20 de fapte istorice greu de crezut, dar pe care specialiştii le confirmă, pe baza documentelor si a diverselor alte mărturii, demonstrează că istoria umanităţii a fost şi rămâne spectaculoasă, adesea dramatică, imprevizibilă, un spaţiu al contradicţiilor, al surprizelor, al măririi şi al prăbuşirii, al destinelor schimbătoare, toate ajutându-ne să ne facem o idee despre cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm şi să ne întrebăm, poate, care este relaţia omului cu timpul şi cu realităţile mai subtile ale existenţei.
Există, în această istorie universală, a evenimentelor şi a personalităţilor, şi o mulţime de aspecte mai puţin cunoscute, detalii, unele bizare, altele amuzante, altele care ne arată că realitatea a fost, uneori, altfel decât aşa cum este prezentată în manuale şi tratate, şi cu ajutorul cărora putem reface atmosfera unui timp, a unui context sau profilul unei personalităţi. Iată câteva dintre acestea:
- Despre Cleopatra a VII-a, a Egiptului, una dintre cele mai cunoscute femei din istorie, s-a spus întotdeauna că era foarte frumoasă, “cea mai frumoasă femeie din lume”. Mulţi istorici susţin însă că această pretinsă frumuseţe este doar un mit întreţinut, la vremea respectivă, de propaganda romană, care voia să o arate ca pe o femeie seducătoare, chiar “vrăjitoare”, care a încercat să revigoreze gloria şi tradiţiile Egiptului, căutând sprijinul lui Iulius Cezar, lider politic şi militar roman, din secolul I i.Hr., cu rol esenţial în instaurarea dictaturii la Roma, şi, mai târziu, al lui Marc Antoniu (locotenent al lui Iulius Cezar). Despre cea care i-a sedus pe Iulius Cezar şi Marc Antoniu, a rămas celebră o zicere a lui Blaise Pascal: “Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, faţa lumii ar fi fost alta”, filosoful francez considerând că femeile cu nasul lung sunt mai atrăgătoare. Deşi nu se ştie exact cum arăta în realitate suverana Egiptului, cert este că toate efigiile cu Cleopatra o înfăţişează cu nasul mare şi strâmb. Scriitorul grec Plutarh consemnează însă, în scrierile sale, că ceea ce o făcea pe Cleopatra extrem de seducătoare erau vocea şi inteligenţa acesteia. În plus, ştia şapte limbi, primise o educaţie aleasă şi avea o feminitate debordantă. În prezent, chipul Cleopatrei a fost recreat, tridimensional, cu ajutorul tehnologiei, pe baza unor vechi artefacte, cei mai mulţi egiptologi fiind de acord că imaginea obţinută reflectă cu fidelitate ceea ce documentele arată despre aceasta.
- Gerald Ford (n. 1913 – d. 2006), cel de-al 38-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, între 1974 – 1977, primul care a ajuns numit, şi nu ales, în această înaltă poziţie în SUA, în urma demisiei lui Richard Nixon, a fost, în tinereţe, manechin, pozele sale apărând într-un număr al revistei Cosmopolitan. A fost, de asemenea, şi jucător de fotbal american, în cadrul clubului “Wolverines du Michigan”, al Universităţii din Michigan, participând la campionatul naţional.
- Unul dintre cele 20 de fapte istorice greu de crezut se leagă de generalul mexican Antonio Lopez de Santa Anna, cu numele său întreg Antonio de Padua María Severino López de Santa Anna y Pérez de Lebrón, care a organizat… “funeralii” pentru piciorul său. Lopez de Santa Anna, om politic şi general mexican din secolul al XIX-lea, a fost, într-un răstimp de 22 de ani, de 11 ori preşedinte al Mexicului. Pierzându-şi piciorul în luptă, într-o confruntare cu forţele franceze, după ce a devenit preşedinte al Mexicului, în 1842, a organizat o înmormântare fastuoasă pentru piciorul său amputat, care a “defilat” într-o trăsură, însoţit de salve de tun şi recitaluri de poezie. Se pare că o astfel de ceremonie stranie s-a întors împotriva lui, pentru că, mai târziu, proteza sa a fost capturată de soldaţii americani, în timpul războiului americano-mexican, din 1846.
