11 greşeli pe care peste 90% dintre părinţi le fac în educarea copiilor, conştientizate, pot ajuta la găsirea, de către adulţi, a unui drum cât mai potrivit, pentru a îndruma şi cizela personalitatea în formare a copiilor şi adolescenţilor. Indiscutabil, părinţii, prin atitudine şi prin valorile pe care le cultivă în raport cu propriii copii, influenţează major procesul educaţional, completat de şcoală, şi fără de care nimeni nu poate accede, în sensul dorit, la etapele esenţiale din viaţă – studii, profesie, loc de muncă, viaţa în complexitatea ei.

Desigur, nu există metode de educaţie infailibile, general valabile, fiecare copil este diferit, aşa cum şi oamenii mari au personalităţi distincte. Cu toate acestea, cunoaşterea unor greşeli frecvente care intervin în relaţia dintre părinţi şi copii şi pe care, adeseori, le minimalizăm (deşi pot avea consecinţe grave), ar putea îmbunătăţi semnificativ rezultatele, prin schimbarea de perspectivă în această privinţă.

Coform statisticilor, majoritatea părinților sunt convinși că își educă perfect copiii și, în general, își evaluează pozitiv calitățile pedagogice. În practică, însă, nu este chiar aşa, se comit multe erori, care generează copiilor confuzie, neîncredere, frici, atitudini incorecte în viaţă şi pe care, mai târziu, ca adulţi, le vor repeta cu propriii copii. Un cerc vicios. Iată 11 greşeli frecvente, asupra cărora insistă psihologii şi pe care majoritatea părinţilor le fac:

11 greşeli frecvente – Lipsa de înţelegere şi de coordonare, în familie, în privinţa felului de a-l educa pe copil

Parinti si copii
Parinti si copii

O astfel de greşeală este numită de psihologi “disonanțele dintre figurile autorității”. Se întâmplă de multe ori ca părinţii să nu reuşească să se pună de acord în legătură cu drumul de urmat în educarea copilului lor. Mai exact, este vorba despre acele împrejurări în care mama, de pildă, dintr-un motiv oarecare, interzice copilului să facă anumite lucruri, în timp ce tatăl îl încurajează sau îi permite copilului să facă ceea ce mama i-a interzis. Rezultatul? Copilul, cu capacitatea de înţelegere limitată, specifică vârstei, nu mai ştie ce are voie să facă şi ce nu.

11 greşeli frecvente – Părinţii dau ei înşişi exemple greşite copiilorLipsa de înţelegere şi de coordonare, în familie

Să presupunem că, dintr-un motiv oarecare ( s-a luat cu joaca, s-a întâlnit cu un prieten, nu a avut chef etc.), copilul lipseşte de la şcoală. Când părintele trebuie să justifice la şcoală absenţa respectivă, adesea inventează o scuză oarecare: “Spune-i profesorului că ai avut treabă acasă sau ai fost bolnav” etc. Este modul cel mai simplu de a-l învăţa pe copil să mintă. Mesajul pe care copilul îl va deduce din această împrejurare este: “Când ai probleme în viaţă, există întotdeauna o modalitate simplă de a le rezolva: este de ajuns să minţi“, deşi se presupune că, teoretic, orice părinte îi spune copilului său că nu e frumos să mintă.

Un alt exemplu ar putea fi acela al părinţilor care nu îşi controlează atitudinea şi cuvintele în faţa propriilor copii, astfel că, într-un moment de furie, tatăl şi mama îşi spun cuvinte urâte, înjură etc. Există o mare probabilitate ca , în public sau acasă, copilul să repete ceea ce a auzit, iar părinţii, evident, vor fi primii care să se indigneze de felul inadmisibil în care vorbeşte copilul lor.

11 greşeli frecvente – Cadourile – recompensă, stimulent, mijloc de şantaj?

Cadourile - recompensă, stimulent, mijloc de şantaj?
Cadourile – recompensă, stimulent, mijloc de şantaj?

Una dintre cele 11 greşeli frecvente făcute de majoritatea părinţilor se leagă de felul, numărul, valoarea cadourilor şi împrejurările în care sunt oferite acestea copiilor. Ce faceţi când copilul vă cere, în mod insistent, un cadou? Probabil că, de multe ori, veţi fi prinşi între dorinţa de a-l bucura pe cel mic şi realitatea că nu vă puteţi permite cadoul respectiv sau între tentaţia de a ceda şi aceea de a refuza, cu riscul unei reacţii de nemulţumire, chiar de furie din partea copilului.

