Uneori, în diverse tipuri de texte – articole din presa scrisă, lucrări științifice etc. – poate să apară, după un cuvânt sau o expresie (citat/citată), precizarea „sic!”, care, în niciun caz, nu trebuie confundată cu interjecția sâc! – aceasta din urmă exprimând satisfacția răutăcioasă față de nereușita cuiva.

Sic!” – scris în paranteză, cu semnul exclamației – este un cuvânt latinesc, însemnând așa, scris, folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text reprodus aparține originalului, adică autorului respectiv, și nu comentatorului (DEX).

Greșeala respectivă, citată, poate fi una de ortografie, de exprimare, o eroare, un anacronism (nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. și epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă; fapt, obicei sau opinie perimată etc.).

De exemplu, dacă aș face referire, în scris, la titlul unui articol din presă, precum acesta – „Măsurile guvernului trebuie să aibe (sic!) sens”, voi pune precizarea „(sic!)” după „să aibe”, pentru a arăta ca forma respectivă, greșită (corect: „să aibă”) nu îmi aparține.

Sau, dacă aș scrie o lucrare în care aș vrea să citez, să zicem, un curs universitar pe care l-am găsit pe internet – Utilizarea tehnologiei informației și comunicării (sic!) în consiliere – voi pune „(sic!)” după cuvântul „comunicării”, corect, în context, fiind „comunicației”, subliniind, în acest fel, că eroarea este a autorului respectiv, nu a mea.

Citește și:  Ce înseamnă şi care este originea expresiei Cherchez la femme! (Căutaţi femeia!)?

Pe lângă sic, există și alte notații care pot fi folosite pentru a clarifica textele sau a indica o anumită intenție a autorului. De exemplu, notații precum „[i.e.]” (id est) sau „[e.g.]” (exempli gratia) sunt folosite frecvent pentru a adăuga clarificări sau exemple. Înțelegerea și utilizarea corectă a acestor notații pot îmbogăți calitatea scrierilor tale și pot ajuta cititorul să înțeleagă mai bine intenția autorului.

Precizia în scriere este vitală pentru a transmite mesajul dorit în mod clar și corect. Utilizarea adecvată a termenilor precum sic subliniază atenția la detalii și respectul pentru adevărul textual. De asemenea, ajută la evitarea confuziilor sau interpretărilor greșite ale textului de către cititori.

Dacă ești interesat să afli mai multe despre gramatică și ortografie, te invităm să explorezi și alte articole de pe site-ul nostru. Un exemplu bun este Cum este corect: „cunoștință” sau „cunoștiință”? Acesta îți va oferi perspective suplimentare asupra subtilităților limbii române și te va ajuta să îți îmbunătățești scrierile.

3 COMENTARII

  1. “Măsurile guvernului trebuie să aibe (sic!) sens” ? serios?
    Acum , ca am aflat ce inseamna (sic!) , ne explici si semnificatia lui „sa aibe” ?
    Eu zic ca inseamna ca tu nu stii limba romana….tu ce zici?:)

  2. Nu imi sta in fire sa raspund nepoliticos, sunt un om educat si care stie exact ce si despre ce scrie, numai ca tu nu stii sa citesti un articol, de vreme ce afirmi „Acum , ca am aflat ce inseamna (sic!), ne explici si semnificatia lui „sa aibe” ?”Eu zic ca inseamna ca tu nu stii limba romana….tu ce zici?:)… Iti recomand sa mai citesti o data, de altfel reiau aici finalul articolului, exemplul si precizarea, ca sa iti fie mai usor, si vezi daca esti in stare sa intelegi!!!! – Iata finalul articolului: „De exemplu, dacă aş face referire, în scris, la titlul unui articol din presă, precum acesta – “Măsurile guvernului trebuie să aibe (sic!) sens”, voi pune precizarea (sic!) după “să aibe”, pentru a arăta ca forma respectivă, greşită (corect: “să aibă”) nu îmi aparţine.”… Ai inteles?????

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.