- Ginghis Han, fondatorul Imperiului Mongol, cel mai mare imperiu terestru din istorie, care s-a extins şi şi-a menţinut puterea între secolele al XIII-lea – al XIV-lea, este creatorul “primului sistem poştal internaţional”. După ce a ajuns la putere, unul dintre primele decrete ale lui Ginghis Han a fost legat de crearea unui serviciu de poştă cu călăreţi, serviciu numit “Yam”. Călăreţii străbăteau distanţe chiar şi de 300 de kilometri pe zi. Ulterior, acest sistem a fost folosit şi de demnitarii şi comercianţii străini, precum şi de personalităţi ca Marco Polo, cunoscut comerciant veneţian, celebru prin călătoria sa în China, relatată în “Il millione”, şi Giovanni da Pian del Carpine, călugăr franciscan, a cărui principală misiune a fost să facă pace cu urmaşii cu Ginghis Han, care puseseră stăpânire pe Europa, în secolul al XIII-lea. Marco Polo apornit în lunga călătorie spre China împreună cu tatăl şi unchiul său, reuşind să câştige încrederea suveranului mongol Kubilai Han, care stăpânea atunci în Peking. Giovanni da Pian del Carpine, cu binecuvântarea Papei, a pornit spre ţara mongolilor pe jos, la vârsta de 63 de ani, în speranţa că va reuşi să-i convertească pe urmaşii lui Ginghis Han la creştinism. A trăit apropae un an printre mongoli şi, deşi nu areusit să-i convertească la creştinism, misiunea lui a fost o reuşită, aducând în Europa informaţii foarte clare despre locurile, obiceiurile, religia, tradiţiile din îndepărtata Asie.
- Avertismentul de pe mormântul lui Timur Lenk – cuceritor mongol, căsătorit cu o prinţesă din neamul lui Ginghis Han, şi el fondator de imperiu, cu centrul pe teritoriul unde astăzi se afla Uzbekistan – suna astfel: “Cine îmi va deschide mormântul va declanşa forţa unui invadator mai groaznic decât mine”. Acest mormânt a fost descoperit de către arheologii sovietici, la data de 20 iunie 1940. Fără a crede în superstiţii, arheologii au ignorat avertismentul, au deschis mormântul, iar trei zile mai târziu Adolf Hitler a lansat Operaţiunea “Barbarosa”, cea mai mare invazie militară din toate timpurile, pe teritoriul Uniunii Sovietice.
- Abraham Lincoln, al şaisprezecelea preşedinte american, între 1861 şi 1865, cel care a condus Satele Unite în timpul Razbiului Civil, reuşind să păstreze “Uniunea”, să abolească sclavia şi să modernizeze economia, a fost campion la lupte. Avea o statură impunătoare, ceea ce l-a ajutat să performeze în acest sport. Biografii săi spun că ar fi participat la peste 300 de competiţii, suferind o singură înfrângere şi câştigând si un campionat american. A fost şi barman autorizat.
- Straniile coincidenţe de destin între Abraham Lincoln şi John Kennedy, preşedinţi ai SUA la distanţă de un secol unul de celălalt, fac parte, cu siguranţă din categoria 20 de fapte istorice greu de crezut. Ambii au fost ucişi cu un glonţ trimis în partea din spate a capului, ambii au fost asasinaţi în ajunul unei mari sărbători (Kennedy în ajunul Zilei Recunoştinţei, Lincoln, înainte de Paşte); fiecare a fost, în ziua respectivă, împreună cu soţia şi cu un alt cuplu, ambii au avut un prieten pe nume Billy Graham, fiecare a avut câte patru copii, secretarul lui Kennedy se numea “Lincoln”, iar al lui Lincoln, “John”, iar succesorii ambilor preşedinţi s-au numit “Johnson”.
