Castelul Szentkereszty din Arcuş (judeţul Covasna) a luat forma actuală în anul 1890, o primă clădire fiind construită încă din anul 1773. Primul conac a aparţinut familiei Benko, iar documentele vremii descriau reşedinţa ca fiind o casă fără etaj şi cu şapte camere.
În anul 1840, conacul şi moşia pe care era construit au fost cumpărate de contele Kalnoky, iar după moartea sa, proprietatea a fost preluată de soţia lui. Câţiva ani mai târziu, aceasta s-a măritat din nou, cu baronul Szentkereszty.
Acesta a jucat un rol important în politica de atunci, fiind chiar condamnat la închisoare pentru că a făcut parte din revoluţia din 1848. Cât timp a stat la închisoare, soţia sa a extins conacul şi a amenajat un parc în jurul acestuia. Astfel, au fost adăugate trei camere, cele 10 de atunci fiind parterul clădirii de astăzi.
Fiul baronului, Bela, s-a mutat în conac în anul 1870, iar opt ani mai târziu s-a însurat cu Maria Florescu, fiica ministrului apărării de atunci. Acest lucru a dus la mărirea averii familiei Szentkereszty şi, implicit, a conacului, care a fost transformat, în scurt timp, în castel. A fost ridicat un etaj, lucrările fiind desfăşurate în două etape.
Prima etapă a coincis cu construirea casei scării, a tavanurilor şi efectuarea lucrărilor de tâmplărie. A doua etapă a constat în finalizarea sălilor, mobilarea lor şi decorarea acestora. Stilul adoptat este cel neobaroc (foarte bine observat în mansarda rezalitului şi în friza de sub acoperiş), având şi câteva accente neorenascentiste.
În jurul Castelului Szentkereszty a fost amenajat un parc englezesc, acest tip de parc fiind des întâlnit în astfel de ansambluri arhitecturale. Acesta a avut mai multe construcţii, de dimensiuni destul de mici, dar care au dispărut cu timpul: au existat un foişor, o casă a pustnicului şi un pavilion. Cu toate acestea, elementul cel mai important al parcului încă se păstrează – este vorba de lacul artificial, care se remarcă în special prin forma întortocheată pe care o are.
Parcul din cadrul Castelului Szentkereszty a fost extins de câteva ori, familia adăugând tot felul de construcţii. Între 1847 şi 1857, baronul a ridicat o seră, o grotă, un turn pentru delectare şi casa Schweizer. Apoi, a fost amenajat un teren pentru popice, a fost făcut un grajd pentru animalele din micul zoo şi a fost făcută şi o gheţărie. Astăzi, se mai pot vedea grota şi livada, care adăposteşte arbori rari, a căror vârstă a depăşit 100 de ani.
Ansamblul de la Castelul Szentkereszty include şi o capelă, care a fost construită de primul baron Szentkereszty stabilit aici. Aceasta se află în vestul castelului, pe un deal şi, deşi are dimensiuni mici, este importantă din punct de vedere arhitectural. Stilurile capelei sunt cel gotic şi cel clasic, o combinaţie rar întâlnită în construcţiile din această zonă şi chiar din ţară.
Cel mai probabil, acest lucru a fost influenţat de bisericile din Ungaria. Poartă hramul Sfântului Gheorghe, iar cel mai de preţ obiect din capelă este crucifixul de lemn, care datează de la începutul secolului al XVIII-lea.
Castelul Szentkereszty nu a scăpat nici el de naţionalizare, ultimii proprietari fiind Bela cel tânăr şi Elisabeta, sora acestuia. În anul 1982, castelul a fost trecut în posesia partidului, care a adus modificări semnificative, având în vedere că a fost transformat într-una din reşedinţele lui Ceauşescu. Exteriorul clădirii s-a păstrat chiar bine, iar astăzi castelul este ocupat de Centrul de Cultură din Arcuş.
Renovat și extins în 1890, Castelul Szentkereszty și-a dobândit elementele neogotice și neorenascentiste care îl fac unic în peisajul arhitectural din Transilvania. Elementele decorative, de la feroneria artistică la sculpturile în lemn, povestesc despre meșteșugurile și arta perioadei respective.
