Aplacoforele fac parte din clasa Aplacophora ce cuprinde 250 de specii de moluste. Aplacoforele sunt in mare parte diferite de moluste, au corpul subtire si vermiform. Lungimea lor este relativ mica, nu depaseste 5 cm, si au corpul acoperit cu o cuticula dura ce cuprinde numerosi spiculi minerali. Molustele din contra sunt mai groase si au cochilii.
Habitatul și distribuția aplacoforelor
Traiesc in toata lumea, scormonesc prin sedimentele de pe fundul tuturor marilor de pe Glob, deseori se asociaza cu alte vietuitoare ce poarta numele de cnidari. Au o structura in general primitiva, se deplaseaza incet, tarandu-se lent, nu au ochi deloc si nu aud, iar capul are o forma rudimentara.
Cnidarii devin deseori hrana acestor aplacofore taratoare. Speciile care au obiceiul sa scormoneasca si sunt numite aplacofore scormonitoare prefera sa consume particule organice sau mici animale si au un stil de viata foarte monoton.
Dintre cele 250 de specii de aplacofore majoritatea sunt hermafrodite, masculii maturizandu-se mai repede decat femelele. Unele specii isi tin ouale pana la eclozarea acestora, apoi ies larvele care plutesc in apa si isi continua dezvoltarea pana la stadiul de adult.
Structura și caracteristicile fizice ale aplacoforelor
In emisfera nordica traiesc specii de aplacofore uriase, care fac parte din genul Chaetoderma si pot ajunge la lungimea de 8 cm. In spatele capului au o cavitate in care se gasesc branhiile cu ajutorul carora ele pot respira.
Specia Chaetoderma nitidulum este si cea mai comuna si apartine genului Hotoderma. Traieste la adancimi de 30-80 m, mai ales in Marea Barents, Marea Mediterana, de-a lungul coastei Asiei, dar si in Marea Japoniei.
O alta specie uriasa este Proneomenia sluiteri care are lungimea corpului de 14 cm, iar una din cele mai mici specii este Proneomenia Thulensis care masoara 2 cm in lungime. Acestea traiesc la adancimi mai mari de 100-150 m in Marea Barents.
Desi se misca lent, aceste vietuitoare marine la cel mai mic pericol se agita si fug rapid, ingropandu-se cativa centimetri in sedimentele de pe fundul apei.
Adaptările unice ale aplacoforelor la viața marină
Aplacoforele sunt perfect adaptate mediilor marine adânci, unde lumina este absentă și condițiile sunt extreme. Lipsa ochilor și a simțului auzului este compensată de sensibilitatea spiculilor minerali de pe corp, care detectează vibrațiile din apă.
Branhiile lor sunt localizate într-o cavitate specială, ceea ce le permite să respire eficient în condiții de oxigen scăzut. Corpul lor moale și flexibil le ajută să se strecoare prin sedimentele marine, în timp ce cuticula dură oferă protecție împotriva particulelor aspre din mediul înconjurător.
Rolul ecologic al aplacoforelor în ecosistemele marine
Aplacoforele contribuie semnificativ la echilibrul ecosistemelor marine, hrănindu-se cu particule organice și mici organisme. Prin activitatea lor de scormonire, acestea ajută la aerarea sedimentelor și la distribuția nutrienților în stratul de fund al oceanelor.
De asemenea, relația lor cu cnidarii subliniază importanța simbiozei în mediile marine, aceste viețuitoare oferind un exemplu fascinant al interdependenței biologice.
