Ceasul Apocalipsei 2022 – doar o sută de secunde simbolice până la “miezul nopţii”

Ceasul Apocalipsei (în engleză, “Doomsday Clock”) este un ceas simbolic, conceput în 1947, la scurt timp după debutul Războiului Rece dintre “Blocul apusean” (SUA şi aliaţii săi) şi “Blocul răsăritean” (URSS şi aliaţii săi), la iniţiativa Consiliul Director al Buletinului oamenilor de ştiinţă din domeniul atomic (“Bulletin of the Atomic Scientists”), de la Universitatea Chicago, o revistă care se ocupă cu monitorizarea şi analiza problemelor de securitate mondială. Anul acesta se implinesc 75 de ani de la infiinţarea sa.

Ceasul folosește analogia numărării inverse până la miezul nopții, pentru a denunța pericolul care planează asupra umanității din cauza amenințărilor nucleare, tehnologice sau provocate de schimbările climatice, “miezul nopţii” însemnând “Sfârşitul”. Acest ceas nu face predicţii, nu “citeşte” viitorul, este doar o modalitate de atenţionare în privinţa acţiunilor iresponsabile ale omului, astfel încât să se ia măsuri de urgenţă, cât nu este prea târziu pentru destinul acestei lumi.

Paradoxal, în 1947, când a fost creat “Ceasul Apocalipsei”, printre cei care au avut această iniţiativă se aflau şi oameni de ştiinţă care participaseră la “Proiectul Manhattan”, care realizaseră prima armă atomică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de către SUA, Canada şi Regatul Unit.

În prezent, din Consiliul Director al Buletinului oamenilor de ştiinţă din domeniul atomic fac parte specialişti din diverse domenii, 13 dintre aceştia fiind personalităţi remarcabile, laureaţi ai Premiului Nobel. Numărul de minute rămase până la “miezul nopții” este actualizat anual, în funcţie de evenimentele şi tendinţele din societate.

Ceasul Apocalipsei tot mai aproape de “miezul nopţii”

În cei 75 de ani de când există “Ceasul Apocalipsei”, exceptând ultimii doi ani, cel mai scurt timp până la “miezul nopţii”, de două minute, a fost în 1953, când au fost testate primele bombe cu hidrogen de către SUA şi URSS. Cel mai lung timp, de 17 minute, până la “miezul nopţii” a fost în 1991, odată cu prăbuşirea URSS şi încheierea Războiului Rece.

Situaţiile cu potenţial periculos la adresa umanităţii au început din nou să crească în anii 2000. În 2015 şi 2016, Ceasul Apocalipsei indica doar trei minute până la “miezul nopţii”, pentru că – precizau membrii Consiliului Director – “cei care deţin puterea şi sunt responsabili pentru deciziile luate au eşuat în a-şi îndeplini cea mai importantă datorie, aceea ce a asigura şi proteja sănătatea şi vitalitatea civilizaţiei umane” şi că speranţa cu care a debutat secolul al XXI-lea s-a dovedit a fi o iluzie.

Aceştia insistau, printre altele, asupra faptului că, în lume, există peste 400 de reactoare nucleare mai vechi de 30 de ani, care ar trebui întreţinute sau demantelate şi că “probabilitatea unei catastrofe planetare este foarte ridicată”.

Ceasul Apocalipsei în 2018 – 2020

În 2018 şi 2019, timpul simbolic până la “Sfârşit” se redusese la două minute, cu explicaţia că “liderii mondiali s-au dovedit incapabili să facă faţă ameninţărilor programului nuclear din Coreea de Nord, care a luat amploare”, iar în anumite regiuni ale lumii, diverse conflicte au sporit riscurile unui război nuclear la nivel mondial, accidental sau dintr-o eroare de calcul.

Din ianuarie 2020, doar o sută de secunde până la “final” indică Ceasul Apocalipsei, Rachel Bronson, reprezentant al Consiliului Director subliniind că: “Este pentru prima dată când măsurăm (simbolic) timpul dintre lume şi catastrofă în secunde, nu în ore şi minute. Niciodată lumea noastră nu a fost atât de aproape de o schimbare majoră în rău ca acum” – principalele pericole fiind războiul nuclear şi schimbările climatice, la care se adăugă războiul cibernetic.

