Vipera neagra (Vipera berus) este cel mai raspandit sarpe veninos din familia viperelor din Europa Centrala, de Vest si de Nord, pana in Asia de Nord si de Est. In zonele de munte ajunge pana la altitudini de 3000 m, pe pantele stancoase. Prefera in general zonele impadurite de silvostepa, cu luminisuri de padure si ierburi inalte, locurile cu rauri, lacuri si mlastini, dar si marginile padurilor. In cazuri mai rare ajunge in padurile de molid si pin sau in gradini si pajisti.

Vipera neagra este singurul sarpe veninos care traieste in nord-vestul Europei. Are dimensiuni relativ mici, lungimea corpului variaza intre 65-90 cm. Coada sa este de sase ori mai scurta decat trunchiul. Intotdeauna masculii sunt putin mai mici decat femelele si au coloritul corpului asemanator. Capul este foarte clar delimitat de trunchi, iar deasupra lui se pot observa bine mai multe placi mici si trei mari – doua parietale si una frontala.

Vipera neagră
Vipera neagră

Botul este rotunjit la varf, ochii sunt mari cu irisul de culoare inchisa, iar corpul este acoperit cu solzi mari si foarte rezistenti. Coloritul poate fi gri, brun-roscat sau ruginiu, uneori este negru, iar pe mijlocul partii dorsale prezinta o dunga caracteristica de zig-zag. De asemenea, in zona ochiului prezinta o banda lata de culoare neagra.

Acest sarpe veninos are un stil de viata sedentar, nu se deplaseaza pe distante foarte mari, tinand cont ca nu depaseste 60-100 m am putea spune ca sta cam in acelasi loc bine delimitat. Doar in perioada de iarna vipera devine mai activa in sensul ca migreaza spre alte zone situate la peste 2 km distanta.

Habitatul ei este semiterestru deoarece in timpul acestor migratii vipera poate inota in apele raurilor si lacurilor foarte largi si lungi. Iarna hiberneaza in sol la adancimi de 0,4-2 m, sau in gauri aflate la radacinile copacilor sau arbustilor, in vizuini ce au apartinut unor rozatoare. Uneori se ascunde in gropile din pamant care nu se astupa cu apa, sau in crapaturile stancilor.

Pentru a rezista pe timp de iarna, temperatura in locul unde se adaposteste nu trebuie sa fie mai mica de 22-24ºC. Pe la mijlocul primaverii vipera neagra iese din hibernare, uneori apare mai tarziu pe la sfarsitul lunii aprilie si incepului lunii mai, cand zapada s-a topit de tot la suprafata solului. La aceasta specie femelele si puii ies mai tarziu din hibernare, iar masculii mai rapid. Conform cercetatorilor aceste vipere au un mod de a hiberna in grup – alcatuit din minim 2-5 exemplare, in cazuri exceptionale chiar de 10 membri.

Citește și:  Baracuda, un pește răpitor care seamănă cu știuca

In lunile calde de vara vipera neagra isi gaseste refugiul in vizuinile de animale, sau in interiorul bustenilor culcati la pamant. In zilele insorite obisnuieste sa stea la soare pentru a se incalzi, iar in amurg si pana la miezul noptii devine activa, isi vaneaza prada formata in special din rozatoare si soparle. De asemenea, consuma pasari, broaste, mici mamifere si chitcani.

Reproducerea este ovovivipara, femela devine matura sexual la varsta de 5 ani, iar masculii la 4 ani cand masoara 50 cm. Imperecherea dintre mascul si femela are loc la o luna dupa ce au iesit din hibernare, de regula in ultimele doua saptamani ale lunii mai sau in prima saptamana din luna iunie.

Femela are in oviduct cinci pana la douazeci de oua, in functie de dimensiunea si varsta sa. Interesant este ca din 20 de oua o parte sunt resorbite si astfel ea naste la final cel mult 12 pui. Cercetatorii au studiat modul de reproducere al viperei negre si au observat ca in peretii oviductului care formeaza mai multe falduri epiteliale se afla mai multe vase capilare de sange.

Vipera berus
Vipera berus

De asemenea invelisul oualor are si el o serie de vase de sange. Acest lucru permite schimbul de apa si gaze intre peretii oviductului si membrana subtire a oualor. Durata de incubare a oualor si de dezvoltarea a embrionilor in placenta mamei dureaza 12 saptamani, astfel ca puii apar cam in luna august sau chiar la inceputului lui septembrie.

Puii au la nastere lungimea de 16 cm si daca sunt stresati sau se simt in pericol incep sa muste, sau sa scoata un sunet caracteristic ca un fluierat. Muscatura lor este inca de pe acum otravitoare. Puii de vipera consuma gandaci, insecte, lacuste, furnici, omizi, rame si melci. Dusmanii cei mai mari ai viperei sunt bufnitele, vulturii, berzele, vulpile, aricii, nevastuicile si bursucii. Speranta de supravietuire in mediul ei natural este de aproximativ 12 ani. Exista si cazuri exceptionale cand poate ajunge la 15 ani.

Pentru om muscatura de vipera neagra este foarte dureroasa, insa foarte rar duce la deces. De regula pacientii se vindeca dupa 3-4 zile, complicatiile apar in cazul in care acestia recurg la metode drastice de scoatere a veninului – taieturi, arsuri etc. Mai rau este la copii deoarece vipera ii poate musca in fata. In general cand intalneste omul vipera neagra are tendinta sa se ascunda, insa daca este atinsa si provocata, ataca cu muscatura sa otravitoare.

Video – Vipera neagra (Vipera berus):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.