Orașul Iași are un farmec aparte. Dincolo de clădiri istorice și construcții moderne, dincolo de biserici cu turle înalte, orașul Iași se numără printre preferatele mele din pricina atmosferei pline de dulceață și tihnă. Nu contează că bulevardele pot fi aglomerate, că traficul se poate îngreuna, nu contează că este hărmălaie pe străzi sau în mall, dincolo de toate astea orașul Iași își invită vizitatorii să se bucure pe îndelete de viață. Să fie graiul moldovenesc? Ori privirile curioase? Să fie bisericile sobre sau casele de cultură? Am stat trei zile în Iași și de fiecare dată am preferat să mă plimb pe bulevardul Ştefan cel Mare în loc să descopăr și alte obiective turistice ieșene.
Bulevardul Ştefan cel Mare din Iași a devenit zonă pietonală, iar cu ocazia Sărbătorilor de Paști și Crăciun aici se desfășoară târguri de sezon. Eu am ajuns chiar în Săptămâna Luminată, iar bulevardul încă era înțesat de micile căsuțe din lemn închis la culoare din spatele cărora se vânduseră până atunci tot soiul de minunății.
Principala atracție arhitecturală a bulevardului Ştefan cel Mare din Iași este Catedrala Mitropolitană, acolo unde se află moaștele Sfintei Paraschiva. Am scris despre acest sublim loc de pelerinaj religios într-un articol mai vechi. În anul 2015, interiorul catedralei a fost cuprins și el într-un proces de restaurare, dar slujbele se țin ca și până atunci, fără nicio modificare de program.
Primăria sau Palatul Roznovanu se află pe partea opusă a Catedralei și este una dintre cele mai impunătoare construcții de pe bulevardul Ştefan cel Mare din Iași, prin prisma frumuseții arhitecturale și a farmecului neoclasic. Palatul Roznovanu se află pe lista monumentelor istorice pentru că, dincolo de valoarea lui arhitecturală, are și valoare istorică deosebită, fiind construit cu sute de ani în urmă.
Datează de la 1770, când a fost înălțat ca reședință a uneia dintre cele mai puternice familii politice ale Moldovei de la acea dată – familia Rosetti – Roznovanu. Sute de ani la rând, Palatul Roznovanu s-a bucurat de fastul și bogăția unui adevărat palat regal, împodobit cu fresce, mobilier în stil baroc, țesături dintre cele mai scumpe.
Tocmai datorită stilului regal al interioarelor sale, palatul Roznovanu a găzduit și numeroase personalități politice ale vremii, cetățeni români, dar și străini: generalul Romanov din Rusia, reprezentanți ai diplomației rusești în prima jumătate a secolului XIX, Carol I sau artiști de geniu precum Mihai Eminescu, George Enescu și Hariclea Darclee. La finalul secolului XIX, palatul Roznovanu din Iași este vândut statului român și cu acest prilej este transformat în reședință oficială a familiei regale de la București. Unele dintre sălile sale sunt destinate întâlnirilor la nivel administrativ. După cel de-al doilea război mondial, Palatul Roznovanu este preluat de membrii PCR, iar în 1970 devine sediul oficial al Primăriei Iași, funcție pe care o deține și astăzi. În fața palatului se găsesc trei busturi ale unor personalități de marcă: Nicolae Gane, Ciprian Porumbescu și Barbu Delavrancea.
Deseori, la interiorul Palatul Roznovanu din Iași se desfășoară evenimente de ordin cultural, cele mai renumite fiind expozițiile din cadrul „Nopții Muzeelor”.
Pe clădirea PSD a fost amplasat un afiș electoral reprezentându-l pe Klaus Iohannis
O clădire ce atrage imediat privirile turiștilor ce se plimbă pe bulevardul Ştefan cel Mare din Iași adăpostește organizația PSD Iași. Clădirea este înaltă, albă și cu un oarecare aer romantic, datorită coloanelor cu arcade ce marchează fațada exterioară. Dar nu ai timp să admiri arhitectura construcției, ci mai degrabă ochii tuturor aleargă de-a lungul siglelor politice și afișelor electorale.
Sub sigla mare PSD a fost întins un afiș cu Klaus Iohannis invitându-i pe români să îl voteze în funcția de Președinte al României. Am impresia că în aceeași clădire s-ar afla, de fapt, sediile atât ale PSD cât și PNL, însă nu este foarte clar acest lucru. În orice caz, alipirea mesajelor atât de diferite surprinde și atrage privirea celor aflați în vizită de-a lungul zonei pietonale a bulevardului Ştefan cel Mare.
