Familia Anobiidae cuprinde aproximativ 1500 de specii de anobiide – carabusi de dimensiuni mici, au 2-6 mm in lungime si traiesc mai ales in regiunile temperate, in paduri, magazii, depozite, in case cu mobilier din lemn, etc. Unele specii sunt mari daunatoare ale leguminoaselor, cerealelor, tutunului si condimentelor.
Carabusii adulti au corpul alungit sau oval, iar capul ascuns de regula sub protoracele in forma de carapace. Coloritul sau poate varia de la galben la maroniu-ciocolatiu si pana la negru. Unele specii au numeroase pete deschise, un aspect marmorat. Femelele isi depun ouale in hrana lor preferata – lemnul – in care isi sapa multe tuneluri. Larvele carabusului de mobila au lungimea de aproximativ 5-7 mm si au o nuanta de culoare crem pe suprafata corpului prezentand multe fire de par scurte. De-a lungul toracelui apar trei perechi de picioare destul de scurte.
La carabusul de mobilier femela depune in medie un numar de 25 de oua in lunile de vara in crapaturile de lemn. Acestea sunt albicioase si au lungimea de 0,5 mm. Dupa o perioada :isi continua dezvoltarea pana la stadiul final, care poate sa dureze mai mult sau mai putin in functie de umiditatea, temperatura mediului cat si de valoarea nutritionala a lemnului. Galeriile in lemn sunt din ce in ce mai mari cu cat larva se dezvolta. In cazul in care conditiile de mediu sunt nefavorabile stadiul larval se finalizeaza abia dupa 10 ani.
Intotdeauna cand larvele trebuie sa se transforme in pupa isi sapa un fel de scorbura in lemn si stau in ea cam 14-21 zile. Dupa aceasta perioada apar adultii care ies din lemn si sunt imediat gata sa se imperecheze pentru a da nastere la o noua generatie. Viata acestor carabusi sau gandaci de lemn are un singur acop – reproducerea. Adultii nu se hranesc deloc, ei se reproduc si in 3-4 saptamani mor. La aceste specii lemnul este distrus in principal de larve.
Acesti carabusi prefera mai ales lemnul verde, de aceea traiesc mai ales in padurile de foioase si conifere. Ei ataca cheresteaua, bustenii, bibliotecile, pardoselile, grinzile din lemn si structurile din lemn, operele de arta din lemn si mobilierul in general. Adultii sunt atrasi de lumina zilei de aceea pot fi observati zburand in apropierea ferestrelor sau stand pe pervazuri. De asemenea, excrementele acestor gandaci le tradeaza prezenta, acestea sunt groase, cilindrice ca boabele de linte, dar mai mici.
Cand mobila este infestata cu larvele acestor gandaci cel mai bun lucru este sa se aplice un insecticid special pentru combaterea lor pe o perioada destul de lunga de cel putin 3 ani, in scopul de a acoperi ciclul de viata al insectei. Interesant la acest gandac este faptul ca in momentul in care simte pericolul poate ramane nemiscat o perioada lunga de timp, fiind un actor foarte bun care joaca doar rolul de ,,insecta moarta” pentru a scapa.
In Europa Centrala apare specia Ptilinus Pectinicornis care prefera lemnul de fag si este o mare daunatoare a pieselor de mobilier. Acest gandac este numit ,,soarece de biblioteca” deoarece mananca lemnul dar distruge si cartile. Prefera lemnul de esenta tare – frasin, fag, cires, ulm, arin, in cazuri mai rare si rasinoasele.
Poate fi recunoscut dupa corpul sau lung de 3-5 mm cu antene interesant structurate la mascul de parca ar fi doua coarne de cerb in miniatura. Capul este sferic, antenele maronii-roscate, la femela acestea sunt mai simple si mai scurte.
