Bauhaus este numele unei mişcări artistice revoluţionare, care a luat naştere în urmă cu 100 de ani, care continuă să-i inspire pe artiştii, arhitecţii şi designerii din diverse domenii şi pe care Google o celebrează astăzi printr-un doodle special.
Intrată în Patrimoniul UNESCO din 1996, mişcarea Bauhaus, devenită stil internaţional, reprezintă şi în prezent, un spaţiu al creativităţii, al libertăţii, al inventării de noi forme şi expresii în construcţia clădirilor, în concepţia spaţiilor interioare, a mobilierului, a decoraţiunilor, prin combinaţii inedite între forme geometrice simple, materiale diverse – metal, lemn, sticlă etc. – culori primare, estompate, toate armonizate cu eleganţă şi simplitate.
Bauhaus – creativitate şi modernitate. Scurtă istorie
Bauhaus (în germană, “bau” – a construi, “haus” – casă) este, aşadar, un curent artistic apărut la începutul secolului al XX-lea, mai exact în 1919, la Weimer, în Germania. Fondatorul acestei mişcări este arhitectul Walter Gropius, unul dintre marii artitecti ai secolului trecut, care a trăit şi creat în Germania până în 1934, după care s-a mutat în SUA.
Staatliches Bauhaus este denumirea “Şcolii de stat pentru arhitectură” sau “Casa arhitecturii”, în cadrul căreia s-au format reprezentanţii curentului şi care au schimbat în mod fundamental concepţia despre arhitectură, design, artă, în general, astfel încât acestea să corespundă spiritului timpului, marcat, după primul război mondial, de industrializare, şi să îmbine, în acelaşi timp, utilitatea cu o expresie artistică bine definită. Preocuparea fondatorului Bauhaus era de a crea spaţii funcţionale, simple, asimetrice, frumoase, accesibile pentru oricine.
După astfel de principii au fost construite, iniţial, Casa Bauhaus din Weimar, ulterior “Clădirea Bauhaus”, din oraşul Dessau, unde s-a mutat, la un moment dat, centrul mişcării artistice. Ansamblul de la Dessau, alcătuit din două corpuri, în forma literei L, care-i conferă dinamism, cu colţurile vitrate şi cu multe alte ferestre mari pe fiecare perete, aducând multă lumină în interior, reuneşte o şcoală de arhitectură, una de artă, un spaţiu în aer liber, spaţii pentru studenţi (un fel de mini-campusuri), ateliere de creaţie etc. Clădirea are mai multe intrări şi ceea ce este foarte interesant şi original este că, privită din unghiuri diferite, constructia pare de fiecare dată altfel. În timpul războiului, Clădirea Bauhaus din Dessau a fost confiscata de nazişti, dar a rămas intactă.
Provenind dintr-o familie de arhitecţi, Walter Gropius a înţeles că, în epoca în care trăia, dimensiunea estetică, în arhitectură, trebuia adaptată posibilităţilor şi nevoilor imediate. Împreună cu ceilalţi arhitecţi care au aderat la această mişcare, mai ales Breuer şi Moholy-Nagy, şi ei directori ai acestei şcoli şi care au ales să emigreze în SUA, Gropius a făcut proiecte pentru case destinate familiilor cu venituri modeste, oameni fără mari resurse financiare, care să poată deveni proprietari. De asemenea, a proiectat şi construit, între 1911 şi 1913, Uzina Fagus, în formă de pantof, cu spaţii interioare largi şi uşor accesibile, un exemplu de arhitectură modernă precoce, aflată astăzi, de asemenea, în Patrimoniul mondial UNESCO.
După ce s-a mutat în Statele Unite ale Americii, Gropius a construit, în 1938, propria sa casă din Lincoln, Massachusetts, în stil Bauhaus, iar între 1949 şi 1950, a realizat Harvard Graduate Center, numită şi “Gropius Complex”, comandat de Universitatea Harvard, un ansamblu cuprinzând şapte spaţii de locuit şi un restaurant. Stilul Bauhaus a atras imediat atenţia presei americane, care a subliniat design-ul de o mare noutate – ferestre mari, dintr-o bucată, spaţii fluide, faţade luminoase, sprijinite pe piloni şi totul extrem de funcţional în interior.
Harvard Graduate Center s-a bucurat şi de contribuţiile unor artişti de avangardă, din Şcoala Bauhaus, precum Joan Miro, Josef Albers, Herbet Bayer etc., în prezent clădirea având destinaţia de loc de cazare pentru 364 de studenţi, de la Facultatea de Drept, din cadrul Universităţii Harvard.