Arhiepiscopia Catolică a Iașului, între două biserici de marcă ortodoxe
Bulevardul Ştefan cel Mare din Iași mai prezintă și o altă situație oarecum neobișnuită. Între impunătoarea Catedrală Mitropolitană și faimoasa Biserică Trei Ierarhi se află de fapt biserica Adormirea Maicii Domnului, biserică catolică, a cărei fațadă este străjuită de Palatul Arhiepiscopal Catolic al Iașiului.
Are aspectul unui palat, dar oamenii folosesc doar termenul de Episcopie, nu și pe cel de palat, în ciuda turnului rotund, de inspirație barocă și a arhitecturii cochete a clădirii. Este amplasată pe un colț de stradă, iar catedrala Adormirea Maicii Domnului este ascunsă în curtea interioară. Puțini turiști știu ce este de admirat la Episcopia Catolică din Iași. Spre exemplu, fațada Episcopiei este o adevărată lucrare de artă, privind cel puțin prin prisma bogăției sculpturilor ornamentale ce contribuie la farmecul vechi al bulevardului Ştefan cel Mare. Chiar deasupra intrării principale a Episcopiei Catolice se află statuia Fecioarei Maria cu Pruncul, de o grație și armonie ieșite desăvârsite.
Această superbă sculptură este, de altfel, și motivul care a dus la tăierea teilor ce străjuiau de sute de ani bulevardul Ştefan cel Mare: fațada clădirii era ascunsă de coroana teilor și oamenii nu apucau să admire niciunul dintre detaliile arhitecturale ale Episcopiei Catolice din Iași. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, aflată în centrul episcopiei catolice a Iașului a fost construită în a doua jumătate a secolului XVIII și până după căderea regimului comunist în România a jucat rolul Catedralei Catolice.
Ulterior, prin construirea altor două biserici catolice, și-a mai pierdut din importanță, însă continuă să se bucure de prestigiu deosebit din punctul de vedere al monumentelor istorice aflate pe bulevardul Ştefan cel Mare din Iași. Clădirea nu aparține întru totul Episcopiei sau poate că a fost închiriată parțial, căci dincolo de intrarea în sediul Episcopiei, la parterul construcției există o cafenea și mai multe sedii comerciale, fapt ce face însă notă discordantă cu splendoarea înălțătoare a sculpturilor religioase.
Statuia lui Gheorghe Asachi, din fața școlii cu același nume
O superbă statuie din marmură albă atrage privirile și admirația turiștilor care se plimbă de-a lungul bulevardului Ştefan cel Mare din Iași. Statuia este foarte veche, are peste 120 de ani și, de-a lungul timpului, a tot fost mutată de colo colo, când în fața Teatrului Național din Iași, când în fața unei școli religioase.
Noi, cei de azi, o regăsim în locul în care îi șade cel mai bine, în fața unei splendide clădiri ce poartă și ea numele cărturarului. Gheorghe Asachi este o figură proeminentă a culturii din Moldova, fiind cel care a introdus învățământul în limba română în Moldova, în primii ani ai secolului XIX. Statuia îl reprezintă stând gânditor într-un jilț cu brațe rotunjite.
Pe soclu este scris un mesaj emoționant: „Primul învățător, Gheorghe Asachi. Şcoalele românești recunoscătoare”; tot pe soclu se regăsesc și două superbe basoreliefuri care înfățișează pe Asachi în rol de învățător, respectiv arhitect. Dar ceea ce este cu adevărat emoționant e ascuns vederii. La baza monumentului au fost îngropate osemintele lui Gheorghe Asachi și ale soției sale, Elena.
Statuia este creația artistului în piatră Ion Georgescu și datează din anul 1890, la 20 de ani de la trecerea în neființă a marelui cărturar. La realizarea statuii și-a adus aportul financiar și Vasile Alecsandri.
Şcoala primară în curtea căreia a fost amplasat monumentul de marmură albă face parte din același decor fermecător al bulevardului Ştefan cel Mare din Iași. Clădirea este micuță de statură, dar din cale afară de cochetă și frumos împodobită cu o combinație de culori calde la exterior. Poartă numele de Şcoala primară Gheorghe Asachi și amintește de școala pe care marele cărturar a înființat-o în anul 1813 – prima școală tehnică cu predare în limbă română din Moldova, căreia i se spunea școala de „inginerie și hotărnicie”. Actuala Şcoală primară Asachi este o construcție înălțată în anul 1900. Pe atunci purta numele de Şcoala Trei Ierarhi și reprezenta, de fapt, locul în care se aflase până atunci un corp al fostei școli domnești întemeiate de către Vasile Lupu. Clădirea are un farmec arhitectural deosebit, fiind îmbrăcată la exterior în tencuială roșie și cărămizi de culoare aurie; este o clădire cu un singur etaj, dar cu ferestre înalte și pline de grație ce amintesc de atmosfera caselor boierești din urmă cu cel puțin o sută de ani. Curtea este frumos îngrijită, sobră și simplă; îmi închipui cât de minunat e să înveți în clasele amenajate la interiorul clădirii.
