Aromaterapia şi olfactoterapia sunt concepte înrudite, dar nu înseamnă exact același lucru, deși ambele implică utilizarea mirosurilor (apelând, in special, la uleiurile esențiale) pentru a influența starea de bine, fizică și psihică.
Subestimat multă vreme față de văz sau auz, simțul mirosului (numit și olfacție), activ non-stop, chiar și în somn (deși percepția este diminuată), este unul dintre cele mai fascinante și complexe simțuri ale omului, cu impact profund asupra emoțiilor, memoriei, judecaţilor morale și comportamentului uman.
Este singurul simț care ocolește cortexul cerebral (rațiunea) în drumul spre creier, având efect imediat și profund. Oamenii pot detecta peste un trilion de mirosuri diferite (conform unor studii recente). Femeile au, în general, un simț olfactiv mai dezvoltat decât bărbații.
Senzaţia neutră, plăcută sau neplăcută, asociată unui miros, este parţial înnăscută, parţial construită de-a lungul vieţii şi este specifică fiecărui individ. De regulă, dintre mirosuri, 20% provoacă emoţii pozitive, iar 80% reacţii de aversiune (fapt explicabil prin funcţia de alertă dobândită, în cursul evoluţiei, de mirosul uman).
Cum funcţionează mirosul?
Mirosurile sunt molecule volatile care plutesc în aer și ajung în mucoasa olfactivă, în partea superioară a cavității nazale, unde se găsesc circa 5–6 milioane de receptori olfactivi, specializați în detectarea compușilor chimici. Semnalele sunt transmise prin nervul olfactiv direct către sistemul limbic al creierului – regiunea responsabilă de emoții, instincte și memorie.
Mirosul îndeplineşte roluri esenţiale legate de supravieţuire – detectarea pericolelor (foc, alimente stricate, substanțe toxice), de plăcere gustativă (contribuie 70 -80% la percepţia gustului), interacţiune socială (mirosul corporal influențează atracția, empatia, selecția partenerilor), reglare emoţională (mirosurile naturale sau sintetice influențează starea psihică și comportamentul), memorie afectivă (mirosurile declanșează amintiri profunde și reacții emoționale rapide).
Cercetările au arătat că simţul olfactiv are memorie de o mie de ori mai multă decât orice alt simţ, de aceea replica unui miros/ parfum din trecut va genera emoţii puternice. “Ochii noştri, urechile, simţul mirosului şi gustul – spunea un celebru scriitor din secolul al XIX-lea, Guy de Maupassant – creează atâtea adevăruri şi emoţii câţi oameni există pe Pământ”.
Mirosul are câteva particularităţi unice – este plastic, se poate educa și antrena (exemple relevante: somelieri, parfumieri, terapeuți), este primul simț care se dezvoltă în uter (de la aproximativ 7 luni de sarcină), are un rol esențial în recunoașterea mamă – nou-născut, imediat după naștere. De asemenea, în funcţie de starea emoţională în care se află, fiecare persoană emană un miros specific, pe care cei din jur îl pot percepe, respectiva stare putând, inconştient, să li se transmită şi lor.
Prin urmare, simțul mirosului este un instrument subtil, dar foarte puternic, cu impact asupra corpului, minții și relațiilor. De aceea, mirosurile pot fi folosite conștient, terapeutic sau pentru plăcerea senzorială pe care o provoacă (parfumerie), pentru a influența stările interne și interacțiunile externe.
Ce este aromaterapia?
Aromaterapia este o practică terapeutică ce utilizează uleiuri esențiale, extrase din plante aromatice (flori, frunze, rădăcini, coajă de copac etc.) pentru a sprijini sănătatea fizică și emoțională. Se poate aplica prin inhalare (difuzare, inhalații), prin masaj, în băi aromatice, creme sau comprese. Este considerată o ramură a fitoterapiei, având aplicații atât în domeniul wellness (stare de bine)/ spa, cât și, complementar, în medicina integrativă.
Istoria aromaterapiei este foarte veche – încă din antichitate, preoții foloseau uleiuri esențiale (uleiuri de tămâie, mir, cedru, care erau considerate sacre) în ritualuri religioase de purificare. Utilizarea plantelor aromatice pentru echilibrul energetic apare şi în scrierile antice chineze. Ayurveda, sistem de medicină alternativă, practicat în India, foloseşte plantele aromatice de peste două mii de ani. În antichitatea grecească, Hipocrate, “părintele medicinei”, recomanda băile aromatice, iar romanii foloseau uleiuri pentru igienă, masaj și parfum.