- Lui Albert Einstein, genialul om de ştiinţă, autorul Teoriei relativităţii, i s-a oferit, în 1952, preşedinţia statului Israel, după ce, în 1948, salutase crearea acestui stat. Cel care i-a propus această funcţie a fost David Ben Gurion, un politician social-democrat israelian, evreu originar din Polonia, care a avut un rol esenţial în mişcarea sionistă, în lupta pentru autodeterminare a poporului evreu, care să se unească, spunea el, în jurul culturii comune. Refuzul lui Einstein a fost simplu, afirmând că nu are experienţă pentru o astfel de funcţie.
- Pocahontas (“Răsfăţata”/”Jucăuşa”) este numele fiicei uneia dintre cele mai cunoscute căpetenii amerindiene (populaţie băştinaşă din America, “Pieile roşii” sau “indieni”). Navigatorul englez John Smith, căpitan al coloniilor Jamestown, Virginia, povesteşte că ea a fost cea care i-a salvat viaţa, când tatăl acesteia a vrut să-l omoare. Extrem de inteligentă, creştinată cu numele “prinţesa Rebeca”, a avut un destin de excepţie, se va căsători, în 1614, cu plantatorul John Rolfe şi, ulterior, va fi primită ca “Prinţesa indiană”, la curtea regelui Iacob I al Angliei. De Pacohontas se leagă şi un alt adevăr, din categoria 20 de fapte istorice greu de crezut, acela că este strămoaşa indepărtată a cel puţin şase Prime Doamne americane: Edith Wilson, Edith Roosevelt, Frances Cleveland, Nancy Reagan, Bess Truman şi Jane Pierce.
- În Roma antică, gladiatorilor, bărbaţi liberi sau sclavi, care se confruntau în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice, li se făcea “publicitate” cu chipurile lor desenate în pieţele publice sau cu jucării care îi reprezentau. Pe de altă parte, femeile cumpărau adesea sângele şi sudoarea gladiatorilor, pe care le foloseau drept produse cosmetice.
- Cristofor Columb, navigatorul italiano-spaniol, descoperitorul Americii, a consemnat în scrierile sale că, în timpul mai multor călătorii, a văzut sirene, că acestea erau mult mai puţin frumoase decât pretindeau legendele şi că unele dintre ele aveau trăsături masculine. Istoricii presupun că “sirenele” pe care le descrie Cristofor Columb sunt, de fapt, lamantine, un fel de foci, care trăiesc în apele tropicale din Africa şi America Centrală.
- Charlie Chaplin poate intra în top 20 de fapte istorice greu de crezut prin împrejurarea că a pierdut concursul pentru sosiile sale. Participând la un astfel de concurs, din amuzament, excepţionalul actor, unul dintre marile staruri de cinema ale secolului al XX-lea, Chaplin a ieşit abia pe locul 20, motivaţia juriului fiind că nu a purtat costumul lui Charlot, cum li s-a cerut concurenţilor.
- Janette Rankin, licenţiată în biologie, la Universitatea Montana, dar muncind şi ca designer de mobilă, apoi croitoreasă, este prima femeie din Congresul Statelor Unite ale Americii şi ceea ce este remarcabil este faptul că acest lucru s-a întâmplat în 1917, cu patru ani înainte ca femeile din SUA să poată vota. De asemenea, este singura din Camera Reprezentanţilor, din SUA, care a votat de două ori, în 1917 şi în 1941, împotriva intrării în război a SUA.
- Unul dintre cele 20 de fapte istorice greu de crezut este şi acela că Hitler şi Mussolini au fost propuşi, paradoxal, pentru Premiul Nobel pentru Pace. Adolf Hitler a fost propus de către parlamentarul suedez E.G.C. Brant, în 1939, deşi nimeni nu poate spune, cu certitudine, dacă propunerea a fost făcută la modul serios, iar Benito Mussolini a fost propus de către profesori din Germania şi Franţa, deşi motivele pentru care au făcut acest lucru sunt astăzi uitate, oricum sancţionate de către memoria colectivă.
