Descoperă care sunt cele mai rezistente viețuitoare din întreaga lume

De-a lungul timpului, conditiile de viata defavorabile au facut ca animalele sa isi dezvolte capacitatea de a rezista, multa vreme, fara apa si fara hrana sau la temperaturi extreme, asigurand, in felul acesta, si conservarea speciei. In categoria celor mai rezistente vietuitoare se incadreaza cele care si-au adaptat organismul la anabioza – hibernarea si estivatia – presupunand reducerea temporara a functiilor vitale, din cauza mediului neprielnic, animalul limitandu-si la minimum miscarile si deplasarea si hranindu-se din rezervele organice acumulate.

Hibernarea este forma de adaptare la mediu a unor vietuitoare care traiesc in zone cu ierni aspre, iar estivatia este starea de amorteala caracteristica unor animale din regiunile foarte calde si secetoase. In afara acestor categorii, exista insa si specii care, fara a cadea in letargia hibernala sau estivala, au dezvoltat alte mecanisme de aparare.

• Stiati ca… pe primul loc in topul celor mai rezistente vietuitoare se situeaza scorpionul (Euscorpius). Poate sta fara hrana trei ani, este campion si din punctul de vedere al rezistentei la bacterii si la radiatii (putand suporta valori de 150 de ori mai mari decat cele mortale pentru om). Scorpionii (ai caror stramosi au trait cu peste 500 de milioane de ani in urma) au o mare capacitate de adaptare, ceea ce le-a permis sa se instaleze in diverse zone geografice (inclusiv in Romania), desi populatiile cele mai numeroase se gasesc in regiunile calde ale emisferei sudice. Activitatea lor este predominant nocturna, se hranesc cu insecte si isi folosesc veninul “cu masura”, avand in vedere ca isi pot reface “stocul” in aproximativ doua saptamani.
• Stiati ca… multe specii de rozatoare din desert nu consuma apa deloc, necesarul fiind luat numai din vegetalele si semintele cu care se hranesc. Sobolanul marsupial (Antechinomys laniger), de exemplu, care traieste in zonele desertice din Australia, obisnuieste sa isi transporte, in pungile din obraji, semintele pe care le gaseste cu greu si sa le depoziteze in vizuina sapata adanc in pamant, loc in care umiditatea mediului, chiar daca este scazuta, este absorbita, astfel incat respectivele seminte sa ii asigure rozatorului cantitatea de apa de care nevoie.

  

• Stiati ca…soparla tepoasa (Moloch horridus), originara tot din Australia – una dintre cele mai rezistente vietuitoare – isi foloseste tepii pentru a se apara de pradatori, dar si pentru a absorbi, prin intermediul acestora (deoarece au legatura cu colturile gurii) roua care se depune pe corp, in timpul noptii. In rest, hrana soparlei tepoase este reprezentata de furnici (intre 600 si 2000 de furnici consumate la o singura masa). Adaptarea la seceta este intr-atat de puternica, incat soparla, chiar daca intalneste o sursa de apa, nu va inghiti, ci doar isi va uda corpul, deoarece apa patrunde mult mai usor prin piele.
• Stiati ca…broasca testoasa de desert (Gopherus agassizii), specie endemica din California (SUA), poate rezista un an intreg fara sa bea apa, in rest procurandu-si necesarul din ierburile pe care le consuma sau numai atunci cand, in micile bazine pe care le sapa in pamant, se strange apa din rarele ploi de peste an.
• Stiati ca… dintre mamiferele care traiesc in tinuturile secetoase, antilopele consuma foarte putina apa, in special antilopele africane si cele asiatice. Addax (Addax nasomaculatus) se situeaza in topul celor mai rezistente vietuitoare. Este o specie rara de antilopa, al carei habitat este reprezentat de anumite zone din Sahara. Aproape tot necesarul de apa il extrage din ierburile, frunzele si crengile arbustilor care ii servesc drept hrana. O forma de adaptare la mediul arid este si faptul ca sunt animale nocturne, ziua preferand sa stea aproape nemiscate sau sa doarma in adanciturile pe care si le sapa in nisip. Antilopele au, de asemenea, capacitatea de a “detecta” ploaia de la distante de 200-400 de kilometri. Pentru ca este o specie pe cale de disparitie, antilopa Addax este, in prezent, un animal protejat prin lege. La gradina zoologica din Hanovra (Germania), ca si in Parcul National Souss-Massa, din Maroc, sunt crescute populatii de Addax, pentru a fi duse in mediul lor natural de viata.

  

• Stiati ca… in pofida aspectului masiv, camila, care poate atige 600-800 kilograme in greutate, este foarte bine adaptata la conditiile vitrege de mediu. Fie ca e vorba de camila cu doua cocoase sau de dromader, proeminentele excrescente de pe spate reprezinta rezervele energetice ale acestor animale si sunt formate, in mare parte, din grasimi. Daca aceste grasimi s-ar depune pe toata suprafata corpului, animalele ar suferi enorm din pricina caldurii. Camilele poseda remarcabile mecanisme de aparare in caz de dezhidratare. Atunci cand au de unde, camilele pot sa bea, in numai zece minute, peste 100 de litri de apa, gratie buzelor uriase, care iau forma unor ventuze. In schimb, in perioadele extrem de secetoase, ele isi economisesc apa din corp prin diminuarea diurezei (eliminarea urinei), a transpiratiei, a metabolismului si prin reglarea temperaturii corpului. Mai mult, anatomia lor permite economisirea apei si in timpul respiratiei, sinusurile foarte irigate racind aerul expirat si permitand condensarea apei. Camila poate sa reziste, fara hrana si fara apa, o luna de zile, chiar si la temperaturi extreme (in jur de 50 de grade Celsius, vara, si pana la – 25 de grade, in anotimpul rece).
• Stiati ca… multe dintre cele mai rezistente vietuitoare au dezvoltat un mecanism similar celui care functioneaza in cazul camilei, adica asimilarea de grasime, in diverse regiuni ale corpului. De exemplu, soparlele gigantice (Varanus bitatawa), popandaii, oile etc. isi strang grasimea in coada sau la baza cozii. In conditii de seceta, de privare de apa, organismul declanseaza procesul de oxidare a grasimilor, obtinandu-si, in felul acesta apa si energia necesare.
• Stiati ca… unul dintre cele mai rezistente mamifere este cainele, care poate sta fara hrana aproximativ o luna si jumatate. Recordul absolut inregistrat pana acum este de 112 zile.
• Stiati ca… in privinta rezistentei la caldura si la frig, locul fruntas este ocupat de o musculita – Polypedilum planki – care poate infrunta +100 grade Celsius sau -270 de grade.