Anghila-pelican este o specie de peste abisal care face parte din categoria tiparilor. Traieste in toate apele tropicale si subtropicale, mai exact in Oceanul Atlantic, Indian si Pacific, la adancimi foarte mari cuprinse intre 500-3000 m (sau chiar mai mult in cazuri exceptionale). Nu apare deloc in Marea Mediterana. Poate fi recunoscut foarte usor dupa aspectul corpului oarecum neobisnuit fata de al altor specii de tipari, prin gura mare si extensibila ca o punga care a facut sa fie numit anghila-pelican.
Descriere fizică și adaptări unice ale anghilei-pelican
Are capul alcatuit dintr-un craniu mic, dar cu maxilare enorme, iar corpul foarte lung si relativ subtire, mai gros in partea superioara si din ce in ce mai subtire spre coada, care ajunge sa fie filamentara. Ochii sunt foarte mici, pozitionati foarte aproape de varful botului, au irisul de culoare deschisa, iar narile de asemenea mici si foarte apropiate intre ele.
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 60-100 cm si greutatea de 1 kg sau mai mult. Nu exista un dimorfism sexual intre mascul si femela. Corpul nu este acoperit cu solzi si are coloritul pielii complet negru.
Hrana și tehnicile de vânătoare ale anghilei-pelican
Hrana acestui peste este formata din pesti de dimensiuni diferite, exemplare mici dar si mai mari care pot avea si lungimea apropiata de a sa, gura larga si dintii mici si ascutiti, puternic curbati si dispusi in mai multe randuri pe cele doua maxilare reusind sa-i prinda cu usurinta iar stomacul extensibil sa-i inghita in intregime.
La capatul cozii are un organ luminescent care atrage prada, astfel nu este nevoit sa inoate cu rapiditate in urmarirea acesteia. Pestele are aripioarele pectorale foarte slab dezvoltate ceea ce face sa inoate destul de incet. Inotatoarele dorsala si anala sunt inguste dar foarte lungi, se intind pana aproape de varful cozii. Inotatoarea codala lipseste total. Acuitatea vizuala nu este bine dezvoltata insa simtul olfactiv este foarte fin.
Reproducerea și ciclul de viață al acestei specii
Hrana anghilei-pelican consta din pesti, nevertebrate acvatice, crustacee si cefalopode. Reproducerea este ovipara, femela isi depune ouale in apa, iar dupa eclozarea acestora apar larvele de tip leptocefal care se hranesc cu plancton. Larvele sunt lucioase, au corpul translucid, alungit si puternic aplatizat pe partile laterale.
Anghila-pelican are denumirea stiintifica de Eurypharynx pelecanoides, face parte din ordinul Saccopharyngiformes, familia Eurypharyngidae. Riscul de disparitie al acestei specii este redus.
Adaptările anghilei-pelican la mediul abisal
Viața la adâncimi extreme necesită adaptări unice, iar anghila-pelican este un exemplu fascinant. Corpul său lung și subțire îi permite să economisească energie în timpul mișcărilor lente. Lipsa solzilor și pielea neagră mată îi oferă un avantaj suplimentar, camuflând-o în întunericul oceanic.
Ochii mici sugerează o dependență redusă de vedere, anghila bazându-se pe simțul olfactiv foarte fin pentru a detecta prada. În plus, stomacul său extensibil îi permite să stocheze hrană pentru perioade lungi de timp, o adaptare esențială într-un mediu în care hrana este rară.
Importanța anghilei-pelican în ecosistemul marin
Anghila-pelican joacă un rol vital în ecosistemele adâncurilor oceanice. Ca prădător, ajută la menținerea echilibrului populațiilor de pești și crustacee din adâncuri. Totodată, anghila contribuie la ciclul materiei organice prin consumul și transformarea resurselor din adâncurile inaccesibile.
Studierea comportamentului său oferă informații valoroase despre viața în mediile extreme ale planetei și despre adaptările necesare supraviețuirii în astfel de condiții. Conservarea speciilor abisale, inclusiv a anghilei-pelican, este esențială pentru înțelegerea biodiversității și a dinamicii ecosistemelor marine.
Video – Anghila-pelican (Eurypharynx pelecanoides):
