Catedrala Sf. Paul din Londra este catedrala episcopiei anglicane și este situată pe Dealul Ludgate, în districtul financiar cunoscut ca City of London. Catedrala din prezent este a patra care ocupă acel loc.
În perioada de ocupare romană, în locul catedralei stătea un templu dedicat zeiței Diana ce se afla în aliniament cu Templul lui Apollo ce stătea odată la Westminster. Prima catedrală creștină dedicată Sfântului Paul a fost ridicată în anul 604 D.Hr., în timpul domniei Regelui Aethelberht I. Acea catedrală a luat foc iar înlocuitoarea ei a fost distrusă de vikingi în 962. O a treia catedrală ridicată în 1087 a fost distrusă tot în urma unui incendiu.
O a patra catedrală a fost construită la sfârșitul secolului al XI-lea, fiind cea mai masivă construcție din insulele britanice.
În timpul Reformei engleze din secolul al XVI-lea, edificiul a intrat într-o perioadă proastă, naosul său fiind folosit ca piață. Turla a fost distrusă de un fulger și nu a fost reparată. Reparații capitale au început în 1630, fiind eliminate magazinele, iar renovarea pereților a început.
În timpul războaielor civile engleze, structura a fost sever avariată de armatele lui Cromwell, care o folosiseră pe post de baracă. În 1660 o nouă serie de reparații a început, dar totul a fost distrus în timpul marelui incendiu din Londra din 1666.
Christopher Wren a proiectat și a supervizat construirea catedralei de acum. Planurile sale au fost aprobate în 1675 iar proiectul s-a desfășurat până în 1710. În timpul secolului al XIX-lea, unele modificări decorative au fost făcute în interior pentru a încerca să o aducă în conformitate cu gusturile victoriene.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai exact în 1941 în Bătălia Marii Britanii, brigăzi de apărare civilă au protejat structura de foc, chiar dacă a fost lovită direct de bombe. La un moment dat, o bombă neexplodată a fost îndepărtată din naos. Reparațiile au fost făcute după terminarea războiului.
Proiectul lui Wren combina elemente neoclasice, gotice și baroce în încercarea de a simboliza idealurile atât a Restaurării Engleze, cât și a filozofiilor științifice ale secolului al XVII-lea. Catedrala terminată era cu mult diferită de planul aprobat în 1675, modificările fiind bazate pe un plan anterior neaprobat.
Celebrul dom al Catedralei St. Paul, care domină de mulți ani orizontul Londrei, este format din trei scoici. Un dom exterior, un con de cărămidă ascuns pentru a sprijini structura și un dom interior. Crucea de deasupra domului exterior se află la 112 metri deasupra solului și la aproape 109 metri de podeaua principală a catedralei.
Sub cruce există un felinar de 850 de tone și domul exterior încastrat în plumb, ambele fiind susținute de un con de cărămidă. La baza felinarului este celebra Galerie de Aur, ce oferă o panoramă a Londrei la aproape 85 de metri deasupra pământului. Mai jos, exact sub conul de cărămidă, se află Galeria de Piatră, un alt loc popular pentru privirea orașului.
Vizibil din interiorul catedralei este domul interior, un înveliș de zidărie cu un diametru de 31 de metri. Frescele din domul interior pot fi cel mai bine admirate din Galeria Șoaptelor (numită astfel deoarece o șoaptă dintr-o parte a galeriei poate fi auzită în cealaltă parte), la 30 de metri deasupra podelei catedralei.
Greutatea secțiunii superioare a domului este susținută de stâlpi și coloane iar sub ele, în apropiere de Galeria Șoaptelor, se află un cerc de stâlpi ce nu este vizibil de la sol. Opt piloni masivi conectează stâlpii din zona cupolei cu podeaua catedralei.
La nord și la sud de zona domului există transepte largi, fiecare cu pridvoare semicirculare. La est se află corul și Capela lui Iisus, în timp ce naosul și intrarea din față sunt la vest. Fațada de vest este încadrată de clopotnițe gemene ce se ridică la aproximativ 65 de metri deasupra pământului.
Turnul sud-vestic este cunoscut pentru Scara Geometrică, ce conduce spre biblioteca și arhivele catedralei. Accesibilă din naos, Capela Ordinului Sf. Mihail și a Sf. Gheorghe se învecinează cu turnul de sud-vest, în timp ce Capela Sf. Dunstan se învecinează cu turnul de nord-vest.
Există aproximativ 300 de monumente în interiorul catedralei. În absida din estul altarului este Capela Memorialului American, care a fost dedicată în 1958 soldaților americani uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De la fațada vestică și până la capătul estic al absidei, Catedrala Sf. Paul măsoară aproape 157 de metri (incluzând și treptele vestice, lungimea totală a structurii este de 170 de metri).
Mulți soldați remarcabili, artiști și intelectuali au fost înmormântați în criptă, inclusiv Lord Nelson, Ducele de Wellington și chiar Christopher Wren, care a fost una dintre primele persoane îngropate acolo în 1723. Deasupra locului său de veci este un epitaf compus de fiul său, care se încheie cu propoziția deseori citată „Lector, si monumentum requiris, circumspice” ce poate fi tradusă drep „Cititorule, dacă ești în căutarea unui monument, uită-te la tine”.
