Biserica Madona Dudu sau Catedrala Maicii Domnului este o biserică din Craiova, una dintre cele mai mari din judeţul Dolj. Se află în centrul localităţii, lângă Muzeul de Istorie şi este recunoscută pentru icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni.
Biserica datează din perioada 1750 – 1756, iar numele său provine chiar de la icoana făcătoare de minuni, despre care circulă legenda conform căreia ar fi fost găsită într-un dud. Dudul se află în Livada Gaianului şi a fost descoperită de un negustor evreu, care, asemeni tuturor negustorilor care veneau în Craiova, se odihnea la umbra unui astfel de copac.
Se spune că acesta a văzut ceva strălucitor în timp ce se uita spre ramurile copacului, iar când s-a urcat în dud a găsit icoana. Având în sânge negustoria, evreul a luat-o şi a ascuns-o în podul casei, având un singur scop: să o vândă. Însă când s-a dus să o ia, a descoperit cu stupoare că aceasta dispăruse.
Negustorul a crezut că cineva i-a furat-o, însă cum nu a aflat cine, a trecut peste întâmplare. La doar câteva zile după acest eveniment, evreul s-a dus să se odihnească din nou în Livada Gaianului şi a găsit icoana în acelaşi dud ca prima dată. De data aceasta, a luat icoana şi s-a îndreptat spre târg, însă, într-o clipă de neatenţie, aceasta a dispărut din nou, fiind regăsită în acelaşi copac.
O astfel de întâmplare nu putea trece neobservată, aşa că, atunci când a auzit, proprietarul livezii şi-a dat seama că are de-a face cu o minune şi s-a hotărât să ridice o biserică, altarul fiind construit chiar pe locul dudului.
Biserica Madona Dudu a fost atestată pentru prima dată în 1758, fiind construită pe locul unei biserici de lemn de către Hagi Ion Gheorghe şi Constantin Fetescu. Încă de la început, lăcaşul religios a jucat un rol important în viaţa credincioşilor din zona Craiovei şi a judeţului Dolj.
A fost folosită de Episcopia de Râmnic, iar în anul 1913 a fost ridicată la rangul de Catedrală Episcopală. Mai mult, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, aici, a fost inaugurat „Spitalul de alienaţi mintal”, primul de acest fel din Craiova. Chiliile au servit drept cabinete şi saloane de spital, iar bolnavii erau îngrijiţi cu fondurile primite de biserică.
Tot la Biserica Madona Dudu a fost deschis un ospiciu, în 1879, medicul de aici fiind plătit tot din veniturile bisericii. În 1892, ospiciul s-a mutat într-o clădire nouă, ridicată de Epitropia bisericii. De asemenea, în biserică au funcţionat şi „Şcoala pentru fete”, „Școala de cântăreţi” şi „Aşezământul Maica Domnului Dudu”. „Şcoală pentru fete” avea profil de ţesătorie, iar „Școala de cântăreţi” a fost printre primele astfel de școli din România, fiind „vinovată” pentru răspândirea muzicii psaltice bizantine în bisericile din Oltenia.
În ceea ce priveşte „Aşezământul Maica Domnului Dudu”, acesta a fost foarte apreciat, pentru că a ajutat foarte mulţi oameni nevoiaşi. De altfel, Nicolae Iorga era de părere că acest aşezământ a făcut mai multe lucruri bune decât Ministerele Învăţământului, Sănătăţii şi Lucrărilor Publice la un loc. De-a lungul timpului, biserica a oferit şi burse de studiu, printre cei care au beneficiat de ele numărându-se Constantin Brâncuşi şi Nicolae Titulescu.
Biserica Madona Dudu a fost ridicată în stil brâncovenesc, având strane cu abside şi stâlpi de piatră decoraţi cu motive vegetale. Însă istoria clădirii este una zbuciumată, fiind reconstruită de mai multe ori.
Secolul al XIX-lea a fost unul năprasnic: întâi, biserica a fost lovită de furia otomanilor, care au încercat să distrugă toate bisericile întâlnite în cale. Aceasta a fost incendiată, iar printre puţinele obiecte care au rezistat a fost icoana făcătoare de minuni. Apoi, biserica a fost lovită de cutremurul din anul 1838, care a dus la dărâmarea ei.
Cu toate acestea, biserica a reuşit de fiecare dată să îşi revină. După cutremur, boierul Iordache Otetelișanu a angajat un arhitect vienez, care a ridicat un lăcaş religios în stil baroc, stil foarte căutat în acea perioadă. Mai mult, picturile interioare fuseseră realizate de Gheorghe Tăttărescu.
Însă, în anul 1913, biserica barocă este dărâmată, deoarece nu mai făcea faţă nevoilor credincioşilor din localitate, al căror număr se înmulţise considerabil. Tot în acel an, s-a luat hotărârea construirii unei noi biserici, însă lucrările au fost amânate până în anul 1928, din cauza Primului Război Mondial.
Astfel, Biserica Madona Dudu de astăzi datează din anul 1928. Cel care s-a ocuapt de proiect a fost arhitectul Ion D. Traianescu, care a reuşit să dea naştere unei adevărate bijuterii arhitecturale.
Pictura bisericii a fost realizată de D. Norocea şi ucenicii săi, iar piesele de mobilier, precum şi catapeteasma au o valoare deosebită, pentru că au fost realizate de Constantin Brâncuşi, elev la acea vreme la Şcoala de Arte şi Meserii din oraş. În momentul actual, biserica are rolul de paraclis mitropolitan, iar în pronaosul său se află mormântul lui Vasile Cârlova, poet al preromantismului european.
Icoana Maicii Domnului, adesea descrisă ca fiind făcătoare de minuni, este punctul focal al bisericii și o mărturie a credinței și speranței comunității locale. Mulți pelerini vin aici în căutarea consolării, a ajutorului spiritual sau a vindecării, făcând din Madona Dudu un loc de pelerinaj important în regiune.
