Fara doar si poate, unul dintre cele mai infricosatoare locuri din lume este Capela dos Ossos, un monument foarte cunoscut din Evora, Portugalia. Interiorul sinistru il determina pana si pe cel mai curajos vizitator sa stranga din dinti cu teama, odata ce paseste in acest loc, in care peretii sunt acoperiti sau decorati cu oase si cranii de oameni. Poate si de aceea, Capela dos Ossos, in traducere Capela Oaselor, este considerata o capela macabra, putini fiind aceia care indraznesc sa intre aici.
Monumentul a fost construit de calugarii franciscani cu un scop precis, si anume pentru a servi drept memento al caracterului efemer al vietii; dincolo de intentiile acestora, a ramas un loc care, de fapt, exprima cu totul altceva. In sfarsit, aceasta capela este una dintre cele mai cunoscute zone ale centrului istoric al orasului Evora, fiind desemnat monument apartinand Patrimoniului Mondial UNESCO. Capela dos Ossos sau Capela Oaselor este adiacenta bisericii mai mari a Sf. Francisc, construita in stil gotic, intre anii 1475 si 1550.
De mentionat, pe de alta parte, este faptul ca, in contradictie cu primele impresii, Capela dos Ossos nu este foarte mare, avand o lungime de 18,7 metri si o latime de 11 metri, cu trei ferestre mici si opt pilastri. Incaperea este decorata cu oase si cranii umane fixate intre ele cu ciment, lasand senzatia ca pana si intre ramasitele umane se poate duce o lupta eterna, o lupta dincolo de granitele imaginatiei umane, de altminteri, limitata de propriile crezari. Tot aici, se mai afla doua corpuri mumificate, dintre care unul este al unui copil. In schimb, nu se cunoaste identitatea mumiilor, desi se spune ca ar apartine unui barbat adulterin, blestemat de sotie, precum si fiului sau.
Bineinteles ca legendele si povestile care s-au vehiculat in jurul acestui loc sunt pe cat de mult, pe atat de interesante, unele dintre acestea trecand de mult de la a mai fi povesti, devenind certitudini. Mai mult decat atat, se apreciaza ca, la placarea zidurilor si a pilastrilor capelei, au fost folosite oase provenind de la circa 6000 de oameni, acest numar impresionant fiind vizibil ochiului uman in proportii si mai mari. Ele au fost, cel mai probabil, luate din cimitirele din imprejurimi, chiar daca, potrivit legendei, ar proveni de la cei care au cazut victime ciumei sau de la combatanti care si-au pierdut viata pe campul de lupta din apropiere.
Exista, in fine, destule povesti referitoare la provenienta oaselor. Plafonul este realizat din caramida alba pictata cu motive legate de moarte, desi scopul initial, dupa cum se spune, a fost cu mult indepartat de motivele ilustrate in capela. Deasupra intrarii Capelei dos Ossos din Evora, Portugalia, sta un memento cel putin infricosator care precizeaza motivul pentru care a fost construita capela: “Nos ossos que aqui estamos pelos vossos esperamos” (“Noi, oasele care suntem aici, asteptam si oasele voastre”); asadar, atat scopul pentru care calugarii franciscani au construit aceasta capela, cat si incaperea propriu-zise sunt de-a dreptul sinistre. Si totusi, ni se spune ca, la o prima privire, osemintele calugarilor care au construit Capela dos Ossos si nu numai pot parea macabre, doar ca ea a fost construita spre a servi unui scop religios si pentru franciscanii care se rugau aici.
Se mai spune, de fapt, ca, in secolul al XVI-lea, speranta de viata era extrem de redusa, iar moartea putea surveni pe neasteptate. Din nefericire insa, este stiut faptul ca oamenii apeleaza la asa zisele scopuri religioase pentru a-si atinge, culmea, scopurile de alta natura, in orice caz nu religioasa. Dar nu putem sa nu recunoastem ca, dincolo de caracterul macabru al acestui loc, Capela dos Ossos ramane un monument fascinant, impresionant pentru zilele noastre.
Prin urmare, asa cum ni se va spune si daca vom vizita acest loc, Capela dos Ossos este un monument frapant, prin ceea ce “la lumina” si sumbru, prin modul de realizare, al vietii religioase din secolul al XVI-lea; este, in fond, o marturie vie a acelor vremuri, un produs al unei imaginatii, poate bolnava, poate doar in linie cu dorinta de a transmite un mesaj intens, menita sa supravietuiasca in fata eroziunii timpului.