“Oraşul Alb” (Tel Aviv), al doilea ca mărime după Ierusalim, din Israel, inclus si acesta în Patrimoniul UNESCO, are peste 4000 de clădiri în stilul Bauhaus, realizate de către arhitecţi germani care au fost expulzaţi în anii 1930,
De altfel, tot ce a gândit şi realizat fondatorul mişcării Bauhaus s-a subsumat principiului că: “în arhitectură, nu există moment final, ci doar un proces continuu de schimbare”. Aşa se face că, după ce Walter Gropius a emigrat în SUA, şi mişcarea artistică Bauhaus a renăscut sub numele generic de “The New Bauhaus”, care a inspirat şi continuă să inspire generaţii de artişti şi arhitecţi.
Ecourile stilului promovat de Walter Gropius, în secolul al XXI-lea
În 1994, guvernul german a creat “Fundaţia Bauhaus Dessau”, cu scopul de a prezerva moştenirea acestei şcoli artistice de renume mondial. Aceeaşi fundaţie se ocupă, anul acesta, în 2019, de centenarul mişcării artistice care a avut un impact major asupra arhitecturii moderne.
Nu întâmplător, Google marchează 100 de ani Bauhaus, prin doodle-ul special conceput, pentru că este vorba nu numai de importanţa unui stil, ci şi de transdisciplinaritate şi de prezenţa influenţelor Bauhaus, astăzi, în diverse exprimări artistice, inclusiv în fotografie, cinematografie, graphic-design, publicitate, logo-uri, afişe etc., prin creaţii frumoase, utile, simple, de bun gust, accesibile publicului larg.
Sunt celebre in prezent, de exemplu, scaunele Ikea, tapetul Bauhaus, în culori estompate, discrete, naturale, realizat iniţial de Fabrica Rash, din Hanovra, lampa de birou Kandem, în negru sau alb, în stil minimalist, birourile din metal şi lemn, spaţiile de locuit sau pentru birouri, simple, din metal şi sticlă etc., despre care Gropius spunea că este necesar să fie livrate integral, inclusiv cu decoraţiunile interioare adecvate, armonizate. De aceea, studenţii de la Şcolile din Weimer, Dessau, Berlin erau pregătiţi pentru a fi şi arhitecţi, şi constructori, şi pictori, fotografi, designeri.
Centenarul Bauhaus a debutat în ianuarie 2019, la Academia de Arte din Berlin, cu un festival în cadrul căruia cel mai important eveniment a fost “Das Totale Tanz Theater” (Dansul – Teatrul total), care, într-o realitate virtuală, a reunit deopotrivă elemente de artă, tehnologie, culoare, sunet, mişcare, în stil Bauhaus, explorându-se raportul dintre om şi maşina.
Luna aceasta, în aprilie 2019, s-a deschis, de asemenea, un muzeu, cu ocazia centenarului acestei şcoli de artă: “Bahaus Musem Weimar”, care expune cele mai vechi şi cunoscute lucrări în acest stil modernist, iar din septembrie, o expoziţie permanentă, la Dessau – “Versuchsstätte Bauhaus” (Site de încercare Bauhaus) – va arăta publicului cât de actuale şi de vii sunt conceptele acestei direcţii artistice.
Tot din toamnă va rula un film, “Die neue Zeit”, despre fondatorul Bauhaus, Walter Gropius, care are ca decor Weimar-ul anilor 1920 şi în care se prezintă felul în care s-a născut acest curent artistic, dar şi de gândire, urmărind însă şi o poveste de dragoste faimoasă, dintre Gropius şi una dintre studentele sale, Dorte Helm.
“Bauhaus Imaginista”, incluzând expoziţiile “Learning From”, “Corresponding Witth”, “Moving Away”, “Still Undead”, va prezenta influenţele mişcării Bauhaus, dincolo de graniţele Germaniei şi impactul asupra arhitecturii, design-ului şi artei contemporane. Punctul culminant al proiectului va fi “Still Undead” şi va avea loc la “Casa culturilor lumii”, din Berlin, în iunie 2019.
Animaţia Google Doodle de astăzi, 12 aprilie 2019, este realizată în consacratul stil Bauhaus, un fel de a atrage atenţia internauţilor si de a exprima şi aprecierea pentru un moment în care un grup de tineri arhitecţi, deşi interzişi de regimul lui Adolf Hitler, care îi considera “degeneraţi”, au avut curajul să gândească altfel, să încurajeze libertatea de exprimare, să vină în întâmpinarea dorinţelor oamenilor, să intuiască nevoia lor de confort şi de utilitate, subordonată unei idei estetice, aspecte care au contribuit la progresul artei, al arhitecturii, al societăţii moderne, al culturii şi civilizaţiei umane, în general.
