Biserica Franciscană din Cluj-Napoca este una dintre cele mai frumoase biserici ale oraşului, dar şi una dintre cele mai vechi. Biserica se află în Piaţa Muzeului (cunoscută şi ca Piaţa Mică, Piaţa Dimitrov sau Piaţa Carolina) şi a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Cluj. În faţa bisericii, se află un alt monument clujean, Obeliscul Carolina, închinat soţiei împăratului Francisc I.
Biserica a fost construită între anii 1260 şi 1290 pe locul unei alte biserici, prima din oraş. Biserica Franciscană a fost închinată sărbătorii „Maria Zăpezii”, prăznuită pe data de 5 august.
Documentele vremii arată că lăcaşul era unul de mici dimensiuni şi era folosit de călugării benedictini. În secolul al XV-lea, aceştia au hotărât mărirea lăcaşului, iar lângă au construit o mănăstire, fiind sprijiniţi de Ioan de Hunedoara, guvernator al Transilvaniei.
Un secol mai târziu, ordinele catolice au fost alungate de protestanţi, astfel că Biserica Franciscană nu a mai fost folosită pentru slujbe. În ea s-a mutat regina Izabella a Ungariei, iar în anul 1557 fosta biserică a devenit şcoală.
A rămas școala unitariană până la începutul secolului al XVII-lea, când principele Gabriel Bathory a ordonat ca edificiul să fie dăruit religiei reformat-calvine.
Adepţii acestui cult au avut-o în posesie până la sfârşitul secolului, când biserica a trecut în posesia romano-catolicilor, în urma instaurării dominației Casei de Habsburg. Romano-catolicii au înfiinţat o şcoală iezuită, iar franciscanii au putut să se întoarcă în Cluj.
Astfel, în anul 1728, Biserica Franciscană este restaurată chiar de ordinul care a construit-o iniţial. Elementele gotice sunt înlocuite de cele baroce, însă nu au fost îndepărtate definitiv, dovadă stând restaurările din anii 1980, care au scos la iveală câteva dintre vechile elemente gotice.
Biserica a fost folosită de franciscani până în anul 1949, când regimul comunist a dizolvat ordinul. Astfel, biserica şi mănăstirea au trecut în proprietatea statului – mănăstirea a fost transformată în şcoală de muzică, iar astăzi, în ea, funcţionează Liceul de Muzică „Sigismund Toduta”.
După căderea regimului comunist, biserica a fost retrocedată de acest ordin, iar astăzi ea îşi ţine porţile larg deschise pentru toţi credincioşii, indiferent de religie.
Din punct de vedere arhitectural, interiorul şi exteriorul Bisericii Franciscane poartă amprenta stilului baroc. Exteriorul atrage atenţia de la prima vedere prin cele trei statui – statuia Fecioarei Maria se află deasupra intrării, sugerând că Maica este protectoarea lăcaşului, iar pe frontispiciu pot fi văzute statuile Sfinţilor Francisc şi Anton, realizate de Johannes Nachtigall.
Lipite de biserică sunt trei capele în interiorul cărora se află înmormântate o serie de personalităţi clujene. Una dintre capele aparţine familiei lui Sigismund Kornis, guvernator al Transilvaniei în secol al XVIII-lea, care a donat o statuie a lui Iisus răstignit.
Interiorul este şi el unul deosebit. Amvonul a fost sculptat de acelaşi Johannes Nachtingall şi Îl înfăţişează pe Mântuitor înconjurat de evanghelişti. Partea superioară a amvonului conţine scena urcării la cer a Mântuitorului.
Pe altarul principal, poate fi văzută o icoană a Fecioarei, reproducere a unei icoane din biserica „Santa Maria Maggiore” din capitala Italiei.
În trecut, Biserica Franciscană avea în interiorul mănăstirii o bibliotecă impresionantă, alcătuită din peste o mie de volume, însă multe dintre ele au fost „pierdute” de regimul comunist. Colecţia mare se datora în mare parte faptului că, între 1906 şi 1948, a funcţionat în mănăstire o tipografie, „Sfântul Bonaventura”, care tiparea şi reviste religioase.
Astăzi, biserica se ocupă cu ajutorarea oamenilor nevoiaşi – în fiecare marţi, credincioşii aduc pâini şi alte merinde şi le pun la altarul Sfântului Anton, iar la sfârşitul slujbei mâncarea este împărţită celor sărmani.
De-a lungul anilor, biserica a fost restaurată și conservată pentru a-și păstra aspectul autentic și splendoarea. Fiecare detaliu al bisericii, de la vitralii la sculpturile minuțioase, este îngrijit cu mare atenție.
Biserica nu este doar un loc de rugăciune, ci și un spațiu unde se desfășoară diverse activități culturale și comunitare, consolidând legătura dintre trecut și prezent.
În fața bisericii, Obeliscul Carolina adaugă o dimensiune suplimentară la povestea locului, comemorând legătura dintre comunitate și istoria imperială a regiunii.
