La ora 11:00, in a unsprezecea zi a celei de-a unsprezecea luni a anului 1918, avea sa se incheie, in mod oficial, Primul Razboi Mondial, numit, pana la izbucnirea celui de al Doilea Razboi Mondial, Razboiul cel Mare sau Razboiul Natiunilor, primul conflict militar care a desprins intreaga lume de vechea ordine mondiala. Dupa ce Primul Razboi Mondial s-a incheiat, britanicii, ca multi altii, nu au ramas decat cu un numar covarsitor de victime care isi pierdusera viata pe front. Astfel, in capitala Imperiului Britanic, s-a considerat ca ar fi ideal ridicarea unui memorial in memoria celor care fusesera omorati, luptand in „razboiul menit sa puna capat razboaielor”. In acest sens, guvernul in fruntea caruia se afla David Lloyd George s-a aratat dispus sa ridice un astfel de memorial, dupa ce Edwin Lutyens propusese sa se construiasca un cenotaf – mormant gol, in limba greaca – dedicat celor care si-au pierdut viata in Marele Razboi.

Lutyens nu era nicicum un adept al modernismului, si nici nu considera ca in viziunea sa artistica ar trebui incadrate elemente specifice acelor vremuri; cu toate acestea, s-a vazut nevoit, in acea perioada, sa lucreze concomitent la multe planuri diferite, sa ridice si sa amenajeze memoriale si cimitire. Nu intamplator Lutyens a fost numit cel mai mare arhitect britanic din toate timpurile, el fiind si cel care a proiectat multe dintre constructiile din New Delhi, atunci cand India era parte a Imperiului Britanic, intre anii 1920 si 1930. Insa proiectul care avea sa il faca cel mai renumit arhitect din acele timpuri a fost, fara doar si poate, Cenotaful din Londra. Lutyens a fost, inainte de toate, un artist foarte inteligent, care, in pofida incapatanarii sale, a dovedit o latura maleabila atunci cand s-a pus in discutie realizarea unei constructii potrivite.

De pilda, el a reufuzat sa includa in Cenotaful din Londra simboluri religioase, chiar daca credinciosii si clerul si-au exprimat in mod clar pozitia, ei vrand un monument in forma de cruce. Din fericire, Lutyens a respectat faptul ca nu toate victimele din Imperiul Britanic erau crestine, drept pentru care nu a folosit niciun simbol crestin. Monumentul este foarte simplu, iar singurele ornamente sunt reprezentate de coroanele cu flori si drapele armatei, ale flotei comerciale, flotei militare si ale fortelor aeriene. Centaful din Londra a fost construit in anul 1919, ca monument temporar din lemn si ghips, pentru a fi folosit in timpul unei parade a victoriei. Abia in anul 1920 a fost finalizat monumentul oficial, care a si fost dezvelit, in cadrul unei ceremonii fastuoase, de insusi regele George al V-lea. La construirea cenotafului, s-a folosit piatra de Portland, iar cea mai complicata parte, cel putin in aparenta, fiind blocul dreptunghiular si alungit ce are in varf un sicriu din piatra.

Cu toate acestea, simplitatea monumentului dedicat victimelor Primului Razboi Mondial si mai apoi, milioanelor de britanici care si-au pierdut viata in cel de al Doilea Razboi Mondial, nu este decat aparenta, deoarece Lutyens a proiectat acest cenotaf pe baza unor calcule matematice extrem de complicate, apeland la cercuri imaginare centrate la 274 metri sub pamant, precum si la 305 metri deasupra solului. In acest loc, la Cenotaful din Londra are loc, in sfarsit, in fiecare an, o ceremonie de comemorare, numita Remembrance Sunday – Duminica Aducerii Aminte –, dedicata celor cazuti in cele doua razboaie mondiale. Atunci, se tin doua minute de reculegere. Zona in care Cenotaful se afla este Whitehall, sediul institutiilor guvernamentale, de unde tara a fost guvernata timp de secole bune. In Whitehall, se mai afla si resedinta primului-ministru si a ministrului de Finante, ambele aflate pe celebra Downing Street.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