Expresia latinească Mea culpa, având sensul E vina mea!, îşi are originea într-o rugăciune catolică – Peccavi – care se rosteşte cu un anumit ritual, cel care îşi mărturiseşte păcatele lovindu-se cu pumnul în piept, în timp ce spune Mea culpa!, Mea culpa!. Termenul Peccavi (traducerea latină a cuvintelor ebraice al her), însemnând Am păcătuit!, se utiliza când era vorba de greşeli foarte grave, amintind de cuvintele din Biblie (Cartea Regilor), ale lui David, în fata profetului Nathan.

De asemenea, în tribunalele romane, înainte de începerea proceselor, dacă un acuzat îşi mărturisea vina, trebuia să spună Mea culpa!, situaţie în care i se acordau circumstanţe atenuante sau chiar era absolvit de pedeapsă.

În timp, din limbajul religios sau juridic, expresia a trecut în limbajul cotidian, oricine putându-şi recunoaşte o vină rostind Mea culpa sau Fac mea culpa. În cazul în care cel care transmite un astfel de mesaj vrea să insiste pe faptul că o anume greşeală a sa este gravă, poate introduce în expresie şi adjectivul maxima – Mea maxima culpa!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.