Arhiepiscopia Râmnicului, cu sediul în orașul Râmnicu Vâlcea, reprezintă nu doar un punct central al spiritualității ortodoxe române, dar și un pilon al culturii și educației în regiune. Încă de la fondarea sa în secolul al XVI-lea, Arhiepiscopia Râmnicului a jucat un rol crucial în dezvoltarea culturală și spirituală a Țării Românești, comparabil cu influența Mănăstirii Neamț în Moldova.
Arhiepiscopia Râmnicului și-a început istoria cu nume marcante de ierarhi, cum ar fi Maxim Brancovici și Sfântul Antim Ivireanul, care au contribuit la înflorirea culturală și spirituală a zonei. Prin eforturile lor, Râmnicul a devenit un centru cultural major al Țării Românești, rivalizând cu alte centre culturale precum Mănăstirea Neamț.
În 1847, un incendiu devastator a distrus reședința episcopală, mutând temporar sediul la Craiova. Totuși, sub conducerea Sfântului Calinic de la Cernica, reședința a fost readusă și reconstruită în Râmnicu Vâlcea, marcând începutul unei noi ere de dezvoltare culturală și administrativă.
În 2009, Episcopia Râmnicului a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie, marcând un nou capitol în istoria sa. Această schimbare a venit ca o recunoaștere a importanței sale în cadrul Bisericii Ortodoxe Române și a contribuției sale continue la viața spirituală și culturală a comunității.
În prezent, sub conducerea Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopia Râmnicului supraveghează un vast teritoriu eclesiastic, incluzând patru protoierii din județul Vâlcea cu 350 de parohii și 28 de unități monahale.
