10 descoperiri întâmplătoare se referă la obiecte, fenomene, fapte observate sau descoperite de oameni obişnuiţi, de către arheologi sau de specialişti in alte domenii, unele fiind mărturii ale unor timpuri îndepărtate, altele care ţin de realitatea lumii în care trăim astăzi şi pentru care oamenii de ştiinţă nu au explicaţii viabile. Acestea nu trebuie confundate cu descoperirile ştiinţifice întâmplătoare, făcute de cercetători, rezultat al coincidenţei, al unei inspiraţii de moment, al şansei şi care intră în aşa numita categorie “serendipity”.

Omul, ca fiinţă raţională, tinde să aşeze într-o logică ceea ce îl înconjoară, să caute explicaţii pentru ceea ce vede, descoperă, chiar cu riscul de a pierde uneori partea de inefabil a lucrurilor.

Evenimentele istorice care s-au petrecut de-a lungul mileniilor, evoluţia culturii şi a civilizaţiilor, progresul cunoaşterii – toate au fost studiate, analizate și plasate pe o linie temporală, care stabilește o succesiune coerentă a evenimentelor.

Și totuși, de multe ori, realitatea pare să nu vrea să se încadreze într-o schemă la fel de rigidă ca o linie dreaptă și îl obligă pe om să regândească reprezentarea sa despre trecut şi prezent. Cele 10 descoperiri întâmplătoare, prezentate mai jos, sunt adevărate enigme chiar şi pentru oamenii de ştiinţă și trimit spre o zonă a realităţii (trecute sau prezente) care trebuie reconsiderată.

10 descoperiri întâmplătoare – Cupa Lycurgus. Romanii, pionierii nanotehnologiei?

Cupa Lycurgus, Sursa Amusing Planet
Cupa Lycurgus, Sursa Amusing Planet

Cupa Lycurgus este una dintre cele 10 descoperiri întâmplătoare excepţionale, dovadă posibilă că, în urmă cu peste 17 secole, romanii cunoşteau tehnologia cu nanoparticule (particule a căror dimensiune variază între 1 și 100 de nanometri), tehnologie pe care cercetarea ştiinţifică modernă a ajuns să o exploateze intens abia în ultimul deceniu, în domeniul biofizicii, medicinei, farmacologiei (ca mod de administrare a substanțelor active din medicamente), opticii și electronicii.

Cupa Lycurgus este un potir roman din sticlă, care datează din secolul al IV-lea, iar făuritorii acesteia par să fi deţinut cheia unor tehnologii ultra-sensibile folosite la diagnosticarea bolilor umane şi la identificarea unor potenţiale pericole pentru organism.

Nu se ştie exact cine a găsit această cupă, a cărei existenţă a fost menţionată pentru prima dată în 1845, când un scriitor francez a spus că a văzut-o „cu câțiva ani în urmă, în mâinile unui anumit domn Dubois”, care, probabil, a achiziţionat-o de la o bogată familie de evrei din Frankfurt, fiind vândută, aproape un secol mai târziu, în 1950, Muzeului din Londra.

Cupa Lycurgus – o enigmă

Cupa Lycurgus, care a fost fabricată în Alexandria sau Roma, a aparţinut, probabil, visteriei vreunei biserici. Este făcută din sticlă şi, fapt excepţional, descoperit abia în 1990, sticla este impregnată cu particule de aur și argint micșorate până la 50 de nanometri în diametru, adică, mai mici decât o miime din mărimea unui grăunte de sare. Mai mult, în funcţie de felul în care este luminată, Cupa Lycurgus îşi schimbă culoarea – devine roşie, când este luminată din spate, şi verde-jad, când lumina vine din faţă.

Interiorul cupei este neted, iar exteriorul este decorat cu scene care îl înfăţişează pe Lycurgus (“Cel care alungă lupii”), un legislator legendar din Sparta sau, poate, un alt nume dat zeului Apollo (considerat fondator simbolic al statului spartan). Alte decoraţiuni îi înfăţişează pe Orfeu şi pe zeul Dionysos, alături de un arbore al vieţii.

Recent, cercetători din Țările de Jos au reușit să reproducă efectul dicroic roșu/ verde într-un material nanocompozit imprimabil 3D. Acest efect, ca și în potirul original Lycurgus, se datorează unor cantități mici de nanoparticule de argint și aur, de dimensiuni și forme adecvate, încorporate în materialul imprimabil 3D.

Ceea ce este şi mai fascinant este că, în prezent, cercetătorii încearcă să obţină, după o “nanotehnologie” similară folosită de romani în urmă cu peste 1500 de ani, o modalitate de a detecta agenți patogeni în probele de salivă sau urină.

