Construcția bazarului a început odată cu cea a teatrului, în 1899. Casele din piața teatrului trebuiau dârâmate, dar și bazarul, deja existent, trebuia lărgit și deplasat în așa fel încât noua construcție a teatrului să aibă un cât mai bun amplasament. Astfel, în urma unui concurs pentru antreprenori, Rimanóczy Kálmán jr. se angaja să ridice clădirea teatrului, să lărgească situl destinat teatrului și să modifice clădirea bazarului astfel încât, prin noua destinație, aceasta să aducă un profit net anual de 20000 de forinți.
Aici, a funcționat primul cinematograf, teatrul Edison, care avea aranjate fotoliile în amfiteatru, și un bufet englezesc. Acum, după mai bine de 100 de ani, situția pare puțin schimbată. Această clădire adăpostește magazine, restaurantul Irish Pub, iar in pasajul dintre Piața Teatrului de strada Republicii, sunt vânzatorii de cărți.
În centru, pasajul pietonal este dominat de un timpan foarte decorat, în partea lui superioară mai păstrând încă emblema orașului.
Bazarul este o clădire masivă, în stil eclectic, amplasată între strada Republicii și Madach Imre. Are două etaje cu fațade simetrice și prezintă un pasaj de trecere la mijloc, cu un frontispiciu impozant. Pasajul pietonal este dominat de un timpan foarte decorat, în partea lui superioară mai pastrănd încă emblema orașului.
De-a lungul decadelor, Bazarul din Oradea a servit nu doar ca un hub comercial, ci și ca un punct de întâlnire cultural. Evenimente periodice, de la târguri de carte la expoziții de artizanat, își găsesc locul printre zidurile sale istorice, atrăgând vizitatori din toate colțurile țării.
Se spune că în zilele de târg, ecoul pașilor comercianților de odinioară poate fi auzit în coridoarele bazarului, un omagiu adus vechilor tradiții orădene. De asemenea, există zvonuri despre un tunel secret sub bazar, folosit în trecut pentru transportul mărfurilor în oraș.