În Evul Mediu, cunoștințele despre distilare au fost îmbunătățite de medicii arabi, în special de Avicenna (Ibn Sina), care a distilat uleiul de trandafir. În aceeaşi perioadă au devenit celebre parfumurile orientale, obţinute din tămâie, mirt, pin, stuf, scorţişoară, aloe, nard.
Începând cu Renaşterea, distilarea uleiurilor, pentru obţinerea parfumurilor şi pentru sănătate, devine o artă în Europa. În 1937, René-Maurice Gattefossé, chimist francez, introduce termenul “aromathérapie”, după ce și-a tratat o arsură cu ulei de lavandă.
Astăzi, aromaterapia devine tot mai populară în medicina holistică, în psihoterapie, spa și wellness, este integrată în terapii complementare și studiată științific pentru efectele sale asupra sistemului nervos, imunitar și hormonal şi a sănătăţii în general.
Ce este olfactoterapia?
Olfactoterapia este o formă mai specifică de terapie, dezvoltată în anii 1990, de psihoterapeutul francez Gilles Fournil. Aceasta se bazează pe impactul emoțional profund al mirosurilor asupra creierului, în special asupra sistemului limbic (regiunea responsabilă de emoții, memorie și instincte).
Ca şi aromaterapia, olfactoterapia mizează pe faptul că mirosurile au acces direct la creier, fără a fi filtrate de rațiune. Pentru că olfactoterapia este o formă mai profundă, orientată spre vindecare emoțională, psihologică și spirituală, pentru a obţine efectele scontate îndrumarea unui terapeut specializat poate fi de ajutor, în utilizarea uleiurilor esenţiale extrase din plante şi a parfumurilor.
Aromaterapia şi olfactoterapia – beneficii
Există o serie de beneficii ale aromaterapiei (prin difuzare în încăpere, 3–5 picături în aparat, nu mai mult de 30 minute, inhalații, băi aromatice, cu 5–6 picături de ulei esențial dizolvate într-un emulsifiant – sare de baie sau lapte etc.) şi ale olfactoterapiei, care au fost confirmate de-a lungul timpului, în practică, inclusiv în prezent, prin atenţia tot mai mare care li se acordă în diverse studii ştiinţifice, chiar dacă sunt considerate terapii complementare:
- Reducerea stresului și a anxietății – uleiurile de lavandă, iasomie, bergamotă, ylang-ylang (extract din frunzele acestui arbore originar din India, foarte bun, printre altele, în calmarea atacurilor de panică), trandafir, salvie, lemongrass sunt calmante.
- Îmbunătățirea somnului – lavanda și mușețelul induc o stare de relaxare.
- Stimularea imunității – uleiuri precum cele extrase din arborele de ceai, eucalipt, oregano au proprietăți antimicrobiene.
- Ameliorarea durerilor – uleiuri de mentă, ghimbir sau eucalipt pot calma durerile musculare.
- Îmbunătățirea concentrării – rozmarinul, busuiocul, lămâia stimulează claritatea mentală.
În general, uleiurile trebuie alternate, pentru a evita adaptarea olfactivă, nu trebuie difuzate mai mult de 30 minute continuu, într-un spațiu închis, iar pentru cele aplicate pe piele este important să nu se depăşească o anume concentraţie, pentru a evita iritaţiile. De asemenea, dacă un miros nu este perceput ca plăcut, nu trebuie folosit (mirosurile neplăcute influenţează major, de exemplu, judecăţile morale si comportamentul).
În plus, olfactoterapia ajută la: accesarea amintirilor profunde – efect “proustian” (mirosul, gustul trezesc amintiri uitate, implicit întregul context emoţional), eliberarea emoțiilor blocate (frica, furia, tristețea); este sprijin în tratarea traumelor psihologice, a alterării funcţiilor cognitive, reechilibrare energetică și emoțională, reconectarea cu o stare de bine, autocunoaștere și dezvoltare personală, în combinaţie, de pildă, cu exerciţii de respiraţie corectă.
Şi o chestiune subiectivă…
Cercetările au mai arătat că atitudinea pe care o avem în faţa unui miros şi experienţele anterioare ne pot influenţa semnificativ reacţia. La un centru de cercetare din SUA, s-au făcut experimente, cu două grupuri de voluntari, pentru a afla dacă, prin mirosuri, se poate schimba comportamentul unui număr mare de oameni.
