Biserica de lemn din Poienile Izei este una dintre bisericile de lemn din Maramureș introduse în patrimoniul mondial al UNESCO în decembrie 1999. Cunoscută și ca biserica de lemn din Poienile Glodului, biserica se află în Maramureșul istoric și a fost construită în 1632 de obștea satului.
A fost supraînălțată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1785 a fost pictată proscomidia de Radu Munteanu, iar în 1794 a fost pictat restul bisericii de către un zugrav localnic.
Altarul Este cel mai înalt loc în biserică (altum, în limba latină) și adună în sine simbolistica centrului lumii. Pe sfânta masă, se găsește chivotul, pe care, din construcțtie, se află o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. Pe boltă, este reprezentat Duhul Sfânt în chip de porumbel.
Biserica „Sf. Cuvioasă Paraschiva” din Poienile Izei are un patrimoniu bogat, constând în clopote, icoane, cărți și obiecte de cult. Clopotele: În foișorul din turn, sunt amplasate trei clopote, armonizate, care au sunet deosebit: Cel mic, de 15 kg, din secolul al XIII-lea; Cel mijlociu, de 30 kg, pe care stă scris „Poienile lui Ilieș, 1673”; Cel mare, de 37 kg, cu mențiunea „Șaieu-Poiana, 1673”.
Recunoașterea de către UNESCO subliniază importanța conservării bisericii ca parte a patrimoniului cultural mondial, asigurând resurse și atenție internațională pentru întreținerea și restaurarea sa.
Biserica atrage vizitatori din întreaga lume, fiind nu doar un punct de interes turistic, ci și un loc de învățare despre istoria și cultura bogată a Maramureșului.
