Ce mai faci? este una dintre cele mai uzuale întrebări în conversaţia cotidiană, întrebuinţată aproape automat pentru a iniţia o conversaţie cu un prieten, o cunoştinţă, o rudă etc., la care răspunsul este previzibil, de obicei foarte scurt – “Bine, mulţumesc de întrebare!”/ “Mai puţin bine! (după caz) Tu ce faci?”.

În funcţie de relaţia dintre interlocutori, conversaţia poate continua sau se poate încheia foarte rapid, în acest din urmă caz senzaţia fiind că scurtul schimb de replici, apelând la cele mai inutile trei cuvinte din lumea comunicării (“Ce mai faci?”), s-a înscris doar într-o reacţie stereotipă, banală, fără substanţă. Persoana care întreabă, cu siguranţă, nu este este interesată de “ce mai faci”, iar persoana care răspunde nu spune adevărul. Ceea ce urmează este o oportunitate pierdută și un schimb de cuvinte superfluu.

Cum poate fi evitată stereotipia întrebării “Ce mai faci?”

Conversația este o experiență umană fundamentală, necesară în nenumărate contexte. O echipă de specialişti în comunicare de la Harvard a efectuat un studiu în care a analizat peste 300 de conversaţii faţă în faţă sau online şi a constatat că cei care au ştiut să evite stereotipia întrebării „Ce mai faci?”, folosind alternative sau completând-o imediat cu alte întrebări care să fie mai personale au reuşit nu numai să încurajeze o conversație mai cu substanţă, dar au fost şi mai apreciaţi de partenerii de discuţie.

De asemenea, aceştia au mai observat că, în ciuda efectelor persistente și benefice ale adresării unor întrebări interesante (ulterior), de cele mai multe ori oamenii nu sunt conştienţi de faptul că a pune întrebări diverse (rezonabile, evident) crește plăcerea conversaţiei, de aceea optează, de regulă, pentru un simplu “Ce mai faci?”, ignorând adesea răspunsul.

Când oamenii sunt instruiți să pună mai multe întrebări – observau cercetătorii de la Harvard – ei sunt percepuți ca fiind mai capabili de răspuns, un construct interpersonal care surprinde ascultarea, înțelegerea, validarea și grija”.

Când căutam substitute pentru “Ce mai faci?” sau continuări ale discuţiei, trebuie luate în calcul şi alte aspecte – nivelul de familiaritate cu persoana căreia i te adresezi (acest lucru dictează cât de familiar sau formal ar trebui să fii), relația generală (prieten, membru al familiei, coleg, cunoștință etc.), contextul conversației (cât timp a trecut de când nu v-aţi mai văzut, despre ce aţi vorbit ultima dată etc.), ce informații vrei să obţii (de exemplu, o vezi că pe o conversație trecătoare sau vrei un dialog mai aprofundat, cu detalii specifice?).

Alternative/ completări la previzibilul “Ce mai faci?”

Intrebari stereotipe - Ce mai faci?
Intrebari stereotipe – Ce mai faci?

Iată câteva exemple de întrebări care pot substitui prăfuitul “Ce mai faci?” sau, eventual, îl pot “salva” printr-o contiuare mai specifică, ceva care să aducă varietate în conversaţie, să demonstreze şi un interes autentic pentru interlocutor şi să elimine previzibilul răspuns, închizător de drum, “Bine!”/ “Rău!” etc.:

  • Întrebări despre experiențe recente – Cum au mers lucrurile zilele acestea? Cum a fost weekendul tău? Ai avut o zi/ săptămâna interesantă? Ce noutăţi ai despre tine? Ce ai făcut de când am vorbit ultima oară? etc.
  • Întrebări legate de starea emoțională – Pari în formă, cum te simți azi? Ce te-a bucurat în ultima vreme? Care este starea ta de spirit actuală? etc.
  • Întrebări despre interese și hobby-uri – Ai mai lucrat la proiectul tău? Ai mai avut timp pentru hobby-urile tale? etc.
  • Întrebări legate de planuri viitoare – Ce planuri ai pentru această săptămână? Ai vreo vacanță planificată în curând? Ne putem vedea zilele acestea la o cafea?
  • Întrebări despre lucruri specifice – Cum a fost întâlnirea/ proiectul/ activitatea despre care vorbeam ultima dată? Cum se mai descurcă (un membru al familiei/ un prieten comun?), Ai rezolvat problemele despre care vorbeam? etc.
  • Întrebări despre activități zilnice – Ai avut o zi reuşită/ obositoare? Ai avut ceva interesant de făcut azi?

Alte reguli pentru o conversaţie cotidiană reuşită

Pentru o conversaţie reuşită/ plăcută, ar trebui abandonate definitiv clasicele subiecte-clișee de discuţie, pe care englezii le numesc “hourly update” (“actualizare orară”) – vreme, trafic, sport (cu excepţia cazului în care conlocutorul are o adevărată “pasiune” pentru acestea).

