Vulturii din regiunile tropicale si subtropicale ale Americii se deosebesc de toate celelalte pasari rapitoare, prin faptul ca nu au sept nazal si simtul lor olfactiv este bine dezvoltat. Narile mari se afla aproape de baza ciocului. Capul si gatul (partea superioara) sunt golase, uneori cu puf fin, si cu formatiuni de piele de culori diferite (ca niste creste).
Aceste pasari sunt mute. Degetele sunt subtiri, cu gheare lungi, ciocul nu este puternic si este putin curbat. Astfel, majoritatea nu sunt capabile sa vaneze prada vie (de talie mare). Hrana lor principala o constituie hoiturile si fel de fel de resturi.
Condorul – populeaza Cordilierii, la altitudini de pana la 5000 m, unde temperaturile sunt destul de scazute. Ating o lungime de cca. 1 m si o deschidere a aripilor de aproape 3 m. Masculul este mai mare decat femela, are pe gat lobi de piele, de culoare rosie. Desi condorul se hraneste in primul rand cu hoituri, el ataca si oi, vitei, isi pandeste vanatul de la mari inatimi cu ochii sai ageri.
Ca pasare de zbor planat, foloseste curentii ascendenti de aer, pentru a se lasa purtat spre mari inaltimi. Sunt condori care zboara si la 7000 m inaltime. Puii lor, acoperiti cu puf cafeniu-cenusiu, cresc in crapaturile stancilor.
Vulturul-regal – se evidentiaza prin frumusetea penajului sau traieste in paduri seculare, sesuri impadurite, in partea de nord a Americii de Sud si se intinde spre sud pana in padurile seculare ale Argentinei. Isi instaleaza cuibul pe cei mai inalti copaci.
Vulturul-plesuv roscat – zboara la inaltimi mari, descriind in vazduh cercuri largi, fara a misca aripile. Este raspandit in regiunile centrale si nordice ala Americii de Sud, in regiunile intinse ale SUA, pana in sudul Canadei. Pasarile care traiesc in SUA migreaza in timpul iernii spre sud. Cuibul lor se gaseste pe stanci sau in copaci.
Vulturul-plesuv galben – raspandit in America de Sud.
Vulturul-corb (Caragyps stratus) – este cel mai raspandit exemplar al vulturilor plesuvi americani, considerat foarte sociabil. In comparatie cu ceilalti reprezentanti, are corpul mult mai mic. Prefera zonele Americii de Sud, pana in Buenos Aires. Este o pasare lacoma, de culoare neagra, cu capul si gatul golas, este intalnit in regiunile populate, chiar si orase. Mananca mortaciuni, diferite resturi si excremente. Unde este un animal mort, imediat apar si cativa vulturi – de aceea este protejat in zona. Aceste pasari sunt numite si ,,groparii din Chaco”. Daca un crescator de vite observa aceste pasari negre, rotindu-se in vazduh, se grabeste in acel loc, pentru a salva macar pielea animalului mort.
In America exista si alti vulturi-plesuvi. Astfel, in munti Californiei traieste in numar relativ mic – condorul-californian (Gymnogys californianus) care are capul golas, portocaliu sau galben.
Hoitarul (Neophron percnopterus) – este numit si ,,vulturul-plesuv mic sau alb” are aripile lungi, ascutite, alb-negre. Coada este alba, paritle anterioare ale capului si gusa sunt galbene, golase, inconjurate de un guleras alb zbarlit. Penajul este alb, penele mari sunt negre. Este raspandit in Europa, Asia si Africa. Isi face cuibul pe stanci, in copaci mai rar, folosind fan si crengi. Cloceste 2 oua alb-galbui, patate. Zboara si in regiuni populate, asezandu-se pe cladiri. Vaneaza uneori soareci si sobolani, lacuste si insecte, dar prefera hoiturile. Este rar intalnit in tara noastra (in muntii Dobrogei, muntii Cernei, Negoiul), ca pasare migratoare apare in martie si pleaca in luna septembrie.
Vulturul-pescar (Pandion-haliatus) – este raspandit pe tot globul. Se deosebeste de toate pasarile rapitoare de zi, prin degetul extern care poate fi indreptat inainte si inapoi (degut rotativ). Partea ventrala a corpului este de culoare alba. Piciorul este acoperit cu placute ca niste solzi. Pe partea inferioara a degetelor are solzi cornosi mici, ascutiti, ca niste tepi care usureaza fixarea prazii lunecoase.
Prefera zonele unde apar cursuri mari de apa sau tarmuri marine, hrana lui constand in peste. Cand pescuieste, pasarea se scutura peste apa si apoi se repede cu aripile intinse asupra prazii. Se scufunda in apa destul de adanc, si-si infinge ghearele cu putere in peste.
Isi instaleaza cuibul pe cei mai inalti copaci, pe stanci, in functie de regiune. Femelele clocesc 2-4 oua, fiind inlocuite si de mascul. Dupa 35 de zile, ies puii. La noi in tara, apare rar in Delta Dunarii.
Vulturul-plesuv-sur (Gyps fulvus) – numit si ,,vultanul”, este intalnit in sudul Europei, din Sardinia pana in Urali, sudul si nordul Africii, sud-vestul Asiei. Capul mic si gatul sunt acoperite de puf alb, scurt, formand un guleras alb de unde si denumirea de ,,vultur-gulerat”. Cuiburile se afla in nise de stanci sau pesteri, in colonii mici. Cloceste in februaria-martie, unicul ou este clocit de ambii parinti, puiul are nevoie de o perioada de trei luni pentru a putea zbura. Este cel mai raspandit in tara noastra, intalnit in Carpati, in Dobrogea, isi face cuib pe stanci si pe copaci.
Vulturul-plesuv negru (Aegypius monachus) – numit si ,,vultanul cafeniu”, este cea mai mare pasare din Europa. Penajul sau are culoarea cenusie-cafenie inchisa. Traieste izolat in sudul Europei, nordul Africii si al Asiei, India si China. Isi face cuiburi voluminoase in arbori, la inaltimi nu prea mari, mai spre culmea dealurilor.
Zaganul sau Vulturul barbos (Gypaetus barbatus) – are capul acoperit complet cu pene. Are aripile lungi si coada lunga, zborul sau se aseamana cu cel al soimilor. Deasupra, aripile si coada sunt negre, iar in partea opusa sunt galben-ruginii. Se intalneste in Caucaz, muntii Asiei Mici si Himalaya. Mai rar in Europa. Isi prinde prada, si o lasa sa cada de pe stanci pentru a-i manca apoi cadavrul (broaste testoase, capre, miei etc). cuibul este instalat la altitudini mari (pana la 4000 m), pe peretii stancosi , inaccesibili, ai muntilor inalti.
In tara noastra, vulturii (fiind exemplare mai rare) sunt protejati de lege.