Casa și statuia Dosoftei marchează ultimul popas turistic al bulevardului Ştefan cel Mare
Un alt exemplu de casă și statuie ca monumente istorice se leagă, la Iași, de numele lui Dosoftei Barilă, un personaj fascinant al istoriei Moldovei. Dosoftei Barilă a fost Mitropolit al Moldovei în secolul al XVII-lea, iar din anul 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a declarat sfânt. Dosoftei Barilă s-a dedicat vieții monahale, dar a fost mare iubitor de cultură, lăsându-ne o impresionantă moștenire sub formă de poezii, traduceri patristice și nu numai. Istoria îl consideră drept unul dintre cei mai străluciți cărturari ai lumii, iar pe plan național unul dintre cei care au introdus limba română în biserică. Din punct de vedere turistic, de numele său se leagă astăzi Casa cu arcade și Statuia aflate chiar la intersecția dintre bulevardul Ştefan cel Mare și Piața Palat, din fața Palatului Culturii.
Statuia are un aer impresionant, atât prin dimensiunile generoase, cât și prin expresivitatea artistică, în timp ce Casa cu arcade conferă bulevardului un fascinant aer romantic. Ambele monumente poartă patina timpului; zidurile casei sunt îngălbenite, iar statuia pare înnegrită de trecerea timpului. Casa cu arcade a fost construită chiar de către Sfântul Dosoftei, în a doua jumătate a secolului XVII, ca și clădire destinată tiparniței pe care o adusese special pentru a tipări în limba română o serie de lucrări religioase. Făcea parte din zidul de incintă al Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc (ctitorită de Ştefan cel Mare). În prezent, Casa cu arcade adăpostește Muzeul Literaturii, iar vizitatorii lui vor descoperi manuscrise vechi de sute de ani, în număr copleșitor de mare. Numele i se trage de la cele 5 arcade elegante ce străjuiesc intrarea, așezate pe șase coloane construite din piatră, ca de altfel întreaga clădire.
Casa cu arcade a fost restaurată de către statul român în anul 1967 și transformată în spațiu muzeal. În partea de est a Casei Dosoftei a fost dezvelită, în 1976, și statuia monument, turnată în bronz, reprezentându-l pe Sfântul Dosoftei, în poziție șezândă și preocupat cu scrisul. Pe genunchi ține o carte deschisă, iar în mâna dreaptă a avut, inițial, o pană de scris. A fost furată însă între timp.
Palatul Culturii, podoaba ce încoronează bulevardul Ştefan cel Mare
Palatul Culturii este construcția cea mai sublimă din centrul istoric al orașului Iași. Clădirea a fost înălțată peste ruinele vechilor curți domnești de secol XIV și XIX, dar datează de la începutul secolului XX. Ca și stil arhitectural este vorba de cel neogotic, cu unele accente caracteristice stilului romantic.
Palatul Culturii a fost construit la porunca regelui Ferdinand al României, după planurile arhitectului I.D. Berindei; se întinde de-a lungul a peste 35.000 metri pătrați și deși inițial fusese prevăzut cu 365 de încăperi, el adăpostește un număr de 298. Interiorul este dominat de fast, eleganță și foarte multă cultură – statui, colecții muzeale, mozaicuri, sculpturi.
Tocmai datorită frumuseții și măreției sale, Palatul Culturii adăpostește Complexul Muzeal Moldova din care fac parte patru muzee: de artă, de istorie, de etnografie și politehnic. În prezent, Palatul Culturii este închis, pe fondul unor ample lucrări de restaurare, iar exteriorul este ascuns în spatele schelelor de construcții. Cu toate astea, frumusețea sculpturilor decorative continuă să atragă ochii turiștilor. În fața Palatului Culturii, ca o încununare a istoriei Moldovei, a fost amplasată statuia lui Ştefan cel Mare.
Privită de undeva de sus, statuia domnitorului moldovean pare să domine bulevardul care, de altfel, îi și poartă numele. Ştefan cel Mare e înfățișat călare, pregătit parcă să pornească la o incursiune istorică de-a lungul celor mai frumoase construcții ale centrului vechi al Iașului.
