Kama muta – o emoţie umană intensă, distinctă de toate celelalte

Kama muta este termenul care vine să completeze gama emoţiilor umane, aceste manifestări subiective, spontane, dificil de descris în toată complexitatea lor, pe care le experimentăm continuu, care ne influenţează comportamentul şi care fac parte, inevitabil, din personalitatea noastră.

Psihologul american Paul Ekman (inclus de “Review of General Psychology”, pe locul 15, în “Top 100 cei mai influenţi psihologi ai secolului al XX-lea”) este cel care a identificat şi definit pentru prima dată, în mod sistematic, un set de emoții de bază, universale, recunoscute în toate culturile, care au ca principale caracteristici faptul că se declanşează rapid, sunt spontane şi reflectă atitudinea unei persoane faţă de realitate – bucurie, tristețe, frică și furie – la care a adăugat, mai târziu, alte trei – surpriza, ruşinea şi dezgustul.

În afara celor şapte emoţii fundamentale, există şi altele – secundare – derivate din primele şi care, în general, pot fi mai uşor controlate: indignarea, exasperarea – forme ale furiei, dispreţul – o combinaţie între furie şi teama de a o exprima, invidia – furie şi tristeţe, fericirea – o bucurie intensă etc.

În 2017, o echipă de cercetători condusă de sociologul și psihologul Alan Fiske de la UCLA (University of California, Los Angeles), după o muncă de aproape un deceniu, a propus şi conceptualizat o altă emoție umană, specifică, foarte intensă si foarte importantă, pe care oricine a experimentat-o în anumite împrejurări – “kama muta” – dar care nu fusese clar definită până atunci, în cadrul psihologiei emoțiilor.

Ce este “Kama muta” şi de ce a fost numită aşa această emoţie?

Kama muta este un termen utilizat pentru a descrie o emoție foarte puternică, pe care o resimțim în momentele în care suntem “atinși” sufletește de o experiență profundă de conexiune umană sau de una spirituală. Se asociază, aşadar, cu sentimente de căldură sufletească, dragoste, empatie sau compasiune, dar se manifestă în mod distinct în raport cu acestea.

Interesul psihologului Alan Fiske pentru ceea ce avea să numească mai târziu “kama muta” s-a născut în timpul unei vacanţe de lucru în Norvegia, alături de doi dintre colaboratorii săi, când, într-o discuţie, s-a ivit întrebarea de ce, la filmele pentru copii sau la filmele cu supereroi, se plânge adesea la final.

Toţi psihologii spun că plânsul înseamnă tristeţe (şi, în general, aşa este), dar în contextul pomenit anterior, lacrimile au apărut în timpul unor evenimente pozitive. Într-un film cu supereroi, de pildă, „este mai puțin probabil să plângi când supereroul este învins”, observa Fiske, decât atunci când prietenii lui vin să-l salveze – un moment de speranță. Intrigaţi de această constatare, cei trei s-au dedicat peste zece ani studiului acestei emoţii.

Termenul “Kama muta” provine din sanscrită (“kama”- “iubire”, “muta”- “mişcat”) şi a fost ales pentru că exprimă nuanţe pentru care nu există un echivalent exact în alte limbi. S-ar putea traduce, aşa cum spun cercetătorii care l-au propus, prin “a fi mişcat de iubire”, “a fi emoţionat până la lacrimi”, “ceva ce încălzeşte inima”.

Englezii spun, de pildă, “have a heart-warming”, “shed tears of joy”, “see something tear-jerking”, “moved”, “touched” etc., francezii – “être emu”,”mouvoir”, “toucher”, italienii – “commuovere”/ “commozione”, germanii – “bewegt sein or gerührt sein” s.a.m.d.

În acelaşi timp, denumirea sanscrită a făcut posibilă o definire a acestei emoţii puternice din mai multe perspective, care să cuprindă factori comportamentali, psiho-fiziologici, socio-culturali etc.

Cum se manifestă “Kama muta”?

Semnele, la nivel fizic, ale unui asemenea sentiment universal şi profund uman sunt:

• senzație de căldură în piept sau o presiune în zona pieptului;
• lacrimi în ochi (plâns de emoție, de bucurie);
• pielea de găină sau fiori;
• zâmbet și sentiment de fericire liniștită;
• a avea un nod în gât sau a găsi cu greu cuvintele;
• o respirație profundă sau o pauză în respirație;
• deplasarea uneia sau a ambelor mâini, involuntar, peste centrul pieptului;
• senzaţia de uşurare sau de entuziasm, ulterior.

Experiențele puternice de “kama muta” se pot asocia cu dorinţa de a îmbrăţişa pe cineva drag sau de a-i spune, fără un motiv anume, ce mult înseamnă pentru tine.

Când se simte „Kama muta”?