Ceasul Apocalipsei 2022 – doar o sută de secunde simbolice până la “miezul nopţii”

În ianuarie 2022, Ceasul Apocalipsei a rămas fixat tot la o sută de secunde înainte de final – 23 h 58 min 20 s. La data respectivă, nu începuse încă invazia Ucrainei de către Federaţia Rusă, iar după doi ani de pandemie, reprezentanţii Consiliului Director al Buletinului oamenilor de ştiinţă observa că: “Gestionarea greșită a pandemiei de COVID-19 arată o pregătire slabă pentru amenințările nucleare și climatice, care ar putea apărea în următorii câțiva ani”.

Cele o sută de secunde reprezintă una dintre cele mai serioase avertizări. “Nu avem niciun motiv să credem că o astfel de lume va rămâne favorabilă civilizaţiei umane”, observa Sivan Kartha, un cercetător suedez, de la Enviroment Institute.

O urgenţă – lumea să se trezească din amorţeală, din iresponsabilitate, din indecizie

Un fost secretar ONU insista şi el că, acum, mai mult ca oricând, există o urgenţă – aceea de a trezi lumea din amorţeală, din iresponsabilitate, din indecizie, din manifestarea nocivă a unor egouri supradimensionate. La toate acestea se adăugă, din ce în ce mai evident, războiul dezinformării, dezvoltarea subterană a sistemelor de inteligență artificială și a armelor hipersonice din ce în ce mai puternice și sofisticate.

Anul trecut, Jerry Brown, avocat de profesie, guvernatorul Statului California, până în 2019, într-o vreme în care oamenii luptau cu pandemia, adresându-se liderilor lumii spunea: “„Statele Unite, Rusia și puterile nucleare ale lumii trebuie să înceteze să țipe unele la altele. Este timpul să eliminăm armele nucleare, nu să construim mai multe. Același lucru pentruschimbările climatice: Statele Unite, China și alte țări mari trebuie să abordeze în mod serios emisiile de carbon mortale… acum”.

Tot în 2020, membrii Consiliului Director al Buletinului oamenilor de ştiinţă din domeniul atomic adresau un îndemn preşedinţilor SUA şi Rusia de a extinde termenii acordului “New Start” privind limitarea armelor nucleare ale celor două țări. Acordul “New Start” este un tratat strategic de reducere a armelor nucleare între Statele Unite și Rusia. A fost semnat la 8 aprilie 2010, la Praga și, după ratificare, a intrat în vigoare la 5 februarie 2011, pentru o perioadă de zece ani. Ironia istoriei, se pare că, astăzi, cu toate pretenţiile de progres şi civilizaţie, lumea s-a întors într-un timp obscur şi barbar, iar cursa înarmărilor a devenit acerbă.

Robert Oppenheimer, “părintele bombei atomice”- despre vulnerabilităţile şi ambiţiile oamenilor de ştiinţă şi ale liderilor politici

Robert Oppenheimer (1904 – 1967) a fost un fizician american, de la Universitatea Berkeley, California, considerat a fi “părintele bombei atomice”. Ca şef al laboratorului Los Alamos, a avut un rol esenţial în cadrul Proiectului Manhattan, care a conceput primele arme nucleare utilizate în al Doilea Război Mondial, în bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki, Japonia.

Testul Trinity, primul test al tehnologiei pentru bomba atomică (cu plutoniu), s-a făcut la data de 16 iulie 1945, în New Mexico, şi se pare că Oppenheimer însuşi a fost terifiat, de vreme ce mărturisea că, în momentul in care a privit explozia, i-au venit în minte cuvintele din “Bhagavad Gîta”, vechi text sanscrit: “Acum sunt prefăcut în Moarte, în distrugătorul lumilor”.

În timpul cât au lucrat la realizarea bombei atomice, oamenii de ştiinţă coptati în respectiva echipă au încercat să-şi facă auzită vocea cu privire la consecinţele folosirii unei astfel de arme, dar Robert Oppenheimer a venit mereu cu argumentul că sunt izolaţi şi tot ce fac este ţinut secret. În astfel de circumstanţe, Leó Szilárd, fizician evreu maghiar, cetățean american, unul dintre oamenii importanți ai Proiectului Manhattan, a obţinut o întâlnire cu președintele Statelor Unite, Roosevelt, îngrijorat şi el de consecințele folosirii armelor atomice. Dar, pe 12 aprilie 1945, Roosevelt a murit în urma unui atac de cord.

Bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki

Chiar dacă cel de-al Treilea Reich a capitulat pe 8 mai 1945, căutarea a continuat activ la Los Alamos, deoarece armata americană a întâmpinat o rezistență din ce în ce mai acerbă din partea japonezilor, pe măsură ce se apropia de Japonia.

Pe 6 August 1945, la ora 02:45 a.m., bombardierul B-29 „Enola Gay” a decolat de pe o insulă din sudul Japoniei, având la bord bomba cu uraniu-235 – numită „Little Boy”. La 08:15 a.m., ora locală, bomba a fost lansată. A explodat cu puterea a 20 000 de tone de dinamită şi a distrus oraşul Hiroshima în totalitate.

Au decedat în jur de 180 000 de oameni. Unii au murit pe loc, căldura degajată fiind atât de mare încât au fost oameni care au dispărut pe loc. Mulţi alţii au murit în următorii cinci ani din cauza radiaţiilor.

Pe 9 august 1945, la doar trei zile de la primul bombardament, la ora locală 11:02 a.m., a fost lansată a doua bombă, deasupra oraşului Nagasaki. Nimic nu a mai rămas în picioare şi alţi 100 000 de oameni au murit. Unele estimări arată că alte 200 000 de oameni au murit datorită cancerului până în 1950.

“Realitatea complexă şi îngrijorătoare pe care o vedem astăzi nu are nimic normal”

Preşedintele Consiliului Director al “Bulletin of the Atomic Scientists”, Rachel Bronson, declara că “Realitatea complexă şi îngrijorătoare pe care o vedem astăzi nu are nimic normal”, “Este pentru prima dată când măsurăm (simbolic) timpul dintre lume şi catastrofă, nu în ore şi minute, ci în secunde”.

Ceasul Apocalipsei a fost creat la puţin timp după dezastrul de la Hiroshima şi Nagasaki şi ne putem întreba astăzi, în condiţiile războiului ruso-ucrainean, când ameninţările cu bomba atomică, din partea Federaţiei Ruse, par de neimaginat, fiind totuşi atât de reale, cât au învăţat liderii acestei lumi din istorie, cât de conştienţi şi responsabili sunt în raport cu puterea pe care o au şi pe care au dobândit-o în moduri mai mult sau mai puţin oneste, cum pot să “dispună” de vieţile oamenilor, ca şi când ar fi proprietatea lor.

Despre Robert Oppenheimer, “părintele bombei atomice”, fratele sau povestea că, în timpul experimentului Trinity, când privea din buncăr rezultatul “muncii” lui – explozia bombei atomice – “Abia dacă respira. S-a ținut de un stâlp ca să se sprijine […] și când a apărut enorma explozie de lumină, urmată de uruitul adânc al exploziei, chipul i s-a relaxat într-o expresie de uriașă ușurare. Reuşise”. Cinică satisfacţie.

Avertismentele celor care monitorizează Ceasul Apocalipsei

În prezent, cheltuielile uriaşe destinate înarmării nucleare, provocările militare, războaiele, deşeurile nucleare, utilizarea abuzivă a tehnologiei informaţionale, care subminează încrederea populaţiei în instituţiile politice, în mass-media, în ştiinţă, sunt tot atâtea avertismente venite din partea celor care monitorizează Ceasul Apocalipsei.

Din punct de vedere tehnologic, umanitatea a evoluat mult mai rapid decât s-a anticipat. Nu la fel s-a întâmplat, se pare, din punctul de vedere al conştiinţei, în această “eră a dezordinii”, a “înfrângerii inteligenţei”, a mediocraţiei sau, şi mai grav, a idiocratiei, în care, după cum spunea Alain Deneault, un filosof contemporan, trebuie “să gândeşti mediocru, să acţionezi mediocru, să nu te abaţi de la căile “trasate” de cei care, într-o ierarhie socială, profesională etc., îţi sunt “superiori”, să-ţi atenuezi iniţiativele, pasiunile, să renunţi la demnitatea personală”.

Pare că lumea a rămas blocată într-un moment extrem de periculos, în care pandemia, proliferarea nucleară, schimbările climatice planează deasupra capetelor noastre, toate pericolele fiind exacerbate de un sistem informaţional disfuncţional, care subminează luarea rațională a deciziilor. Şi nu mai sunt decât 100 de secunde.