Aflaţi în încăperi diferite, voluntarilor li s-a spus că se va difuza un miros, timp de 20 de minute, în concentraţii diferite (deşi era vorba de un miros aproape neutru), precizându-se primului grup că va fi vorba de un miros plăcut, iar celorlalţi, de un miros neplăcut, chiar periculos pentru sănătate. Deşi ambele grupuri au fost expuse la acelaşi fel de miros, primii au spus că mirosul a fost slab, aproape insesizabil, iar ceilalţi l-au perceput ca fiind nu numai neplăcut, dar din ce în ce mai puternic – o dovadă a plasticităţii mirosului şi a dependenţei de experienţa personală şi de subiectivitate.
Aromaterapia şi stimularea mirosului
Având în vedere importanţa pe care o are mirosul pentru sănătatea întregului organism şi faptul că poate preveni diverse boli (inclusiv pe cele legate de alterarea funcţiei cognitive), acţionând direct şi în profunzimea structurilor noastre cerebrale, printr-o “chimie” misterioasă, este esenţial să ne asigurăm de funcţionalitatea acestui simt şi, când este cazul, să o stimulăm prin aromaterapie.
Stimularea simțului mirosului (olfacția) este posibilă prin exerciții regulate, expunere conștientă la arome variate și îngrijire generală a sănătății nazale. Iată câteva metode eficiente în acest sens:
Aromaterapia – antrenament olfactiv (“olfactory training”)
Este o metodă validată științific, pentru refacerea sau stimularea simțului mirosului, care se face alegând 4 uleiuri esențiale de bază, cu arome distincte (de exemplu: lămâie, trandafir, eucalipt, cuișoare sau altele). Se inhalează fiecare miros timp de 20–30 secunde, de 2 ori/zi (dimineața și seara), cu atenție conștientă. Se continuă exercițiul zilnic, timp de minimum 12 săptămâni.
Această practică activează receptorii olfactivi, stimulează neuroplasticitatea, ajută la redobândirea mirosului pierdut sau la rafinarea simțului.
Expunerea regulată la mirosuri variate
Fie că este vorba de parfumuri, ierburi aromatice, condimente, fructe, flori, de mirosirea ingredientelor în bucătărie (scorțișoară, vanilie, usturoi, rozmarin etc.), fie de explorarea naturii – mirosul de pământ, iarbă, ploaie, copaci – cu cât exerciţiile sunt mai dese și mai conștiente, cu atât creierul va deveni mai sensibil și mai precis în recunoaștere.
Concentrarea conștientă asupra mirosului
Pentru concentrare conştientă, închide ochii când miroși ceva (elimină alte distrageri), întreabă-te: Ce note simt? Ce emoții trezește mirosul?
Respirație nazală corectă și igienă
Folosește respirația nazală profundă și regulată. Păstrează nasul liber: hidratare, spălături nazale cu apă salină, evitarea uscăciunii. Evită fumatul, poluanții și parfumurile sintetice excesive.
Dietă și stil de viață sănătos
O dietă bogată în antioxidanți și acizi grași omega-3 sprijină sănătatea neuronală. Trebuie evitat, de asemenea, stresul cronic, deoarece afectează negativ percepția senzorială. În plus, somnul suficient și exercițiile fizice regulate contribuie la oxigenarea creierului şi, implicit, la stimularea simţurilor.
Stimulare prin contrast
Stimularea prin contrast înseamnă mirosirea alternativă a parfumurilor dulci vs. înțepătoare, proaspete vs. învechite – de exemplu, lămâie – pământ umed / cafea – lavandă etc. Contrastele stimulează mai intens creierul și ajută la disocierea olfactivă.
Este nevoie de ajutor medical când mirosul se pierde brusc şi complet, dacă intervin distorsiuni (mirosurile familiare par neplăcute – parosmie), dacă persistă lipsa mirosului mai mult de 3 luni.
Stimularea mirosului este posibilă, naturală și benefică. Prin antrenament zilnic, atenție conștientă și expunere variată, simțul olfactiv poate deveni mai fin, mai activ și mai conectat la emoții și memorie.
Este o datorie faţă de noi înşine să păstrăm organismul sănătos şi să scoatem la lumină latenţele noastre pozitive, iar mirosul este unul dintre cele mai complexe simţuri, un sensibil instrument analitic, al cărui rol nu trebuie subestimat, deoarece ne condiţionează, la nivel inconştient, emoţiile, memoria, concentrarea, comportamentul, starea de sănătate în general.
