Cămașa lui Nessus (sau Mantia/Tunica lui Nessus) este o expresie veche, a cărei origine se află în mitologia greacă, fiind legată de celebrul Heracles (Hercules, în latină), unul dintre cei mai venerați eroi ai antichității. Lui Heracles, devenit zeu după moarte, i se atribuie o mulțime de întâmplări eroice, cele mai cunoscute fiind cele „12 munci”, mari fapte de vitejie (uciderea Leului din Nemeea, a Hidrei din Lerna, prinderea unui căprior cu coarne de aur, a Taurului din Creta, culegerea merelor din Grădina Hesperidelor etc.), toate înfăptuite pentru a-și ispăși vina de a-și fi ucis copiii, urmărit de răzbunarea Herei, soția lui Zeus.
Cămașa lui Nessus are legătură cu moartea lui Heracles și cu soția acestuia, Deianira, fapte care sunt relatate într-o legendă consemnată de poetul latin Ovidius, în cartea „Metamorfoze”, astfel păstrându-se peste timp respectiva întâmplare și, în felul acesta, consacrându-se și expresia.
Deianira, potrivit mitologiei grecești, a fost ultima soție a lui Heracles, în lumea aceasta, după moarte Heracles devenind zeu pentru eternitate. Deianira l-a ales ca soț pe Heracles în urma confruntării dintre acesta și Ahelou, zeul apelor și părintele sirenelor. Pentru a lupta cu Heracles, pentru Deianira, fiica lui Oeneus, Ahelou s-a metamorfozat în taur, dar a fost învins de eroul grec, care i-a rupt un corn, devenit mai târziu, spun alte legende, Cornul abundenței.
Când, la un moment dat, Heracles și Deianira trebuiau să traverseze un râu cu apele învolburate, Nessus, un centaur faimos, s-a oferit să-i ajute, dându-se drept barcagiu al zeilor, apreciat pentru onestitatea lui. A luat-o pe Deianira pe spatele său, în timp ce Heracles a traversat râul înot. Când Heracles a ajuns însă pe malul celălalt, l-a văzut pe Nessus încercând să o răpească pe Deianira.
Atunci a îndreptat arcul spre centaur, săgeata nimerindu-l pe Nessus în inimă. Înainte de a muri, centaurul, pentru a se răzbuna, i-a spus cu viclenie Deianirei că, dacă vrea să fie sigură că Heracles nu o va înșela niciodată, să-i ofere soțului ei cămașa lui, pe care femeia s-o îmbibe cu sângele din rănile lui, cu sângele hidrei din Lerna și cu ulei de măsline.
Bănuindu-l pe Heracles de infidelitate, Deianira se grăbește să urmeze sfatul centaurului, iar când Heracles a îmbrăcat Cămașa lui Nessus aceasta s-a dovedit a fi otrăvită, i s-a lipit de trup și a luat foc. Astfel a fost sfârșitul lui Heracles, pe pământ, prefăcându-se în cenușă, dar câștigându-și nemurirea în Olimp, în rândul zeilor.
De la această legendă din antichitatea grecească a rămas expresia „Cămașa lui Nessus”, cu sensul de “pasiune mistuitoare” sau de “nenorocire din care nu există scăpare” sau “cadou/dar nefast, influență devastatoare, dezastruoasă, ruinătoare”.
De-a lungul timpului, nenumărați artiști au valorificat legenda despre Cămașa lui Nessus, contribuind la consacrarea expresiei, printre aceștia aflându-se, de exemplu, pictorul francez Gustave Maureau, în tabloul intitulat „Deianira”, scriitori precum Shakespeare, T.S.Eliot, sau scenaristul filmului „Iubirile lui Hercules”, realizat de italianul Carlo Ludovico Bragaglia.
În literatura română, la legenda din care s-a născut expresia Cămașa lui Nessus fac trimitere versurile lui Mihai Eminescu, din excepționala poezie „Odă (în metru antic)”, pentru a sugera tulburătoarea și mistuitoarea pasiune provocată de întâlnirea cu iubirea, o experiență fundamentală a ființei: „Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. / Ori ca Hercul înveninat de haina-i; / Focul meu a-l stinge nu pot cu toate / Apele mării. / De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, / Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări… / Pot să mai re’nviu luminos din el ca / Pasărea Phoenix?”.
Expresia Cămașa lui Nessus nu numai că reflectă un mit străvechi, dar și cum poveștile antice continuă să ne influențeze limbajul și percepția asupra destinului și trădării. În contextul contemporan, este un exemplu vibrant al modului în care mitologia este încorporată în comunicarea zilnică. Când ne referim la „Cămașa lui Nessus”, ar trebui să avem în minte:
- Simbolismul adânc înrădăcinat al expresiei și legătura sa cu inevitabilitatea și consecințele acțiunilor noastre.
- Importanța cunoașterii originilor și semnificațiilor pentru o utilizare adecvată și respectuoasă în discurs.
- Reflectarea noțiunii de destin și pedeapsă, care rămâne relevantă în multiple contexte culturale și literare.
Pentru cei pasionați de lingvistică și evoluția limbajului, vă invităm să citiți cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol oferă o perspectivă aprofundată asupra unei alte dileme lingvistice, ajutând la îmbunătățirea înțelegerii și utilizării corecte a limbii române.