Psihologii au constatat că, dacă un copil cere cu insistenţă ceva, s-ar putea să fie un semn al lipsei de afecţiune pe care el o exprimă în acest fel. Poate e felul lui de a verifica dacă şi cât îl iubiţi. Pentru a nu se ajunge la asemenea situaţii, oferiţi-i copilului cadouri cu semnificaţie, mai degrabă simbolice, decât valoroase material (şi nu prea des, astfel încât gestul să nu se banalizeze!), obişnuiţi-l cu ideea că nu totul i se cuvine. Impuneţi, cu tact, limite.

11 greşeli frecvente – Cât de atenţi suntem la pedepse?

11 greşeli cu efect pe termen lung
11 greşeli cu efect pe termen lung

Pedeapsa trebuie să-l facă pe copil să înţeleagă de ce părinţii nu sunt de acord cu un anumit comportament. Aşadar, pedeapsa va fi strict legată de fapta comisă. De exemplu, a nu-i mai lua ciocolată, pentru că s-a plimbat prea mult sau în locuri interzise cu bicicleta, nu e relevant. Mai degrabă nu-i mai lăsaţi o vreme bicicleta. Nu trebuie să uităm nici de efectele secundare ale pedepselor, care pot fi mai dăunătoare decât pedeapsa însăşi.

Când ţipi la un copil, acest gest îl poate potoli pe moment. Pe termen lung, consecinţele sunt dezastruoase, pentru că îl învăţăm că un mod de a rezolva problemele ar fi să ţipăm la cei din jurul nostru.

Cât de mult îi cultivaţi copilului respectul de sine?

Cât de mult îi cultivaţi copilului respectul de sine?
Cât de mult îi cultivaţi copilului respectul de sine?

Psihologii spun că ignorarea acestui aspect – cultivarea respectului de sine – este una dintre cele 11 greşeli frecvente ale părinţilor, în educarea copiilor. S-a demonstrat, pe deplin, că oamenii, ca adulţi, sunt în mare măsură, în comportament, rezultatul condiţionărilor pe care le poartă cu ei, mai mult sau mai puţin conştient, din copilărie.

Citește și:  Violența școlară - o problemă frecventă în rândul elevilor, dar cum o puteți rezolva

Un copil căruia părintele îi spune: “Nu eşti bun de nimic“, “Mergi din greşeală în greşeală“, “Nu am deloc încredere în tine“, “Toţi ceilalţi sunt mai deştepţi decât tine” etc., va deveni un om timorat, neîncrezător în resursele sale, nefericit. Critica neîncetată poate distruge emoţional şi spiritual pe oricine, cu atât mai mult pe cineva care este la început de drum. Aşa încât nu ezitaţi să-l încurajaţi pe copilul dumneavoastră, cultivaţi-i talentele, susţineţi-i realizările mari sau mici, ascultaţi-l cu atenţie ori de câte ori vrea să vă spună ceva, daţi-i aripi şi va învăţa să zboare tot mai sus.

11 greşeli frecvente – Părintele se face “avocatul diavolului”

Mulţi părinţi, atunci când cineva vine să se plângă de vreo “boacănă” a copilului, în loc de a mulţumi pentru că li s-a adus la cunoştinţă faptul respectiv şi să încerce să-l remedieze, iau apărarea acestuia, pretextând că “este încă mic” şi că trebuie lăsat să se bucure de copilăria sa. Oare la fel ar reacţiona şi dacă “odorul” ar zgâria maşina nou-nouţă a propriei familii sau ar da foc gospodăriei?

Concentrarea atenţiei doar asupra învăţării

11 greşeli - Ajutorul permanent dat la rezolvarea temelor
11 greşeli – Ajutorul permanent dat la rezolvarea temelor

Învăţarea este esenţială la vârsta copilăriei, a adolescenţei, dar a limita discuţiile, acasă, doar la acest subiect – “Ce ai făcut astăzi la şcoală?”, “Ce note ai luat?”, “Ţi-ai făcut temele?” etc. – reprezintă una dintre cele 11 greşeli frecvente pe care le fac părinţii. Copiii pot înţelege că este singura valoare, pot avea sentimentul că viaţa lor emoţională, prietenii, dobândirea de abilităţi, dorinţele lor, alte responsabilităţi nu contează (sau contează mai puţin).