10 descoperiri întâmplătoare – Discul din Phaistos, circa 1700 î.Hr.

Discul Phaistos
Discul Phaistos

Discul din Phaistos, realizat în jurul anului 1700 i.Hr., a fost descoperit întâmplător, la data de 3 iulie 1908, lângă insula Creta, de către arheologul italian Luigi Pernier, care lucra atunci la dezgroparea vestigiilor primului palat minoic.

Particularitatea acestui obiect misterios care, se pare, din întâmplare ajunsese în acel loc (probabil depozitat în timpuri foarte vechi) constă în precizia incredibilă cu care simbolurile (glife) au fost gravate pe discul de teracotă, pe ambele părţi, terminându-se exact în centru și urmând un model spiralat foarte clar, în sensul acelor de ceasornic.

Simbolurile au rămas necunoscute până astăzi, reprezintă una dintre cele mai vechi „tipărituri” (discul este ştanţat, nu zgâriat) cunoscute până azi şi nu amintesc de nimic similar de dinainte sau de după perioada creării sale. Mai mult, numărul de simboluri (45 de simboluri pentru un total de 241 de caractere) sugerează o scriere silabică și non-alfabetică. Secretul acestui record rămâne intact.

De-a lungul timpului, s-au încercat diverse metode pentru descifrarea mesajului conţinut de Discul din Phaistos. Inclusiv matematicianul francez Jean Faucounau, căruia i se datorează decriptarea celebrei Pietre din Rosetta, aparţinând Egiptului antic şi graţie căreia au putut fi descifrate, în secolul al XIX-lea, hieroglifele, nu a ajuns la un rezultat concludent.

10 descoperiri întâmplătoare – Semnalul WOW

10 descoperiri întâmplătoare, Sunetul Wow
10 descoperiri întâmplătoare, Sunetul Wow

Un semnal radio neobișnuit, numit “Semnalul WOW”, este una dintre cele 10 descoperiri întâmplătoare, misterioase, nedescifrată până în prezent, care a suscitat mari controverse în lumea ştiinţifică. A fost detectat/ înregistrat de radiotelescopul The Big Ear, al Universităţii din Ohio, SUA, la data de 15 august 1977, în timpul unor programe de detectare a vieţii extraterestre.

Semnalul, care a durat 72 de secunde şi care nu s-a mai repetat niciodată, a fost atât de puternic încât este imposibil, spun specialiştii, să provină de pe Pământ sau din sistemul solar, dar sursa sa exactă rămâne necunoscută.

În 2012, după 35 de ani de la înregistrarea semnalului WOW, astrofizicienii de la Centrul de cercetare Arecibo, Porto Rico, au trimis în spaţiu un “răspuns” din partea umanităţii, în direcţia din care a venit semnalul WOW, conţinând 10 000 de mesaje Twitter.

10 descoperiri întâmplătoare – “Piatra cerului”

10 descoperiri întâmplătoare, Piatra cerului
10 descoperiri întâmplătoare, Piatra cerului

Una dintre cele 10 descoperiri întâmplătoare, dar fascinante, este şi “Piatra cerului” sau “Piatra raiului”. În 1990, geologul şi arheologul italian Angelo Pitoni se afla în zona Sierra Leone, de la graniţa cu Guineea, la cereea unei companii de extracţie de diamante, când un şef de trib i-a arătat una dintre cele mai frumoase şi mai misterioase pietre pe care Angelo Pitoni le-a văzut vreodată – avea culoarea cerului, cu irizaţii albe, subţiri, la suprafaţă.

Această piatră, în italiană “Pietra del Cielo”, de o culoare ireală, a fost analizată prin cele mai diverse metode, fără a i se putea stabili formula moleculară şi fără a se putea explica culoarea. S-a descoperit însă că, în compoziţia sa, intră un element non-mineral, total necunoscut, cu o vechime cuprinsă între 15 000 şi 55 000 de ani. Unii geologi consideră că “Piatra cerului” aparţine unei civilizaţii avansate, despre care nu se ştie nimic.

Sunetul subacvatic “The Bloop”

10 descoperiri întâmplătoare
10 descoperiri întâmplătoare

The Bloop” se înscrie, de asemenea, în categoria celor 10 descoperiri întâmplătoare. Este un sunet subacvatic misterios, care a fost înregistrat pentru prima dată în 1997, de către National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), în Oceanul Pacific.

