Cetăţile Ponorului constituie o curiozitate naturală impresionantă a munţilor Apuseni, fiind numite şi „Cetatea Minunilor” datorită fenomenelor carstice, unice în Europa.
Padișul este socotit o zonă turistică din partea centrală a munţilor Bihorului, una dintre cele mai frumoase regiuni carstice (datorită calcarului), care ascunde formaţiuni unice: peşteri şi grote de toate mărimile, râuri care dispar deodată (ponoare) sau care apar ca din pământ (izbucniri), râuri subterane, gheţari şi văi oarbe, chei prăpăstioase şi pitoreşti.
Padisul se prezintă sub forma unui şes, a unei câmpii perfect orizontale (deşi situată la altitudinea de 1200 m), închisă de jur împrejur de înălţimi acoperite de brazi: Vârful Măgura Vânătă (1641 m) la nord, Vârful Izbucul Ponorului (1100 m) la sud, Vârful Biserica Moţului (1456 m) la est şi Vărășoaia (1441 m) şi Vârful Balaleasa (1267 m) la vest.
Seara, după apusul soarelui, aici se petrece un fenomen interesant: din lacurile de doline (scobituri rotunde sub formă de pâlnii, adânci şi largi de zeci şi sute de metri) se ridică un abur dens, de nepătruns, care, neavând unde să se scurgă, pluteşte la suprafaţa pământului, ca o adevărată ceaţă albă.
Padișul este un adevărat parc de flori: ghiocei de munte, clopoţei, liliac sălbatic etc. Aici se întâlnesc toate drumurile din munţii Bihorului (Biharia), dar şi din munţii Apuseni, alături de Stana de Vale – centrul turistic cel mai frecventat de turişti.
Spre sud, Padișul se continuă cu Poiana Ponor, în stânga acesteia, spre est, se află o regiune sălbatică, care ascunde multe peşteri (Geimanata şi Caput – unde dispare, printr-un ponor, râul format prin unirea celor două vai, Izvorul Ursului şi Pârâul Sec), izbucuri şi avene (Negru şi Acoperit) etc.
Poiana Ponor este vestită prin: avenul din Vraniţa, tuneluri, hornuri şi cascade şi care se termină brusc, în pereţii Cetăţilor Ponorului, printr-o serie de chei sălbatice. Fenomenele carstice ce se găsesc răspândite aici la tot pasul, fie ascunse în pădurile seculare de brazi, fie situate în poienile şi păşunile întinse, alcătuiesc un decor minunat.
Din Padiş, se ajunge la Peştera Zmeilor de la Poiana Onceasa, la cantonul forestier de la Runcul Ars, valea şi peştera Alunului. Peştera Zmeilor, cu o lungime de 300 m, are oase şi schelete de „Ursus spaeleus” (ursul peşterilor).
Apoi, Groapa de la Bârsa, cu Peştera Neagră, Gheţarul de la Bârsa (1136 m), Peştera de la Zăpodia etc. Bazinul Văii Bulzului, cu frumoasele sale chei, săritori şi cascade ale văilor Bulbuci, Boga, Oșelu sunt preferate în special de alpinişti.
Drumul spre Cetăţile Ponorului începe de la Padiş, Poiana Ponor unde, la dreapta, se află Izbucul Ponorului – un mic lac, situat într-o peşteră şi reprezintă reapariţia la suprafaţă a unei părţi din apele care dispar în Poiana Padișului prin cele 13 ponoare. De la Izbucul Ponorului, porneşte un mic râu care, după câteva sute de metri, dispare iarăşi în Poiana Ponorului, printr-o serie de ponoare.
Primăvara şi toamna, din cauza apelor mari, se formează în această poiană un adevărat lac alpin, situat la peste 1200 m şi în ale cărui ape albastre se reflectă brazii seculari. Din poiană, spre sud, se văd pereţii albi de calcar ai Cetăţilor Ponorului.
Cetăţile Ponorului – această minune a naturii – sunt formate din: 3 doline uriaşe, o peşteră centrală, un izbuc, un râu care curge printr-un tunel subteran lung de 4 km, totul este situat într-o imensă depresiune adâncă de 300 m, înconjurată cu păduri dese. Prăpastiile mari, cu pereţi înalţi de sute de metri, sunt legate între ele prin mari porţi subterane sau tunele uriaşe.
În faţa primei doline (sau dolina centrală) se află un perete alb de calcar, înalt de 200 m, în care natura a tăiat o poartă uriaşă, boltită, înaltă de peste 70 m şi lată de 30 m, prin care se pătrunde în cetate. În partea stângă, se află o galerie prin care vine apa ce-a dispărut la Peştera Caput.
În faţă, tunelul lung de 4 km, lat şi înalt în unele locuri de zeci de metri, cuprinde 14 lacuri adânci. Galeria râului subteran este luminată în parte, prin cele două ferestre din dolinele II şi III.
În dreapta, printr-un tunel uriaş, în pantă, se ajunge la dolina II, care are forma unui aven circular, cu diametrul de 70 m şi cu pereţi înalţi de peste 200 m. Dolina I şi III sunt separate printr-o frumoasă creastă de calcar.
Dolina II este cea mai mare, are formă triunghiulară, iar la capătul ei, se afla gura unui tunel cu boltă (ca a unei catedrale) şi care coboară în panta accentuată la râul subteran. Râul subteran străbate muntele şi iese la suprafaţă după câţiva kilometri la Izbucul Galbenei.
Cetăţile Ponorului se pot vizita şi pe sus, deoarece culmile ce le înconjoară închid complet depresiunea. Cele două balcoane construite deasupra dolinelor II şi III oferă o privelişte de ansamblu a Cetăţilor Ponorului.
Flora și fauna din zona Cetăților Ponorului sunt la fel de variate și impresionante, cu specii adaptate la mediul carstic specific. Biodiversitatea este bogată și variată, oferind un habitat crucial pentru multe specii protejate.
Turismul în Cetățile Ponorului este bine dezvoltat, cu trasee bine marcate și puncte de informare pentru vizitatori, făcând din acest loc nu doar un punct de interes științific, dar și o destinație populară pentru iubitorii de natură și aventură.
