Ce este antropologia?

Antropologia (cuvant provenit din termenii grecesti “anthropos” – “om” si “logos” – “cuvant”/”discurs”) este stiinta care se ocupa cu studiul fiintei umane, sub toate aspectele – fizice (anatomice, morfologice, fiziologice, evolutive) si culturale (socio-religioase, psihologice, geografice etc.). De-a lungul secolelor, intrebarea fireasca a oamenilor « De unde venim ? » si-a gasit cele mai diverse raspunsuri, fie in zona miturilor si a religiilor, fiind pus totul pe seama puterii divine, fie in zona stiintei, dar si aici drumul a fost lung, cu multe erori si controverse, unele nici astazi rezolvate definitiv.

Cand, in 1859, Charles Darwin a publicat lucrarea « Originea speciilor prin selectia naturala », punand bazele antropologiei moderne, ideea lui ca selectia naturala a asigurat adaptarea fapturilor la mediul inconjurator si, prin urmare, dezvoltarea filogenetica a speciilor, contemporanii lui au protestat. Era o idee de neconceput, pentru foarte multi (nu numai pentru adeptii convinsi ai Creationismului) ca omul se trage din maimutele antropoide. Treptat, odata cu dezvoltarea geneticii, care a debutat cu Legile lui Mendel, din 1866, ereditatea a fost explicata din ce in ce mai clar. S-au conturat, in timp, in interiorul antropologiei, ca stiinta complexa, mari curente de gandire si teorii, dintre care mai importante, dupa evolutionism, au fost materialismul, scoala sociologica franceza, functionalismul, culturalismul, structuralismul, antropologia filozofica germana, antropologia existentiala etc.

Principalele puncte de reper in evolutia acestui domeniu sunt cateva adevaruri, pe care oamenii de stiinta le accepta, pentru ca au fost demonstrate stiintific :

• Primul hominid (faptura asemanatoare omului) a aparut in urma cu peste 4,5 milioane de ani – Ardipithecus ramidus – fosilele lui provenind din Africa (Etiopia, Tanzania). A fost urmat de alte specii de Australophitecus. Mergeau partial vertical si traiau in grupuri. Cercetarile antropologice actuale arata ca nu a existat o « specie unica » din care a evoluat omul modern, ci mai multe care au trait simultan.
• Homo habilis este considerat a fi primul adevarat « stramos » al omului. Avea deprinderile necesare pentru a produce unelte din piatra, dovedind gandire, abilitati de planificare si predictie.
• Homo rudolfensis a trait acum aproximativ 2,5 milioane de ani. Denumirea ii vine de la numele lacului Rudolf (sau Turkana), de pe teritoriul Kenyei. A coabitat cu Homo habilis, avea o inaltime in jur de 1,60 metri, o greutate de circa 50 de kilograme, cu incisivi mari si osul temporal inalt si rotunjit.
• Homo erectus  a trait in Asia centrala si orientala. El este cel care a descoperit focul in urma cu peste 400 000 de ani.
• Homo sapiens (printre care si Omul de Neanderthal) s-a dezvoltat din Homo erectus. Acesti oameni ai pesterilor traiau in Europa, in urma cu peste 150 000 de ani, si sunt primii despre care se stie ca isi ingropau mortii.
• Homo sapiens sapiens isi are originile in Africa, de unde a ajuns in toate regiunile lumii antice.Folosea unelte sofisticate si avea un remarcabil simt artistic.

Evolutia omului a fost marcata, intr-un mod categoric, de mersul vertical, de volumul marit al creierului, de o vorbire bine dezvoltata, de capacitatea de invatare, inteligenta si constiinta, favorizate de dezvoltarea materiei cenusii, din cortexul cerebral.

Cum este perceputa antropologia, astazi, intr-o epoca in care lumea pare a-si fi pierdut reperele? Se remarca o anume tendinta de a se pune accentul pe o ramura a ei – etnologia – de redescoperire a valorilor societatilor traditionale, cu miturile, riturile, credintele specifice, in contrapondere cu cele ale lumii contemporane, in care hiperconsumismul, dezvoltarea fara precedent a tehnologiilor, « imperiul » imaginilor, in orice forma, par sa fi « alterat » dimensiunea profunda a personalitatii umane, pana la granita cu absurdul. Gilles Deleuze, unul dintre cei mai importanti filozofi francezi ai secolului al XX-lea, intr-un text consacrat lui Nietzsche, insista asupra faptului ca, in prezent, cand codul genetic a fost, in mare parte, descifrat, cand robotica, bionica informationala au invadat viata cotidiana, toate cuceririle epocii moderne si postmoderne par a avea, paradoxal, drept urmare, o trecere in plan secund a valorilor umane. O tendinta de « autodevorare » anima omul contemporan si, in acest context, singura salvare, spune filozoful, ar fi sa (re)devenim umani.