Nu există persoană care să nu fi văzut ceață. Deși există diferite tipuri de ceață, în esență aceasta este un nor la nivelul solului care reduce vizibilitatea. Mai exact, este un fenomen meteorologic ce se formează dintr-o aglomerație de particule de apă, aflate în suspensie deasupra solului.
Pentru a se putea forma, ceața are nevoie, între alții, de următorii doi factori: o umiditate a aerului ridicată (cu cât se apropie de 100% cu atât mai bine) și de o temperatură scăzută a aerului (undeva în jurul valorii de 3 grade Celsius- temperatură la care vaporii de apă din aer se condensează pentru a forma apa). Când aerul din apropierea solului se răcește până în punctul în care se formează roua, vaporii de apă devin vizibili, ca ceață în aer sau rouă pe pământ.
În timpul verii, ceața se poate forma doar dacă cerul este senin, iar umiditatea aproape de 100%. De asemenea trebuie să existe și nuclee de condensare, ceva pe care apa să se poate condensa. Nucleele de condensare pot fi particule de praf, aerosoli, poluanți sau multe altele. Când aerul este saturat, umiditatea suplimentară se va condensa pe aceste nuclee. Ceața se formeazǎ des la apusul soarelui pentru că atunci aerul începe să se răcească iar condensarea înlocuiește evaporarea. Aerul se răcește cel mai bine când cerul este senin deoarece nu sunt nori care să capteze căldura.
Ceața se mai poate forma și în prezența unei umidități mai mici dacă există o cantitate mai mare de nuclee și mai ales dacă sunt prezente particule de sare.
Toamna și iarna timpurie, ceața se formează atunci când pământul se răcește dupǎ apusul soarelui radiind căldura în sus, în atmosferă. Aerul trebuie să fie rece și cerul senin. Când solul este rece, acesta va cauza condens în aerul de deasupra. Cu cât aerul este mai calm, cu atât ceața se va forma mai jos iar în condiții ideale ceața nu va avea mai mult de 1 metru înălțime. Circulația aerului va produce o ceață groasă.
În timpul iernii, ceața se formează diferit, aproape la opusul celei din timpul verii. În timpul lunilor de iarnă, ceața se va forma atunci când aerul umed se mișcă deasupra unei suprafețe reci. Ceața ce se formează iarna este cel mai des întâlnită în jurul apelor.
Atunci când afară este foarte frig se poate observa că lacurile și râurile „scot aburi”. Se formează astfel impresia că apa fierbe. Fenomenul observat este cel de evaporare, formându-se astfel ceața de evaporare.
Ceața înghețată sau ceața de aburi tinde să apară în zonele unde aerul rece trece peste un teren cald și umed. Cele mai mici picături de ceață vor îngheța la suprafață. Această gheață se numește brumă sau chiciură. Ceața înghețată este cea mai comună la altitudini mari.
În zonele urbane se poate forma un tip de ceață unde picăturile îngheață în cristale foarte mici în aer. Acest tip de ceață se formează atunci când temperatura aerului scade sub punctul de îngheț, astfel încât orice vapori se condensează aproape imediat.
Vapori sunt adăugați aerului prin deșeuri evacuate de automobile, furnale și evacuările instalațiilor industriale. Acest tip de ceață poate fi extrem de densă, putând reprezenta un mare pericol în timpul conducerii automobilelor; poate dura pe tot parcursul nopții și zilei. Particulele minuscule de gheață strălucesc în lumina soarelui și sunt adesea numite „praf de diamant”. Praful de diamant poate reprezenta un pericol pentru sănătate dacă e prea mult inhalat.
Cei aflați în apropierea oceanului au parte de o ceață în care nucleele de condensare sunt particulele de sare. Sarea este un nucleu de condensare unic prin faptul cǎ permite formarea ceții la o umiditate de doar 70%. În mod obișnuit, acest tip de ceață începe prin a fi transparentă ca apoi să se schimbe repede în ceață densă.
Când umiditatea rămâne la 100% ceața poate fi însoțită uneori de burniță. Burnița apare imediat după ce ceața se ridică sau când picăturile sunt comprimate cu cele de deasupra.
Mulți oameni consideră ceața frumoasă, dar în același timp nimeni nu are cum să nege faptul că poate constitui un adevărat pericol. Înainte de apariția radarului aveau loc multe coliziuni aeriene și maritime. Ceața localizată doar pe o mică parte a drumului poate fi deosebit de periculoasă pentru șoferi, ea apărând brusc.
O problemă mare o constituie și pe aeroporturi, ținând avioanele la sol pentru multe ore. Au existat unele încercări de dispersare a ceții prin pulverizarea de particule de sare în aer; au avut doar un succes parțial și doar atunci când temperaturile sunt sub punctul de îngheț.
Cei fascinați de acest fenomen meteorologic pot vizita cel mai încețoșat loc de pe Pământ, Grand Banks de pe insula Newfoundland din Canada. Acolo se pot bucura de ceață 200 de zile pe an.
