Sturzul zeflemitor nordic (Mimus polyglottos) populeaza mai mult regiunile sudice din SUA si mai putin pe cele nordice. Prefera zonele impadurite cu ierburi inalte si tufisuri dese, cu livezi si plantatii, deseori cuibareste fara teama in apropierea asezarilor umane, dar cel mai bine se simte pe campiile nisipoase de pe malurile raurilor, acoperite cu arbusti sau copaci mici.

Aceasta pasare cantatoare este considerata ca fiind cea mai iubita de americani si o emblema a cinci state din SUA – Florida, Tennessee, Mississippi, Texas si Arkansas. Este cunoscuta si sub denumirea de ,,privighetoarea americana” tocmai datorita cantecului ei care iese in evidenta in mod deosebit, deoarece in America de Nord exista mai putine pasari care sa cante atat de frumos.

Sturzul zeflemitor nordic

Ca aspect general si prin modul sau de viata pasarea este inrudita cu sturzul propriu-zis, iar prin faptul ca sta mai mult pe sol si sare poate fi asemanata cu mierla. Are lungimea corpului de 23-28 cm, greutatea de 40-58 g si anvergura aripilor de 35 cm. Penajul pe partea dorsala este maroniu-cenusiu, pe partile laterale ale capului mai intunecat, pe partea ventrala maroniu-deschis, mai palid si chiar albicios, iar aripile prezinta dungi carcateristice, fine si albe. Coada are penele de deasupra gri, iar cele de dedesupt albe.

Ciocul este puternic, scurt si putin incovoiat, are coloritul gri-inchis, iar la baza lui sunt pozitionate narile mici; ochii sunt mari, situati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare galbena. Picioarele sunt scurte dar puternice, se termina cu degete si gheare ascutite si curbate, trei indreptate inainte si unul inapoi, astfel incat ii ofera posibilitatea de a se prinde ferm de ramurile subtiri ale copacilor.

Nu este vazut cuibarind adanc in padure, iarna apare mai mult in imediata vecinatate a omului. Este recunoscut foarte usor dupa cantecul sau deosebit ca un fluierat variat, avand capacitatea si de a imita sunetele altor pasari cantatoare sau alte sunete naturale din jur. Deseori cantecul acestei pasari a fost comparat cu cel al privighetorii si chiar considerat mai variat si mai bogat.

Chiar si un cantec mediocru al acestui sturz a fost clasat de cercetatori ca fiind frumos prin felul cum este executat. De asemenea, ei au ajuns la concluzia ca nu exista vreun sunet pe care aceasta pasare sa nu poata sa-l imite. Se pare ca in habitatul sau preferat nu exista nici o pasare care sa o intreaca prin cantat.

Citește și:  Gâsca de mare nordică (Forus bassanus), o specie de pasăre înrudită cu pelicanul

Are un fel special de a imita, iar cantecul nu poate fi definit cu exactitate, pare a fi alcatuit din sase tonuri care se repeta de doua ori si care sunt emise unul dupa altul rapid, cu viteza si in majoritatea cazurilor sunt reluate mereu timp de o ora. Sturzul zeflemitor nordic are tendinta de a canta mai ales in noptile cu luna iar hrana sa este formata din insecte, mici nevertebrate, fructe din livezi si fructe de padure. Zborul sau este si el interesant, realizeaza arce mici si falduri cu coada lunga in doua culori.

In perioada clocitului poate fi observat des in padurile luminoase, in gradini si livezi, unde femela alege un copac mic sau un arbust potrivit si isi face cuibul ascuns printre ramurile si frunzele dese. Acesta are forma de sfera deschisa in partea superioara si este realizat din crengute subtiri, fire de iarba uscate, frunze moarte, radacini, muschi si plante de pe sol. In caz de pericol acest sturz este renumit pentru modul sau de a-si apara cuibul si puii, ataca si loveste cu cicul puternic orice pradator se apropie.

Mimus polyglottos
Mimus polyglottos

Are curajul de a ataca chiar si pasarile de prada mai mari decat el, cum sunt soimii. De asemenea, nu se da in laturi nici din fata cainilor sau a pisicilor domestice – acestea chiar o considera o prada prea dificila si renunta sa se mai apropie. Femela depune in cuib de regula 2 pana la 6 oua, pe care le cloceste timp de aproximativ 2 saptamani. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti si ocrotiti de ambii parinti.

Puii se dezvolta rapid, hrana lor fiind formata din larve de insecte, iar dupa o perioada scurta de 9-12 zile au corpul acoperit deja cu penaj. Din momentul in care incep sa zboare, devin independenti, isi cauta hrana singuri.

Sturzul zeflemitor nordic face parte din ordinul Passeriformes, familia Mimidae. Nu este o specie in pericol de disparitie.

Video – Sturzul zeflemitor nordic (Mimus polyglottos):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.