Falanucul (Eupleres goudotii) – un carnivor unic din Asia, în pericol de dispariție

Falanucul (Eupleres goudotii) este un animal carnivor putin mai mare decat o pisica domestica care traieste in padurile de foioase, tropicale umede si dense, la altitudini de 1000 m in regiunile sudice, sud-estice, dar si vestice ale Asiei.

Caracteristicile fizice ale falanucului

Are corpul gros si musculos, cu lungimea de 48-56 cm si greutatea de 1,5-4,5 kg. Privit in ansamblu, falanucul pare sa fie o combinatie intre mangusta si zibeta. Are capul mic, alungit si subtire, ochii mari cu irisul de culoare maronie si urechile mari, imblanite, cu marginile rotunjite. Botul este lung, prevazut cu vibrize albe, maxilarele sunt inzestrate cu dinti conici, scurti si ascutiti, cu dimensiuni egale, oarecum asemanatori cu dintii de la insectivore. Premolarii si caninii sunt indoiti putin spre partea posterioara.

Coada este lunga de 22-25 cm, stufoasa, acoperita cu blana lunga, grea, in nuante de culori maronii cu peri incaruntiti. Intregul corp este acoperit cu blana groasa, pe partea ventrala este cenusie-albicioasa, iar pe partea dorsala este maronie-roscata. Membrele anterioare se termina cu labe puternice cu gheare retractabile folosite la sapat in sol pentru a gasi viermi, insecte si larve. Membrele posterioare sunt mai lungi si mai musculoase.

Aceste animale au un mod de viata exclusiv terestru, sunt active mai ales noaptea si in amurg. Traiesc solitar, isi fac culcusul in crapaturile stancilor, in vizuinile sapate pe sub tufisurile inalte, sau dorm pe sub bustenii culcati la pamant.

Dieta și comportamentul de hrănire

Hrana lor preferata este formata din rame, melci, amfibieni mici, pui de mamifere mici. Principalul dusman al falanucului este pisica salbatica, dar si alte animale de prada.

Conform cercetatorilor o parte din aceste animale hiberneaza in perioada lunilor iunie-iulie, iar altele raman active. Acumularea de grasime se face in lunile aprilie si mai, inainte de sezonul cald, uscat si poate ajunge la 800 g. Populatia locala vaneaza falanucul pentru carne si blana.

Reproducerea și îngrijirea puilor

In perioada de imperechere care are loc in lunile iulie-august femelele sunt vazute alaturi de masculi. In lunile noiembrie-ianuarie, dupa o gestatie de aproximativ 3 luni, fiecare femela naste unul sau doi pui care inca de la inceput sunt suficient de bine dezvoltati, au ochii deschisi, corpul acoperit cu blana si cantaresc fiecare in jur de 150 g.

Puii cresc lent comparativ cu cei ai altor animale carnivore, sunt alaptati de mama si intarcati dupa doua luni si o saptamana. Ei isi urmeaza mama la vanatoare inca din prima saptamana de viata si o parasesc definitiv din momentul in care nu mai sunt hraniti de aceasta.

Falanucul face parte din ordinul Carnivora, familia Eupleridae si este o specie pe cale de disparitie.

Rolul ecologic al falanucului

Falanucul joacă un rol important în ecosistemul său prin controlul populației de nevertebrate și contribuția la aerarea solului prin săpare. Consumul ridicat de insecte și râme ajută la menținerea echilibrului natural al pădurilor tropicale. În plus, fiind prădat de alte animale, falanucul face parte din lanțul trofic, susținând biodiversitatea din regiune.