- În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, spionii americani s-au temut că Hitler va încerca să fugă din Germania şi, din această pricină, Biroul Serviciilor Strategice a angajat un specialist în machiaje, din New York, Eddie Senz, pentru a realiza mai multe portrete ale lui Hitler, în diferite ipostaze. Deşi aceste portrete nu au fost necesare, până la urmă, ele au fost publicate, în anii 1990, în ziarul german Der Spiegel, după care şi Arhivele Naţionale SUA le-au făcut publice.
- Violeta Constanza Jessop (1887 – 1971) este numele argentiniencei, stewardeză şi infirmieră, de care se leagă unul dintre cele 20 de fapte istorice greu de crezut. A rămas în memoria colectivă prin faptul că a supravieţuit la trei catastrofe: scufundarea Titanicului, după ce pachebotul a lovit un aisberg, în Atlanticul de Nord, scufundarea, în 1916, a HMHS Britannic, nava-soră cu Titanicul, după ce s-a ciocnit cu o mină, 30 de persoane pierzându-şi viaţa, şi incidentul “Hawke”, când a treia navă-soră cu Titanicul, şi ea construită tot de Compania White Star Line, s-a ciocnit cu nava de război HMS Hawke, un incident major, chiar dacă nu s-a soldat cu scufundarea navei. Felul miraculos în care a supravieţuit acestor situatii-limită a făcut ca, mai târziu, Violeta Constanza Jessop să fie numită “Miss Insubmersibila”.
- Omul care a prezis scufundarea Titanicului se numeşte Morgan Robertson şi este un scriitor american, care, în 1898, cu patru ani înainte de scufundarea celui mai mare pachebot din lume (la vremea respectivă), a publicat un roman intitulat “Futility or the Wreck of the Titan”, în care nava intitulată “Titan” sfârşea în acelaşi mod ca Titanicul, scriitorul pretinzând ulterior că o inspiraţie “ezoterică” l-a făcut să-şi scrie romanul. Similitudinile între Titan şi Titanic nu se opresc aici. Nici Titan, în ficţiune, nu avea suficiente bărci de salvare, în naufragiu au pierit în jur de 2000 de oameni (1500, în cazul Titanicului), numărul de muzicieni din orchestră era acelaşi, în carte şi în realitate, sala de bal arăta la fel, precum şi alte detalii tehnice identice.
- George Handel (1685 – 1759), compozitor german, care a trăit cea mai parte a vieţii în Anglia, şi Jimi Hendrix (1942 – 1970), chitarist american celebru, reprezentant al hard rock-ului, în pofida genurilor muzicale atât de diferite în care s-au afirmat, au ajuns să trăiască ultima parte a vieţii, la o distanţă de peste două sute de ani unul de altul, pe aceeaşi stradă din Londra, Brook Street, Hendel la numărul 25, Hendrix , la numărul 23.
- Numărul de înmatriculare (A III 118) al maşinii arhiducelui Franz Ferdinand, asasinat la Sarajevo, la data de 28 iunie 1914, eveniment care a declanşat Primul Război Mondial, pare a ascunde un mesaj secret. Primul Război Mondial s-a incheiat prin Armistiţiul din 11 noiembrie 1918, ceea ce poate fi scris: 11.11.18, adică aceleasi cifre ca in numărul masinii.
- Scriitorul american Mark Twain, autorul cunoscutelor romane “Aventurile lui Tom Sawyer”, “Aventurile lui Huckleberry Finn”, “Prinţ şi cerşetor”, “Un yankeu la curtea regelui Arthur”, şi-a prezis data morţii. Scriitorul s-a născut în 1835, anul în care Cometa Halley a trecut foarte aproape de Terra, fapt care se întâmplă o dată la 76 de ani. În 1909, Mark Twain spunea cunoscuţilor, cu multă convingere: “Sunt născut în anul cometei Halley. Aceasta va reveni anul viitor, iar eu voi pleca definitiv odată cu ea”. Şi, într-adevăr, Mark Twain s-a stins din viaţă în ziua apariţiei Cometei Halley, în 1910.