pui ( cca. 21 de pui in total).

Vulpea cenusie nord-americana – traieste in sudul Canadei, Statele Unite, Panama şi America de Sud, in deserturile cu arbusti, in paduri si la periferia oraselor.

Se catara cu usurinta in copaci, sare iute de pe o creaga pe alta, vede foarte bine in intuneric, vaneaza stand la panda: soareci, pasari, rozatoare, fiind camuflata prin coloritul blanii brun-castaniu. Se hraneste si cu plante si fructe bine coapte. Are ca dusmani lupii de preerie si rasii canadieni.

In perioada de imperechere, de la inceputul anului, devine zgomotoasa. Dupa o perioada de gestatie de 60-63 de zile, femela face pui, care la nastere au blanita neagra, sunt orbi, si cantaresc 80 g. Masculul este alungat din barlog, el avand rolul doar sa vaneze pentru a asigura hrana necesara. Familia sta impreuna cca. 5 luni.

Cand vanatul este mare, ascunde o parte din hrana in diverse locuri si mai tarziu isi aminteste exact unde este pentru a-l recupera. Este vanata in special pentru blana ei.

Vulpea mancatoare de crabi – traieste in America de Sud, are blana gri-maronie, coada stufoasa, traieste in zonele cu pomi (se hraneste cu fructe) si in savane; vaneaza rozatoare si insecte, dar consuma si oua de pasari si broaste testoase.

Vulpea desertului (Vulpes zerda) – un exemplar foarte mic, avand corpul lung de 20-40 cm, inaltimea de 60 cm, greutatea 0,7-1,6 kg. Are urechile mari, care o ajuta sa localizeze prada si blanita de culoarea nisipului.

Sapa vizuini in nisip, traiesc in grupuri si vaneaza noaptea, hranindu-se cu reptile, rozatoare, oua, pasari mici etc. Principala sursa de lichide este hrana. Se imperecheaza in perioada ianuarie-februarie, dupa o gestatie de 50 zile, femela facand 2-5 pui in perioada martie-iulie. Este intalnita in Sahara si Peninsula Arabica.

Vulpea de preerie – traieste in sudul Canadei si America de Nord, blana ei fiind de culoarea nisipului; vaneaza rozatoare.

Rolul ecologic al vulpilor în diferite ecosisteme

Vulpile joacă un rol important în menținerea echilibrului ecosistemelor în care trăiesc. Ca prădători, ele controlează populațiile de rozătoare, insecte și alte mici animale, prevenind suprapopularea acestora și contribuind astfel la sănătatea solului și a vegetației locale.

De exemplu, vulpea roșie este cunoscută pentru capacitatea sa de a vâna rozătoare care pot afecta culturile agricole, fiind astfel un aliat neașteptat al fermierilor. În tundra arctică, vulpea polară ajută la reglarea populațiilor de păsări migratoare și micromamifere, menținând echilibrul delicat al ecosistemului.

În plus, vulpile sunt considerate indicatori ai sănătății mediului, deoarece dispariția lor dintr-o zonă poate semnala schimbări ecologice sau probleme legate de poluare și degradarea habitatului. Eforturile de conservare a vulpilor sunt esențiale nu doar pentru protejarea acestor specii fascinante, ci și pentru menținerea biodiversității și stabilității ecologice în zonele în care trăiesc.