Dacă ai “știri”/ noutăţi despre tine, împărtăşeşte-le interlocutorului, îi va face plăcere să afle – “Am adoptat un animal de companie în weekend!” sau “Copilul meu de 5 ani a mers pe bicicletă pentru prima dată ieri!” etc. Majoritatea oamenilor chiar vor să afle mai multe despre ceilalți, mai ales dacă se cunosc de mai multă vreme. Important este să fii autentic, nu pur şi simplu să inventezi ceva.

Citește și:  Caravanserai – cuvânt cu sonorităţi orientale şi cu o istorie milenară

Când este vorba de conversaţii cu persoane cunoscute recent, o bună modalitate de a face discuţia să înainteze sau chiar de a câştiga un nou prieten este aceea de a adresa întrebări care să ofere o gamă largă de potenţiale răspunsuri – Care este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l știu despre tine?, Ce aștepți cu nerăbdare?, Ce te entuziasmează acum?, Ce obişnuieşti să faci în timpul liber?, Ai un “erou”/ personaj preferat?, Există vreo cauză caritabilă pe care o susţii? etc.

Indiferent ce sau cât de mult ai spune, esenţiale sunt tonul vocii, expresia feței și contactul vizual, care vor transmite cel puţin la fel de mult precum cuvintele şi îi vor ajuta pe ceilalţi să se conecteze cu tine. Nu privi în gol sau peste umărul celuilalt. Inclusiv într-o conversaţie telefonică, zâmbetul va face ca vocea să fie mai caldă.

Alternative la “Ce mai faci?” într-un e-mail

Atunci când trimiţi un e-mail cuiva, într-un cadru profesional, modul în care adresezi o întrebare sau iniţiezi o discuţie este deosebit de important. O adresare corectă, firească te poate ajuta să faci o impresie bună sau chiar să începi o relație de lucru constructivă, de colaborare.

Opțiuni de luat în considerare într-un e-mail

A fost grozav să te văd la… conferință/ eveniment de lucru etc. L-ai văzut pe speaker/ prezentator?” – un punct comun este întotdeauna o modalitate potrivită pentru a începe o conversație, mai ales într-un cadru profesional extins, unde este posibil să nu ai prea multe în comun cu toată lumea. Această abordare îţi poate permite să faci o introducere prin e-mail care să amintească unde v-ați întâlnit (sau v-ați văzut ultima dată) și oferă ocazia de a împărtăși impresii.

“Bine ai venit în echipă! Eşti OK cu noul loc de muncă?” – integrarea într-un colectiv nou este adesea un fapt complicat, cu o mulțime de necunoscute, cu tot ce ai avea nevoie pentru a fi la curent cu proiectele și noii colegi, cu munca ta reală. Acest tip de mesaj evidenţiază că poate exista o curbă de învățare, la un nou loc de muncă şi că interlocutorul, dacă are nevoie, poate apela cu încredere la ajutorul tău.

“Am apreciat postarea ta pe… o reţea socială. Ai reușit să…?” – astfel de sublinieri sunt o modalitate excelentă de a începe conversații. Spre deosebire de un tipic “Ce mai faci?”, arată că ai fost atent la activitățile/ opiniile celeilalte persoane şi, mai mult ca sigur, persoana respectivă va fi fericită să înceapă o conversație despre muncă sau despre opiniile sale odată ce ți-ai exprimat interesul.

“Sper că ai o săptămână grozavă!” – acesta este un mod subtil de a recunoaște că destinatarul poate avea lucruri care se întâmplă în viața personală sau la locul de muncă şi care l-ar putea afecta. Deoarece este formulată ca o afirmație, nu ca o întrebare, permite celeilalte persoane să omită detaliile personale, dacă nu dorește să le împărtășească.

Încheierea unei conversaţii

Conversatie
Conversatie

A ști când și cum să închei o conversație este o altă abilitate în arta unei bune comunicări. Se aplică tuturor conversațiilor pe care le avem, fie faţă în faţă, fie online (cu precizarea că încheierea conversațiilor online poate fi uneori puțin mai dificilă).

În timpul unei conversații video (ca şi în realitate), încearcă să citeşti limbajul corpului celuilalt, expresia feţei, să sesizezi indicii non-verbale care arată că este timpul să pui capăt conversației, astfel încât totul să curgă natural atunci când este momentul potrivit – de exemplu, semnele de plictiseală, pauzele lungi, stânjenitoare, repetiţiile inutile ale unor fraze sunt semnale pentru a încheia discuţia.

În viaţa personală, ca şi la locul de muncă, stăpânirea unor reguli elementare în interacţiunea verbală cu ceilalţi poate să aducă încredere, respect, stimă de sine, satisfacţie, eficienţă, imbunătăţire a relaţiilor interumane. Până la urmă, limbajul este oglinda personalităţii fiecăruia – “Le style c’ est l’ homme meme” (“Stilul este omul însuși”), cum spunea Buffon, celebrul savant francez al secolului al XVIII-lea.

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.