Este important să se acorde atenţie preocupărilor, pasiunilor, tristeţilor, neliniştilor şi, în egală măsură, altor responsabilităţi care nu trebuie să fie legate obligatoriu de şcoală.

Copilul trebuie lăsat să şi “eşueze” uneori, să se plictisească, astfel încât să înveţe din greşeli, să aibă o anumită autonomie. De asemenea, copilul trebuie încurajat să participe la luarea deciziilor în ceea ce-l priveşte sau la găsirea unor soluţii, prin întrebări de felul: “Tu ce părere ai?”, “Ce vei face data viitoare?”, “Cum vrei să faci asta?” etc. Transferarea treptată a rolului de luare a deciziilor către copil este o modalitate foarte eficientă de a-și consolida abilitățile în acest sens, chiar și dincolo de copilărie.

11 greşeli frecvente – a discredita “linia” şcolii

Inapoi la scoala!
Inapoi la scoala!

Se întâmplă adesea (în ultima vreme a devenit tot mai evident!) ca părinţii să discrediteze, în faţa copiilor, “linia” educaţională a şcolii, cu efecte dezastruoase. Criticând, din principiu, fie activităţile şcolare, fie profesorii, fie felul în care se face evaluarea (atunci când rezultatele copiilor nu sunt foarte bune), încurajând lupta pentru note, ca “motivaţie” supremă etc., pierzând din vedere că educaţia este un proces complex, pe termen lung, părinţii le creează copiilor, fără să-şi dea seama, poate, un bias comportamental, încurajându-i, implicit, la nesinceritate.

Ajutorul permanent dat la rezolvarea temelor

Printre cele 11 greşeli pe care părinţii le fac frecvent se numără şi obiceiul de a-i ajuta pe copii la teme, o acţiune care are consecinţe şi pe termen scurt şi pe termen lung, deoarece generează dependenţa şi lipsa de încredere a copilului că se poate descurca bazându-se pe forţele proprii.

Pe de altă parte, un astfel de ajutor poate duce şi la conflicte, deoarece este foarte posibil ca un părinte să nu găsească cele mai bune metode de a fi de ajutor. Copiii trebuie lăsaţi să greşească. Temele pot fi o modalitate excelentă de a încuraja independenţa.

11 greşeli frecvente – mustrarea în public

Există situaţii în care o mamă sau un tată îşi pierde răbdarea, se enervează şi îşi pedepseşte copilul în faţa altor persoane sau îi face reproşuri de felul “Ești inutil/ inutilă!”, ”Mă dezamăgești mereu” etc. Iar copilului, chiar la o vârstă fragedă, îi pasă de opiniile celor din jur, o astfel de situaţie provocând un sentiment de ruşine, de care va scăpa cu mare greutate şi care îi distruge încrederea în sine.

11 greşeli frecvente – hipercompensarea

11 greşeli cu efect pe termen lung
11 greşeli cu efect pe termen lung

Amintirile părinţilor despre metodele de educaţie din copilăria şi adolescenţa lor conduc, de multe ori, la respingerea totală a acestora (a metodelor), chiar şi atunci când se acceptă raţional că adulţii fac, în mod obiectiv, ceea ce trebuie. Prin urmare, părinţii pot ieşi din zona de “control”, încercând să facă lucrurile “diferit”. Cei care îşi amintesc că au fost excesiv controlaţi vor încerca să ofere copiilor lor multă libertate, până la eliminarea oricăror interdicţii. O asemenea atitudine îl va face pe copil, în timp, să se simtă abandonat şi inutil. Dăunătoare este şi severitatea exagerată, pentru că va conduce spre un comportament timorat.

Aşadar, este de datoria părinţilor să stabilească reguli şi limite clare şi rezonabile. Copilul nu are nevoie ca părintele să-i fie “prieten” (un clişeu care câştigă tot mai mult teren), ci de un părinte care să-şi asume rolul de “ghid”, care este expresia unui profund act de iubire. O astfel de abordare a rolului educativ al părintelui va permite copilului să înveţe să-şi asume responsabilităţi, să devină, în timp, independent, să nu alunece în comportamente nedorite, să înţeleagă faptul că este unic, de neînlocuit, că poate creşte şi înflori.

Educația este – spunea scriitorul Henry Bordeaux – arta de a dezvălui ființelor umane sensul intim care trebuie să le guverneze acțiunile, să pregătească utilizarea energiilor lor și să le comunice gustul și puterea de a trăi pe deplin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.