Cercetătorii au identificat câteva elemente/ împrejurări care declanșează această emoţie numită „kama muta” – momente de conexiune interpersonală profundă, cum ar fi reîntâlnirea cu cineva drag după o lungă perioadă, acte de generozitate, altruism sau compasiune, de exemplu, când cineva ajută pe altcineva aflat în nevoie, experiențe estetice puternice, cum ar fi ascultarea unei melodii emoționante sau vizionarea unei opere de artă etc.

În general, “Kama muta” se asociază cu evenimente fericite – naşterea unui copil sau alte evenimente din familie care aduc o mare bucurie, în situaţii de armonie sau de solidaritate umană, în faţa unui spectacol al naturii, al unor fiinţe neajutorate care scapă de un pericol, într-un moment de intensă trăire spirituală sau chiar în momente mai puţin fericite, dar asociate cu generozitatea şi compasiunea. Emoția poate dura doar câteva secunde, dar motivația pe care o generează ar putea dura minute, zile sau chiar ani. Este un sentiment vechi de când omul, dar care abia acum a fost privit cu mai multă atenţie de către ştiinţă.

În 2018, echipa de cercetători de la UCLA (University of California, Los Angeles) a desfăşurat un amplu sondaj despre “kama muta”, în 19 ţări, de pe toate continentele, cerându-le unor voluntari să-şi amintească un episod din viaţa lor când au simţit că au fost emoţionaţi până la lacrimi. Altora li s-a prezentat un clip/ montaj video cu un cuplu, în diverse momente fericite din viaţa celor doi, din tinereţe, până la vârsta bătrâneţii. Participanții au completat apoi un chestionar detaliat despre experiență, din care a reieşit, fără dubiu, existenţa acestei emoţii – “kama muta”.

Ipostaze şi emoţii…

Kama muta explică, se arată într-un alt studiu făcut la Universitatea din Oslo, şi succesul enorm de care se bucură, de pildă, pe Internet, videoclipurile sau fotografiile cu pisici, deoarece drăgălăşenia micilor animale de companie este direct corelată cu intensitatea emoţiei pe care o experimentează cei care privesc aceste imagini. Oamenii postează astfel de videoclipuri, spunea autoarea studiului, Kamilla Knutsen Steinnes, pentru că le place să experimenteze o asemenea emoție, iar cei care le vizionează vor apoi să o împărtășească.

Specialiştii în domeniul sănătăţii mintale au observat şi potenţialul acestei emoţii în a vindeca psihicul – gesturi simple (a oferi o ceaşcă de ceai unui pacient, a sta de vorbă cu el, a-i acorda atenţie etc. ) pot influența semnificativ răspunsurile pacienţilor (care se simt “mişcaţi”) la o terapie sau alta.

Alţi cercetători au fost interesaţi de felul în care funcţionează “kama muta” în cadrul grupurilor mari – de exemplu, la o manifestaţie de solidaritate cu o cauză nobilă sau pentru a exprima sentimentul de mândrie naţională etc. – şi, fără excepţie, o astfel de emoţie i-a apropiat pe oameni, le-a dat curaj şi încredere.

Alan Fiske, psihologul care a studiat şi definit “kama muta”, spune că “a conştientiza această emoţie îmbogăţeşte viaţa, deoarece ne permite să o recunoaștem, să o comunicăm și, ulterior, să o prețuim și să ne amintim mai mult […] Este semnificativ pentru oameni să știe că ceea ce au experimentat este real. Și că există un cuvânt pentru asta”.

Kama muta ne sporește ataşamentul față de relațiile noastre, ne încurajează să acționăm cu mai multă compasiune și bunătate, atât față de persoana/ persoanele care au provocat sentimentul, cât și în general.

Emoţiile au putere

Recunoașterea și înțelegerea corectă a emoțiilor noastre şi ale celor din jur, inclusiv “kama muta”, reprezintă aspecte fundamentale ale inteligenței emoționale. Aceasta ne influențează reacțiile, ne sprijină în luarea deciziilor, în procesul de învățare, în memorie și atenție, precum și în controlul impulsurilor primare atunci când suntem provocați de realitate. Dezvoltarea inteligenței emoționale necesită timp, răbdare și exercițiu constant. Totuși, odată ce reușim să stăpânim această dimensiune interioară a ființei noastre, beneficiile se vor resimți pe tot parcursul vieții.

Adesea, din cauza unor tipare de gândire rigide, ajungem să separăm rațiunea de emoții, considerând că acestea din urmă sunt “iraționale” și dăunătoare capacității noastre de a gândi sau de a acționa, deşi puterea lor este uriaşă. Ca ființe complexe, viața noastră depășește cu mult limitele unui proces strict anatomic și fiziologic. Gândim și cu “inima”, ni se întâmplă să fim emoţionaţi până la lacrimi, să ni se “încălzească” sufletul, să experimentăm intens emoțiile şi, fără acestea, rațiunea ar reduce dramatic orizonturile existenței noastre. Până la urmă, spunea Helen Keller, o scriitoare americană, “Cele mai bune și mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute și nici măcar atinse. Ele trebuie simțite cu inima”.