Fenomenul a fost denumit „Bloop” datorită caracteristicilor sale sonore, care se aseamănă cu un sunet scurt, abrupt și puternic, asemănător cu cel produs de o explozie sau de o lovitură puternică. A fost înregistrat de hidrofonul autonom de adâncime (DART) amplasat în apropierea Punctului Nemo, punctul din oceanul planetar cel mai îndepărtat de orice coastă, la o adâncime de aproximativ 5 000 de metri. Înregistrarea a fost efectuată pe o perioadă de aproximativ un minut, timp în care sunetul a crescut în intensitate, a atins un maximum, apoi a scăzut treptat.

Citește și:  Ursuletii gumati - gustul copilariei

În urma analizei datelor, s-a estimat că sunetul a avut o frecvență de aproximativ 20 de hertzi, cu o durată totală de aproximativ 1,5 minute și o intensitate maximă de peste 190 de decibeli. Pentru comparație, intensitatea unui jet de avion la decolare este de aproximativ 140 de decibeli, iar intensitatea sunetului produs de o explozie nucleară poate ajunge la peste 240 de decibeli.

S-au făcut multe speculații în legătură cu originea sunetului – cercetătorii NOAA au presupus că acesta a fost produs, probabil, de o formă rară de activitate seismică, de o avalanșă subacvatică, de prăbuşirea unui iceberg sau de ruperea unei bucăţi de gheaţă din Antarctica sau de un eveniment tectonic major. Cu toate acestea, sunetul “The Bloop” rămâne un mister și continuă să alimenteze numeroase teorii.

10 descoperiri întâmplătoare – Fenomenul Crop Circle

Crop Circle, Sursa The Times
Crop Circle, Sursa The Times

Fenomenul Crop Circle se referă la faptul că, în anii 1970, au început să apară cercuri misterioase şi alte forme geometrice complexe, în lanuri de cereale din întreaga lume. Acestea au fost numite „crop circles” și se crede că au fost create de extratereștri sau de alte forțe necunoscute. Până în prezent, nu există o explicație convingătoare pentru apariția lor. Fenomenul a fost observat în diferite țări, dar a devenit cunoscut mai ales în Regatul Unit, unde majoritatea cazurilor sunt raportate.

Cele mai multe “crop circle”-uri apar în timpul verii, între lunile mai și septembrie. Acestea variază în dimensiune și complexitate, de la forme simple, cum ar fi cercuri și linii drepte, până la modele elaborate, cum ar fi cele cu multiple cercuri interconectate sau modele cu imagini grafice precise.

Există mai multe teorii despre cauzele acestui fenomen, dar nu există o explicație convingătoare și unanim acceptată. Unele dintre aceste teorii includ activitatea extraterestră, vortexuri energetice, energii naturale necunoscute și chiar o activitate umană secretă. Indiferent de explicație, “crop circle”-urile rămân un subiect de interes pentru mulți oameni și continuă să fascineze și să genereze speculații și controverse.

Fenomenul Tunguska – o explozie colosală

Explozia Tunguska, Sursa 7News
Explozia Tunguska, Sursa 7News

Un fenomen neobişnuit şi misterios a avut loc la data de 30 iunie 1908, în Siberia, Rusia. Evenimentul a fost denumit astfel datorită râului Tunguska, care se află în apropierea zonei de impact.

Explozia a fost atât de puternică încât a distrus peste 2 000 de kilometri pătrați de pădure, iar sunetul a fost auzit de la peste 800 de kilometri distanță. Nicio ființă umană nu a fost ucisă în explozie, deoarece regiunea era foarte puțin populată.

Explozia Tunguska a avut un impact puternic asupra zonei, cu un efect similar celui produs de un cutremur sau un tsunami. Copacii din zona de impact au fost smulși din rădăcini și au fost îndoiți sau rupţi. Impactul a produs și un nor mare de praf și fum care a acoperit zona timp de câteva zile.

De-a lungul timpului, au existat multe teorii și speculații cu privire la cauza exploziei Tunguska, dar până în prezent nu există o explicație convingătoare. Cea mai acceptată teorie este că explozia a fost produsă de intrarea unui corp ceresc, precum un asteroid sau un cometă, în atmosfera Pământului. Când obiectul a intrat în atmosferă, a creat o presiune și o căldură atât de puternice încât a produs o explozie uriașă.

Unele teorii sugerează că explozia a fost cauzată de un eveniment extraterestru sau de o armă secretă experimentată în această regiune, iar efectele puternice, de neignorat, au inclus-o în cele 10 descoperiri întâmplătoare. Cu toate acestea, astfel de teorii nu au fost susținute de dovezi convingătoare și sunt considerate improbabile de majoritatea oamenilor de știință și experților în domeniu.

