Pinguinul este o pasare ce traieste in Antarctica. Acesta are penele albe si negre si merge leganat. Spre deosebire de alte pasari, pingunii nu pot zbura, singurul moment in care aceste pasari se afla in aer fiind atunci cand sar din apa. Un pinguin petrece cel putin 75 % din timp in apa, cautand mancare.
In timp ce sunt in apa, acestia plonjeaza si dau din aripi ca si cum ar zbura. Pinguinii sar din cand in cand din apa, pentru a mai lua o gura de aer, dupa care se scufunda din nou in cautarea hranei. Desi nu pot respira sub apa, pinguinii isi pot tine respiratia un timp indelungat.
Adaptările fizice ale pinguinilor pentru viața marină
Pinguinul este o pasăre neobișnuită care trăiește în cele mai extreme medii de pe planetă: regiunile înghețate din Antarctica. Deși pinguinii nu pot zbura, sunt maeștri ai scufundărilor și înotului, petrecând cea mai mare parte a vieții lor în apă. Cu un corp aerodinamic și un strat gros de grăsime pentru izolare, pinguinii sunt perfect adaptați pentru viața marină, unde își petrec zilele vânând krili, pești și alte creaturi acvatice.
Pinguinii sunt animale cu sangele cald, temperatura normala a corpului lor fiind de 37 grade Celsius, la fel ca a oamenilor. Pinguinii au forma corpului asemanatoare cu o torpila. Corpul unui pinguin este construit special pentru inot, acesta avand in apa viteza medie de 24 de kilometri pe ora. La fel ca balenele, pinguinii au un strat de grasime sub piele, pielea fiind acoperita mai intai cu un strat de puf si apoi cu pene, pentru a izola mai bine caldura.
Pentru a fi impermeabili, pinguinii isi ung corpul cu un fel de ulei dintr-o glanda a lor. Cu toate acestea, pingunii tot au nevoie de ajutor pentru a-si tine de cald, de aceea acestia se vor strange unii in altii pentru a se incalzi. Se pot strange pana la 5000 de pinguini pentru a se incalzi unii pe altii. Pinguinii din Galapagos insa au alta problema. Acestia traind intr-o zona tropicala se incalzesc prea tare, iar pentru a se racori isi intind aripile si bat din ele.
Dieta și comportamentul de vânătoare al pinguinilor
Cei mai multi pinguini se hranesc cu krili, pesti, calmari si alte creaturi acvatice. Un pinguin isi petrece un sfert din viata pe pamant si 3 sferturi in apa. Ciocul unui pinguin are un fel de carlig la capat, care il ajuta sa isi agate prada. Acesta are niste peri pe limba, pozitionati in sens opus, pentru a impiedica prada sa ii alunece si sa scape. Pinguinii nu traiesc langa ape dulci, acestia beau apa sarata din ocean. Ei au o glanda speciala care scot sarea din apa si o elimina prin canelurile din cioc.
Exista 17 specii de pinguin pe pamant care se gasesc in Antarctica, Africa si Galapagos. Acestea sunt: pinguinul Adelie, pinguinul african, pinguinul Chinstrap, pinguinul Ecrested, pinguinul imperial, pinguinul Fiordland, pinguinul Galapagos, pinguinul Gentoo, pinguinul Humboldt, pinguinul regal, pinguinul pitic, pinguinul Macaroni, pinguinul Magellanic, pinguinul Rockhopper, pinguinul monarh, pinguinul Snares si pinguinul Yelloweyed.
Reproducerea pinguinilor: cicluri și ritualuri de împerechere
Sezonul de imperechere la pinguini difera in functie de specie. Majoritatea speciilor se imperecheaza o data pe an, din primavara pana in vara. Pinguinul monarh are cel mai lung ciclu de imperechere dintre toate speciile, acesta dureaza intre 14 si 16 luni.
Femela pinguin poate face cate un pui de 2 ori pe sezon, o data la 3 sezoane de imperechere. Pingunii imperiali se imperecheaza in fiecare an in timpul iernii arctice, din iunie pana in august. Pinguinul pitic se impereacheaza in orice perioada a anului si are cel mai scurt ciclu de imperechere, doar 50 de zile.
Ritualurile de imperechere variaza in functie de specie. In general, masculul atrage femela atat visual, cat si prin sunete. In primul rand, masculul construieste un cuib pentru a atrage atentia unei femele. Pingunii au o zona special rezervata cuiburilor, pe tarm. Aceasta zona se numeste colonie.
Cand pinguinii sunt pregatiti pentru imperechere, acestia stau cu spatele curbat si cu aripile deschise. Apoi scot sunete puternice si se plimba tantos pentru a atrage atentia femelelor. Cand pinguinul isi gaseste partenera, cei doi isi ating gaturile si se bat pe spate cu aripile. Acestia isi canta unul altuia pentru a-si putea recunoaste vocile. De obicei pinguinul ramane cu aceeasi partenera multi ani, sau cel putin cat timp au pui impreuna.
Ouale pinguinilor au culoarea albastruie sau verzuie, iar forma variaza in functie de specie. De exemplu, la pinguinul Humboldt si la Adelie, ouale sunt rotunde, iar la pinguinul imperial si la pinguinul monarh, ouale au forma de para.
Masculul este cel care se ocupa de incubarea oului. Acesta sta in picioare si tine oul pe picioare sub o incretitura a abdomenului, care contine numeroase vase de sange ce transfera caldura corpului catre ou. In timp ce masculul are grija de ou pana ce iese puiul, femela se hraneste.
Aceasta poate fi plecata si 2 saptamani, dupa care ii la locul masculului la incubare, in timp ce acesta se duce sa se hraneasca. Dupa ce iese puiul, acesta este ingrijit de ambii parinti, care il hranesc cu mancare regurgitata.
Specii de pinguini din Antarctica și alte regiuni
Puii depind de parintii lor pentru a supravietui, iar timpul de care au nevoie pana le cresc penele impermeabile variaza de la 7 saptamani pana la 13 luni, in functie de specie. Odata ce puiului ii cresc penele impermeabile, acesta poate intra in apa si se poate hrani singur.
Dintre toate speciile de pinguini, cele amenintate cu disparitia sunt: pinguinul african, pinguinul Ecrested, pinguinul Fiordland, pinguinul Galapagos, pinguinul Humboldt, pinguinul regal, pinguinul Snares si pinguinul Yelloweyed.
Migrația și ciclurile de viață ale pinguinilor imperiali
Pinguinul imperial este una dintre speciile cele mai adaptate la condițiile dure din Antarctica. Această specie este cunoscută pentru migrațiile sale impresionante, care au loc în timpul iernii antarctice. Pinguinii imperiali călătoresc pe distanțe mari pentru a ajunge la locurile de reproducere, unde își construiesc cuiburile pe gheață.
Femelele depun ouăle, iar masculii preiau responsabilitatea de a le incuba, stând nemișcați săptămâni întregi, în condiții extrem de grele. Acestea sunt singurele păsări care se reproduc în timpul iernii antarctice, când temperaturile sunt cele mai scăzute, demonstrând o adaptare excepțională la mediul lor ostil.
