Generalitati despre calendarul japonez

Pe 1 ianuarie 1873, Japonia a adoptat calendarul gregorian. Inainte de anul 1873, japonezii au utilizat calendarul lunisolar in stil chinezesc (incepand cu secolul 7). Japonia a refuzat sa accepte unele elemente ale calendarului gregorian. Calendarul japonez actual nu include urmatoarele evenimente: 21 martie ca zi fixa a echinoctiului de primavara; epacta (număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a-l face să coincida cu anul solar); duminica, drept zi religioasa; sistemul de calculare a anilor bisecti pe baza Anului Domnului (Anno Domini).

Ziua echinoctiului de primavara este o sarbatoare nationala in Japonia si o sarbatoare religioasa importanta in budismul si sintoismul japonez. Insa, aceasta sarbatoare este determinata in totalitate de astronomie. Data acestei sarbatori este anuntata in fiecare an de catre Observatorul Astronomic National al Japoniei, prin urmare, aceasta nu este o data fixa in calendar. Calendarul oficial japonez nu are nicio legatura cu Pastele, prin urmare nu include epacta.

Zilele de sambata si duminica nu sunt privite ca zile religioase de odihna, ci doar ca “zile de odihna preluate de la civilizatia occidentala”. Multi comercianti japonezi isi tin magazinele deschise sambata si duminica, deoarece japonezii care lucreaza in timpul saptamanii merg la cumparaturi alaturi de familie in aceste zile. Chiar si in prezent, fiecare an bisect din calendarul solar japonez este determinat in functie de koki (anul imperial), din anul 1899. Insa, aceasta lege stabileste numarul “koki-660” ca fiind baza pentru calcul, prin urmare, calcularea anului bisect in calendarul japonez este in intregime aliniata cu cea a calendarului gregorian.

Anii calendarului japonez

De la adoptarea calendarului gregorian, in Japonia au fost utilizate trei sisteme diferite de numarare a anilor, si anume: anul imperial (koki – bazat pe infiintarea mitologica a Japoniei de catre Imparatul Jimmu, in anul 660 i.Hr.), numele erei japoneze (nengo – pe baza domniei actualului imparat, anul 2012 fiind Heisei 24), Anno Domini european (Anul Domnului – seireki). Dintre acestea trei, ultimele doua sunt inca utilizate.

Sistemul anilor imperiali a fost utilizat din anul 1872 pana la Cel de-al Doilea Razboi Mondial. Anul imperial 1 (koki 1) a fost anul in care legendarul Imparat Jimmu a infiintat Japonia – 660 i.Hr. conform calendarului gregorian. In ceea ce priveste nationalismul, koki subliniaza lunga istorie a Japoniei si a familiei imperiale, deoarece este un numar mai mare decat anul Anno Domini (Anul Domnului). Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Statele Unite ale Americii au ocupat Japonia si au oprit utilizarea anilor imperiali de catre functionari. Astazi, koki este rareori utilizat, cu exceptia contextelor judiciare.

Lunile anului

Numele moderne pentru luni se traduc la propriu ca “prima luna”, “a doua luna”, si-asa mai departe. Numele corespunzator este combinat cu sufixul “gatsu” (luna). In plus, fiecare luna are un nume traditional, care inca este folosit in unele domenii, cum ar fi poezia (din cele 12, shiwasu este inca utilizat pe scara larga). Paragraful care incepe o scrisoare sau salutul de la inceputul unui discurs ar putea imprumuta unul din aceste nume pentru a exprima un sentiment al sezonului. Unele nume, cum ar fi yayoi sau satsuki, sunt de asemenea nume de femei. Aceste nume ale lunilor apar din cand in cand pe jidaigeki, seriale de televiziune si filme contemporane, in care actiunea se petrece in perioada Edo sau mai devreme.

Numele lunilor in calendarul japonez sunt urmatoarele:
• prima luna – “luna afectiunii” (mutsuki)
• a doua luna – “schimbarea hainelor” (kisaragi sau kinusaragi)
• a treia luna – “viata noua” (yayoi)
• a patra luna – “luna u-no-hana” (u-no-hana este o floare din genul Deutzia) sau uzuki
• a cincea luna – “luna plantarii timpurie a orezului” (satsuki sau sanaetsuki)
• a sasea luna – “luna apei” (minatsuki)
• a saptea luna – “luna cartilor” (fumizuki)
• a opta luna – “luna frunzelor” (hazuki)
• a noua luna – “luna cea lunga” (nagatsuki)
• a zecea luna – “luna zeilor” (kaminazuki sau kannazuki)
• a unsprezecea luna – “luna inghetului” (shimotsuki)
• a douasprezecea luna – “alergatura preotilor” (shiwasu) care se refera la faptul ca, la sfarsit de an, preotii sunt ocupati cu pregatirile pentru Anul Nou si cu binecuvantarile

