Casa Memorială Nicolae Labiș din Mălini: sanctuarul poetului

Poetul Nicolae Labiș s-a născut la 2 decembrie 1935, în satul Văleni – comuna Poiana Mărului din judeţul Suceava, sat care azi poartă numele poetului. Din cauza războiului, familia Labiș se mută definitiv în comuna Mălini din judeţul Suceava.

Casa memorială Nicolae Labiș este aşezată în locul unde, cândva, era o pădure de mălini. Este o casă modestă, cu trei odăi şi înconjurată de un cerdac din lemn, de aici o intrare spre pod, în formă circulară, cu scândurile puse vertical, cu extremităţile cu model ornamental, vopsite.

Acoperişul casei are un horn, pereţii casei sunt văruiţi în alb. În faţa casei, câteva trepte duc în cerdac şi apoi în interiorul casei.

Părinţii lui Nicolae Labiș erau: mama Ana-Profira înrudită cu Ştefan a Petrei Ciubotariul şi tata Eugen Labiș (ambii părinţi erau învăţători). Nicolae Labiș a învăţat la o şcoală dintr-un sat apropiat de Mălini, şi anume la Văleni – Poiana Mărului (aparţinând de comuna Mălini). Aici, în curtea şcolii, era, cândva, o căsuţă în care s-a născut poetul Nicolae Labiș (cum se ştie din documentele biografice).

De la mama sa, Ana Profiră, au rămas în mintea poetului, basme, mituri, legende, care au constituit idei în opera sa. Compune (îndrumat de mama sa) poveşti şi poezii, încă din anii copilăriei (perioada şcolii primare).

În Casa memorială Nicolae Labiș, se află o cameră pe care rudele sale au reconstituit-o pentru el (Nelu, Lac, Neluțu ,,copchiluțul”, cum era alintat). În cameră, se află un şifonier, un pat, o noptieră, toate din lemn de tei lustruit, covoare ţărăneşti cu motive cu flori (pe perete şi pe jos).

Pe o masă, lângă fereastra, sunt câteva creioane şi câteva cărţi (cu semnătura poetului pe prima pagină), fotografii cu prietenii de şcoală şi cu părinţii, un aparat de radio ,,Horniphon”, o schiţă executată de poet (cu chipul mamei sale, Ana-Profira, şi sora sa, Margareta). Copilăria poetului şi a celor două surori, Margareta şi Dorina, este legată de satul Văleni. Margareta spunea (într-un interviu) despre fratele ei: ,,credea cu tărie în dreptate, în izbânda binelui”.

Astfel, Gheorghe Tomozei, în lucrarea intitulată ,,Urmele poetului Labiș”, spunea: ,,Doar pentru a evoca mai exact locul în care poetul s-a născut, să mergem la Văleni, pe un drum ce e în orice anotimp ca de poveste”. Acest tărâm cu urme adânci în sufletul copilului de odinioară a înflorit artistic în anii adolescenţei, în poezia ,,Rapsodia pădurii”.

În Casa memorială Nicolae Labiș, sunt expuse fotografii cu familia, diplome câştigate de poet la diferite concursuri de limba română, volume de versuri ale poetului, studii legate de opera sa (L. Raicu, Ghe.Tomozei, N. Stănescu şi alţii). Sunt de apreciat lucrările lui Gheorghe Tomozei despre Labiș ,,Într-o cămăruţă la Sinaia”, ,,În Bucureştii teilor”, ,,În Florenţa Moldovei” şi în ,,Dulcele târg al Ieșilor”, dar şi strânsa prietenie dintre cei doi.

Despre N. Labiș, Marin Sorescu scria: ,,Meritul cel mai mare al lui Labiș este acela că el a întinerit poezia într-o vreme când aceasta făcuse atâtea riduri”.

,,Dar atât cum este şi cât este, poezia lui este excepţională şi reprezintă, trebuie să repetăm acest fapt ori de câte ori vine vorba de el, prima încercare pe care o face poezia tânără românească, în deceniul al VI-lea, de a-şi regăsi demnitatea şi puritatea” (Eugen Simion).

Nicolae Labiș scrie la ziarul ,,Zori noi” (1951) şi la revista ,,Viaţa românească” (1952). Volumul de debut este ,,Primele Iubiri” (1956). Lucrează ca redactor la ,,Contemporanul” şi ,,Gazeta literară”.

Scriitorul a evocat, în poezia sa, ororile războiului, copilăria săracă, foametea, pe tatăl său, pădurile natale, cerbii, munţii. A evocat, în poezia sa, lupta comuniştilor (,,Comunistului”, ,,Partidului”, ,,Luptător în atac”, ,,Ultimul asalt”) şi momente biografice (,,Întâlnire cu mama”, ,,Scrisoare mamei”, ,,Biografie”). Pădurile, care i-au luminat copilăria, au sporit imaginaţia şi harul poetului, în poeziile sale: ,,Bătrânul pădurar” şi ,,Rapsodia pădurii”.

G. Călinescu, în revista ,,Contemporanul” (Nr.47/28 noiembrie 1958) spunea: ,,poetul pare, în permanenţă, vrăjit de univers”. De asemenea, G. Călinescu remarca faptul că poetului îi plăceau ,,aromele tari, cum sunt cele de răşină şi rumeguş” şi că ,, a rămas în general la nevinovăţia lui firească, fără sincope artificiale de limbaj”. Câteva poezii sunt ,,pline de candoare autobiografică şi de vitalitate juvenilă”. Poezia ,,Biografie” – ,,Este o poezie juvenilă, dar nu de începător, are mai multă stăpânire a mijloacelor de expresie, ci de maturitate a poetului”.

Alte opere ale poetului sunt: ,,Păcălici şi Tândăleț”, ,,Puiul de cerb”, ,,Primele iubiri”, ,,Moartea căprioarei”, ,,Albatrosul ucis”, ,,Vârsta de bronz”, ,,Anotimpurile” ș.a..

La numai 21 de ani, foarte tânăr, poetul se stinge din viaţă la Bucureşti, într-un accident nefericit.

Margareta Labiș povestea (după moartea lui Labiș): ,,mălinul din curtea casei părinteşti şi-a aplecat crengile înflorite şi tulpina spre fereastra camerei, iar în primăvara următoare, s-a uscat”.

Din anul 1969, de la prima ediţie a Concursului Naţional de Poezie ,,Nicolae Labiș”, se organizează în fiecare vară, la Casa memorială Nicolae Labiș, din Mălini, noi ediţii şi se premiază tineri care s-au remarcat ulterior.

Casa Memorială Nicolae Labiș nu este doar un loc de păstrare a memoriei poetului, ci și un spațiu de inspirație pentru tinerii scriitori și poeți. Organizarea de ateliere de scriere creativă și lecturi de poezie sunt doar câteva dintre activitățile care se desfășoară aici, menite să încurajeze dialogul între generații de artiști și admiratori ai literaturii.