Râsul este parte a naturii umane. Îmbrăţişând râsul te relaxezi şi priveşti viaţa cu mai multă detaşare. O persoană râde în mod normal de 17 ori pe zi, acest lucru făcând parte din viaţa fiecăruia.
Chiar dacă ni se pare un răspuns natural, oamenii sunt printre puţinele specii care râd. Râsul este de fapt un răspuns complex care implică multe din aceleaşi abilităţi utilizate în rezolvarea problemelor.
Râsul apare ca răspuns psihologic la umor şi este compus din două părţi; prima parte este reprezentată de un set de gesturi, iar a doua este producerea sunetelor. Când râdem, creierul ne obligă să le executăm pe amândouă în acelaşi timp.
Când râdem copios, schimbări se produc în multe părţi ale corpului, chiar şi în mâini, picioare şi muşchii trunchiului. 15 muşchi faciali se contractă şi stimularea muşchiului zigomatic are loc; faptul că laringele se închide pe jumătate duce la gâfâială. În situaţiile cele mai extreme canalele lacrimale sunt activate, astfel încât în timp ce gura se deschide şi se închide în lupta pentru aer, faţa se înroşeşte şi apar lacrimile.
De cum începem să râdem, se porneşte o reacţie în lanţ în corpul nostru. Se produce adrenalină iar simţurile noastre sunt trezite. În acelaşi timp, bătaile inimii se intensifică şi pupilele se dilată. În urma acestor schimbări se secretă cortizol (cu proprietăţi anti-inflamatoare). Din ce în ce mai mulţi medici încep să creadă că prin râs se eliberează şi endorfine (analgezicul natural al organismului).
Râsul este văzut ca fiind un eliberator de stres. Iar simpla mişcare a muşchilor gurii în momentul râsului reduce mult din tensiunea acumulată. Chiar dacă râsul se produce în timpul unei terapii prin râs, la început fiind practic forţat, nu trece mult timp până când se produce râsul adevărat. De asemenea, râsul poate preveni unele boli. În acest sens, persoanele ce suferă de depresie sunt mai predispuse la boli decât cei care au o dispoziţie bună.
Nu există nici un medicament mai bun ca terapia prin râs. Aceasta oferă rezultate imediat iar mulţi care încep această terapie constată că nu se mai irită atât de uşor din cauza problemelor mărunte. Chiar şi abordarea vieţii se schimbă în mod pozitiv.
Din ce în ce mai multe boli mintale precum depresia şi anxietatea sunt în creştere. Stresul vieţii moderne îşi spune cuvântul asupra sănătăţii. În urma unor studii s-a constatat că râsul ar fi în unele situaţii mai eficient decât somniferele şi tranchilizantele; o parte dintre persoane au înregistrat îmbunătăţiri ale afecţiunilor de care sufereau prin această terapie.
Terapia prin râs este cea mai potrivită măsură ce poate fi luată în combaterea stresului şi poate fi comparată cu unele forme de meditaţie. În cazul meditaţiei trebuie depus un efort considerabil pentru detaşarea de la propriile sentimente şi procese de gândire pentru a preveni distragerile. În timpul râsului nu are loc nici un proces de gândire conştientă, toate simţurile se combină armonios pentru a oferi un moment de bucurie şi pace.
Un alt avantaj al râsului îl reprezintă faptul că este o bună modalitate de ne conecta unii cu alţii. În timpul râsului o conexiune are loc şi se produce o legătură în interiorul grupului. Râsul unei persoane poate avea „un efect de fluture”, sunetul şi vibraţiile de bucurie ale unei persoane îi ating pe cei din jur şi le permit să răspundă în mod natural prin aceleaşi reacţii. Fiecare expresie de bucurie creşte exponenţial şi îmbunătăteşte starea de spirit a tuturor celor din apropiere şi nu numai.
În urma studiilor s-a constatat că, în timp ce răspunsurile emoţionale par să fie limitate unor zone specifice ale creierului, râsul pare că se produce printr-un circuit ce trece prin multe regiuni ale creierului. Din acest motiv, deteriorarea oricărei dintre acestei regiuni poate afecta simţul umorului şi răspunsul la umor.
Există câteva diferenţe evidente la oameni, diferenţe ce determină ceea ce li se pare amuzant sau nu. Cea mai importantă dintre toate este vârsta. De exemplu, bebeluşilor şi copiilor multe lucruri li se par ridicole şi surprinzătoare şi din acest motiv şi foarte amuzante, în timp ce pentru nişte adulţi aceleaşi lucruri sunt văzute ca fiind ceva obişnuit şi lipsit de orice amuzament. Un alt factor important îl reprezintă cultura sau comunitatea din care facem parte. Glumele făcute pe seama unei ţări mici şi puţin cunoscute nu ar putea fi aplicate la nivel universal şi nu ar putea fi înţelese.
În concluzie, oamenii de ştiinţă ne recomandă să aflăm ce ne determină să râdem şi să o facem cât mai des cu putinţă, să ne dezvoltăm simţul umorului şi să ne înconjurăm de oameni amuzanţi, pentru a fi mai sănătoşi şi mai lipsiţi de griji.
