Antonin Ciolan a fost un dirijor român, membru fondator al Filarmonicii de Stat din Cluj.
În 1904, își satisface serviciul militar, perioadă în care se va ocupa de organizarea unei orchestre și unei fanfare militare. În cadrul „Societății muzicale”, în perioada 1907-1909, îi va reveni sarcina instruirii „ansamblurilor de cor și orchestră”.
În perioada 1909-1913, își desăvârșește studiile muzicale la Berlin, Dresda și Leipzig. Fiind apreciat atât de profesori, cât și în cadrul cercurilor unde a activat, i se oferă postul de dirijor permanent al „Societății filarmonice Mozartverein”.
După 1913, revine în țară și este numit profesor de contrapunct, fugă și compoziție la Conservatorul din Iași, al cărui director devine din 1920. În perioada interbelică, duce, ca director al acestei instituții, o intensă activitate de ridicare a învățământului și creației muzicale românești. Sprijină crearea unei „Asociații a elevilor Conservatorului”.
După ce în 1922, în urma unor intrigi, fusese înlăturat de la conducerea Conservatorului, este rechemat la cârma acestuia în 1925 și continuă, paralel cu munca profesorală, și activitatea dirijorală, avându-i ca elevi, printre alții, pe Emanuel Elenescu, Dinu Niculescu, Constantin Arvinte.
În 1948, s-a stabilit la Cluj, unde va fi numit dirijor al orchestrei simfonice „Ardealul” și prim-dirijor al Operei Maghiare de Stat. Ca profesor al „Institutului Român de Artă” și al Conservatorului „Gheorghe Dima” participă la formarea tinerelor cadre de dirijori: Petre Sbârcea, Emil Simon, Ervin Acel, Liviu Comes, Ion Bogdan Ștefănescu, Erich Bergel.
Odată cu înființarea Filarmonicii de Stat din Cluj, în 1955, a fost numit director și prim – dirijor, posturi pe care le va ocupa până în 1970. A fost căsătorit cu pianista Eliza Ciolan, absolventă a clasei Alfred Cortot de la „Ecole Normale” din Paris.
Fiind un adevărat patriot, a refuzat oferte de a rămâne la Dresda şef de catedră după moartea profesorului Draesecke, ci a hotărât să se întoarcă în ţară.
Idealul unei noi şcoli de educaţie muzicală româneşti, a unei filarmonici şi opere la Iaşi l-a însufleţit şi l-a determinat să opteze în consecinţă. Aşa încât s-a întors la Iaşi. Activitatea plină de zel şi efort de la Iaşi i-a fost zădărnicită de maşinaţii şi uneltiri dictate de ambiţii personale adverse.
Mai târziu, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, i se oferă posibilitatea să facă muzică şi în Transnistria şi Basarabia. În calitatea de director muzical al renumitei opere din Odesa, realizează, într-o perioadă de câteva luni, 12 opere în premieră cu artiştii locali. E scutit de atribuţii administrative şi nu face politică, ci se concentrează asupra culturii.
Cu toate acestea, atunci când soarta războiului s-a întors, când, odată cu ocupaţia rusească, s-a introdus şi comunismul, Antonin Ciolan a fost arestat (din fericire, doar vreme de câteva săptămâni) şi înlăturat din mediul cultural românesc. Deoarece universitatea ieşeană şi conservatorul s-au desfiinţat, i s-a propus să meargă la Cluj şi să se angajeze acolo.
A reuşit să obţină poziţia de director muzical la Opera Maghiară din Cluj, în plus, a primit o catedră la clasa de orchestră a conservatorului. Şi astfel, datorită acestei schimbări forţate, care a fost de fapt un exil, a început cea mai rodnică, cea mai satisfăcătoare din toate punctele de vedere perioadă din zbuciumata lui viaţă.
Gheorghe Muşat a putut urmări îndeaproape, prin contactul zilnic cu maestrul Ciolan şi participare pe două planuri – ca orchestrant la Filarmonică şi ca asistent şi în acelaşi timp student la Conservator – desfăşurarea şi împlinirea profesională a dirijorului moldovean.
Moartea, la o vârstă înaintată, a lui Antonin Ciolan a fost o grea pierdere pentru viaţa culturală a Clujului. Bustul realizat de Ion Irimescu şi amplasat în parcul central a fost semnul unei unanime recunoaşteri.
Prin fondarea Filarmonicii de Stat, Antonin Ciolan a lăsat un patrimoniu cultural de neprețuit orașului Cluj-Napoca. Bustul său reamintește de impactul său durabil asupra vieții culturale și muzicale, continuând să fie o sursă de inspirație pentru artiști și admiratori deopotrivă.