Explozia Tunguska rămâne un mister și un subiect de interes pentru mulți oameni și continuă să genereze speculații și teorii noi.

10 descoperiri întâmplătoare – zonele silenţioase ale oceanelor lumii

10 descoperiri întâmplătoare, zone silentioase
10 descoperiri întâmplătoare, zone silentioase

Una dintre cele 10 descoperiri întâmplătoare este că există zone silenţioase în oceanele lumii, unde semnalele radio emise de nave sau de alte dispozitive de comunicații nu pot fi detectate.

Existenţa unor astfel de zone, spun specialiştii, se explică prin faptul că semnalele radio sunt absorbite sau reflectate de către stratul superior al apei oceanice sau de către alte obiecte subacvatice, dar cauza acestui fenomen, în opinia altora, rămâne încă inexplicabilă.

Există două tipuri principale de zone silenţioase: zonele de acoperire limitată și zonele total silenţioase. Zonele de acoperire limitată sunt zone în care semnalele radio pot fi detectate, dar foarte slab, iar semnalul poate fi întrerupt sau distorsionat. Aceste zone apar de obicei în apropierea coastelor sau în apropierea altor obiecte subacvatice.

Zonele total silenţioase, pe de altă parte, sunt regiuni în care semnalele radio nu pot fi detectate deloc. Aceste zone se găsesc adesea în mijlocul oceanelor, departe de coastă sau de alte obiecte subacvatice, și sunt cauzate de faptul că semnalele radio sunt complet absorbite de apă.

Zonele silenţioase pot avea un impact semnificativ asupra comunicațiilor maritime și pot fi periculoase pentru navele care nu sunt dotate cu echipamente de navigație adecvate. De exemplu, navele care se apropie de zonele silenţioase pot fi greu de detectat, ceea ce poate crește riscul de coliziune cu alte nave sau cu obiecte subacvatice.

În general, zonele silenţioase sunt mai puțin cunoscute decât alte părți ale oceanelor, iar cercetătorii încă studiază aceste regiuni pentru a înțelege mai bine fenomenele care au loc acolo și pentru a dezvolta noi tehnologii de navigație și comunicare, care să funcționeze în aceste condiții dificile.

Monoliți metalici misterioși, care au apărut in diverse părţi ale lumii, în 2020

Monoliti misteriosi
Monoliti misteriosi

Monoliții metalici misterioși, care au apărut în 2020, în Utah, California, in România și in New Mexico, constituie, cu siguranţă, una dintre cele 10 descoperiri întâmplătoare, care au atras atenţia opiniei publice, prin caracterul lor inexplicabil.

Ştiri despre aceşti monoliţi – plăci metalice verticale lungi, de trei până la douăsprezece picioare lungime, apărute parcă de niciunde – au fost publicate în mass media de pretutindeni, generând multe teorii ale conspiraţiei. Sunt apariţii inexplicabile și frumoase și nimeni nu a putut explica dacă sunt creaţiile unui artist (şi cine le-a amplasat în locuri aflate la mare distanţă unele de altele), o farsă bizară, o “invazie” extraterestră sau altceva.

10 descoperiri întâmplătoare – “Discul secretelor vieţii”

Discul genetic columbian
Discul genetic columbian

Discul genetic columbian” sau “Discul embriologic” sau “Discul secretelor vieţii” este una dintre cele mai stranii descoperiri din istoria civilizaţiei umane, pentru că, cel puţin până acum, a scăpat oricărei tentative de explicaţie raţională – nimeni nu a putut spune dacă este un obiect autentic sau un fals, dar ceea ce este sigur este că “este imposibil de reprodus”.

“Discul secretelor vieţii”, vechi de peste 6000 de ani, făcut din lidită (o rocă în straturi, foarte dură, care nu poate fi prelucrată prin nicio tehnologie fără să se fărâmiţeze), are o greutate de 2 kilograme şi un diametru de 27 de centimetri.

Cele două feţe ale discului sunt gravate cu imagini care ar sugera, în opinia celor mai mulţi cercetători, evoluţia vieţii, chipul stilizat al unui bărbat şi al unei femei, cu detalii referitoare la concepţia, dezvoltarea fătului, viaţa intrauterină, aspecte uimitoare pentru perioada în care se presupune că a fost realizat, pentru că unele dintre acestea nu pot fi observate decât cu tehnologia modernă, la microscop – o realitate pentru care oamenii de ştiinţă nu au nicio explicaţie.

 

 

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.