Câte certuri încep cu „de ce nu înțelegi?” sau „cum ai putut face așa ceva”? Toate aceste certuri între bărbați și femei nu sunt decât rezultatul modului diferit în care fiecare dintre sexe vede lumea. Felul diferit de a vedea lumea este o urmare a formării unor caracteristici speciale în modul de funcționare a creierului.
Începând cu omul cavernelor a apărut o specializare în ceea ce făceau bărbații și femeile. Bărbații plecau la vânătoare, iar femeile rămâneau „acasă” cu copiii. Fiecare dintre aceste activități a generat niște caracteristici mentale specifice.
Vânătoarea presupunea concentrarea asupra unui singur obiectiv (luarea urmei animalului vânat, selectarea și urmărirea unui anume animal). De asemenea, a dezvoltat simțul orientării în spațiu pentru a-și găsi drumul înapoi la peșteră.
Pe lângă aceste lucruri, vânătoarea a mai dezvoltat și capacitatea de a privi în depărtare focalizat și simțul kinestetic pentru a arunca cu sulița. Și evident, atunci când ești la vânătoare, comunicarea este diminuată și cu volum redus.
În zilele noastre, aceste calități se traduc astfel:
O orientare bună în orașe sau teren – o mai bună memorare a „hărții”. De exemplu, atunci când conduc mașina, bărbații se orientează mult mai bine în privința distanțelor și dimensiunilor și anticipează traseul – parcări mai bune, încadrări pe banda corespunzătoare.
Capacitate de comunicare redusă, atențional unidirecționată – bărbații vorbesc foarte bine pe rând și despre câte un singur subiect și din acest motiv bărbatul cel mai adesea transmite informații sau soluții.
Capacitate redusă de multitasking.
Pe partea cealaltă, femeile stând în peșteră și având grijă de copii, au dezvoltat o vedere periferică mult mai bună decât bărbații (necesară supravegherii unei zone mult mai mici decât cea de la vânătoare, dar mai aproape de 360 de grade).
Femeile au fost nevoite să desfășoare mai multe lucruri deodată (supravegherea copilului, întreținerea focului, gătitul mâncării, protecția familiei și a zonei de locuit) dobândind atenție distributivă.
Având grija copilului (care nu vorbește) au dezvoltat un mai bun simț empatic dar și un limbaj mai complex necesar înțelegerii a ceea ce se întâmplă cu copilul.
Datorită acestor condiționări, femeile au dezvoltat o mai bună capacitate de multitasking, fiind capabile de a observa amănunte cu coada ochiului, de a discuta cu alte femei despre trei, chiar patru subiecte simultan, comunicarea fiind bazată pe împărtășirea emoțiilor (având ca sursă empatia).
Având însă o „lume” mai mică, femeile au un simț al orientării în spațiu mai redus. Au o capacitate mai mică de apreciere a dimensiunilor, distanțelor și a reperelor. Continuând exemplul condusului, femeile sunt deficitare la parcarea mașinii, schimbă brusc direcția de mers sau banda de circulație fiindcă nu au anticipat necesitatea acestor acțiuni.
Așadar, atunci când neînțelegerile apar din cauza lipsei aceleiași viziuni asupra lucrurilor sau a realizării unor fapte în mod diferit, a unei comunicări diferite, este important să nu uităm că noi suntem construiți așa, am fost formați astfel, timp de mii de ani în care bărbații și femeile au avut ocupații diferite, au trăit separat, distribuirea rolurilor în societate fiind foarte strictă.