Subdiviziunile lunii

Japonia foloseste o saptamana de sapte zile, aliniata la calendarul occidental. Saptamana de sapte zile, cu numele zilelor corespunzand direct cu cele folosite in Europa, a fost adusa in Japonia in jurul anului 800 i.Hr. Pana in anul 1876, sistemul a fost utilizat in scopuri astrologice si foarte putin in alte domenii. De la sfarsitul secolului al 19-lea, duminica a fost privita ca o “sarbatoare intreaga”, iar sambata ca o “jumatate de sarbatoare”. Aceste sarbatori nu au nicio semnificatie religioasa pentru japonezi. Numele provin de la cele cinci planete vizibile, care, la randul lor, sunt numite dupa cele cinci elemente chinezesti (aur, apa, lemn, pamant, foc), si de la soare si luna (yin si yang).

Japonezii folosesc, de asemenea, perioade de zece zile, numite “jun”. Fiecare luna este impartita cu aproximatie in trei perioade de zece zile. Prima (de la prima zi pana la cea de-a zecea zi) este “jojun” (jun de sus). Cea de-a doua (de la 11 pana la 20) este “chujun” (jun de mijloc). Ultima (de la 21 pana la 30 sau 31) este “gejun” (jun de jos). Acestea sunt utilizate frecvent pentru a indica timpul aproximativ (de exemplu, “temperaturile sunt tipice pentru jojun-ul din aprilie”).

Zilele lunii

Zilele dintr-o luna se numesc astfel (in ordinea corespunzatoare de la 1 la 31): tsuitachi, futsuka, mikka, yokka, itsuka, muika, nanoka, yoka, kokonoka, toka, juichinichi, juninichi, jusannichi, juyokka, jugonichi, jurokunichi, jushichinichi, juhachinichi, jukunichi, hatsuka, nijuichinichi, nijuninichi, nijusannichi, nijuyokka, nijugonichi, nijurokunichi, nijushichinichi, nijuhachinichi, nijukunichi, sanjunichi si sanjuichinichi. “Tsuitachi” este o forma uzata a lui “tsuki-tachi”, care inseamna “inceputul lunii”. Ultima zi a lunii se numea “tsugomori”, care inseamna “Luna ascunsa”. Acest cuvant clasic provine din traditia calendarului lunisolar. Cea de-a 30-a zi a lunii era numita “misoka”, iar cea de-a 20-a zi a lunii era numita “hatsuka”. In prezent, termenii pentru numerele 28-31, la care se adauga “nichi”, sunt mult mai comune. Cu toate acestea, misoka este folosit foarte mult in contracte si altele asemenea, specificand ca o plata trebuie facuta in sau pana in ultima zi a lunii, indiferent de numarul sau. Ultima zi din an este “omisoka”, iar acest termen este inca utilizat.

Exista o traditie in utilizarea termenului “kichijitsu” (zi buna) pentru evenimente ceremoniale, cum ar fi ziua de pregatire a invitatiilor de nunta si ziua construirii unei placi memorative. Cu toate acestea, termenul nu este recunoscut ca un indicator valid din punct de vedere legal, al unei date (de exemplu, un testament cu kichijitsu drept data pentru pregatire nu este valid din punct de vedere legal). Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, numele sarbatorilor nationale japoneze au fost schimbate datorita principiului statului laic. Desi multe din aceste nume provin din sintoism, budism si anumite evenimente importante ale familiei imperiale japoneze, sensul original al acestora nu este usor de inteles din termenii oficiali, care sunt vagi si superficiali.

Aspecte uzuale in Japonia moderna

In mod evident, in contrast cu alte tari din Asia de Est (China, Taiwan, Vietnam, Coreea, Mongolia), Japonia a uitat aproape in intregime de calendarul chinezesc. Incepand cu anul 1876, ianuarie este considerata in mod oficial ca fiind “prima luna”. Insa, acest sistem aduce adeseori un sentiment puternic de decalaj. Cultura japoneza moderna a inventat un fel de calendar de “compromis”. Acest calendar, numit “Tsuki-Okure” (Intarziere de o luna), priveste luna februarie ca fiind “prima luna”. Acest calendar este folosit pe scara larga atunci cand se stabilesc datele multor evenimente folclorice si festivaluri religioase. Insa, Anul Nou japonez este marea exceptie – acest festival nu este niciodata stabilit pe 1 februarie.