Cheile Rudăriei se află în judeţul Caraș Severin. Ele au fost săpate în rocile din Munţii Almăjului. Lungimea lor ajunge până la şapte kilometri și au în componenţă atât roci metamorfice, cât şi roci magmatice, precum granitele. Cheile s-au format în şisturi cristaline, din cauza tectonizării excesive.
În ceea ce priveşte clima de aici, aceasta este continental-moderată, cu mici influenţe mediteraneene. Temperaturile anuale nu trec de 10 grade, iar nivelul precipitaţiilor ajunge până la 900-1000 mm/an.
Sistemul hidrografic este format în principal din râul Rudăria, care este un afluent al Nerei. La rândul lui, în acesta se varsă alte râuri mai mici, precum Drenatu, Prisacina sau Râmnizvorul.
Vegetaţia din zona Cheilor Rudăriei se remarcă prin prezența fagului, cărpiniţei, mojdreanului, scumpiei sau a liliacului sălbatic, teiului sau garniţei. Animalele care sălăşluiesc în pădurile din apropiere sunt tritonul de munte, lupul, veveriţa, viezurele, căprioara, salamandra, păstrăvul indigen sau vipera comună.
De altfel, există şi o rezervaţie în apropiere, care se întinde pe mai mult de 200 de hectare, în localitatea Eftimie Murgu. Aceasta este plasată şi ea în vecinătatea Munţilor Almăjului. Localizată pe Valea Rudăriei, aşezarea (de nici 2000 de oameni) deţine câteva mori de apă, vechi de foarte mulţi ani. În prezent, aici vin foarte mulţi turişti, atât români, cât şi străini, pentru a admira peisajele.
Deşi în trecut se spune că aici existau peste 50 de mori, majoritatea au fost distruse de inundaţii, precum Dacicoanea, Moara de Piatră, Sfetoanea sau Sutoanea. În zilele noastre, s-au păstrat 22 de mori cu ciutură (un tip de roată poziţionată orizontal). Acestea sunt exploatate de către aproximativ 20 de rândaşi, la un interval temporar de aproximativ jumătate de zi. au capacitatea de a măcina până la 150 de kilograme de făină, zilnic.
Cele mai multe dintre aceste mori erau numite după numele proprietarului sau locului unde erau amplasate. Întrucât exista riscul ca ele să fie distruse, s-a recurs la unele fonduri europene pentru restaurarea lor, după anul 1990. În prezent, a fost inugurat un muzeu etnografic în acest loc.
În apropiere de Cheile Rudăriei, există o mare varietate de obiceiuri, dar şi multe legende locale. Spre exemplu, Lunea Cornilor este o sărbătoare care se desfăşoară imediat cum începe primăvara. Participanții poartă măşti şi înfăţişează toate momentele specifice unei nunți, adică logodnă, cununie, strigarea darului şi reconstituirea alaiului de nuntă.
Un altă sărbătoare anuală aici este cea a măsurării laptelui, obicei frecvent în toată zona Almăjului. Sărbătoarea Negeiei îi adună pe toţi oamenii localităţii, care încing diverse dansuri populare, cum ar fi hor sau ardeleana.
În această regiune, există şi câteva legende. Unele dintre cele mai interesante sunt cea a dăinuirilor şi cea a Svinecei. Prima dintre ele spune că trebuie să-ţi potriveşti ceasul după cerinţele naturii şi va trebui să dormi peste noapte într-o moară din localitate, iar în zorii zilei vei fi întinerit. Legenda Svinecei este mult mai întunecată şi povesteşte despre un bărbat rău care a fost transformat în vârcolac şi a ucis o tânără fată.
Locul unde aceasta ar fi murit poartă numele de Cracul Fetii. Stâncile Adam şi Eva sunt printre cele mai frumoase din întreaga zonă. Aici, se spune că ar fi urcat părinţii tinerei, în încercarea acestora de a o găsi. Această legendă este spusă din generaţie, în generaţie de către cei bătrâni, pentru a perpetua tradiţia locurilor.
În unele mori din zonă, se spune că s-ar auzi diverse zgomote ciudate pe timp de noapte, cum ar fi ţipete, glasuri răguşite sau sunete de instrumente muzicale. Din aceste cauze, aproape niciun localnic nu le mai utilizează cu scopul măcinării. Se spune că ele ar fi bântuite de spiritele celor care, cu mulţi ani în urmă, le-ar fi deţinut şi care ar fi pierit în urma unui incendiu devastator. Cu toate acestea, mitul nu este susţinut de datele istorice, care nu consemnează niciun astfel de eveniment în ultimele sute de ani.
O superstiţie mai recentă spune că la Moara Îndărătnică, mai mulţi localnici şi-ar fi măcinat făina, însă de îndată ce au ajuns acasă, boabele erau întregi. De aceea, moara cu pricina a primit numele de “îndărătnică”, întrucât, conform credinţei populare, aceasta ar fi refuzat să macine cum trebuie.
În interiorul acestor mori, sătenii hotărau datele pentru nunţi, dar organizau şi petreceri, şezători, dau dezlegări de vrăji ori descântece. Cântecele de aici sunt, de altfel, printre cele mai cunoscute din întreaga zonă, datorită frumuseţii lor deosebite, dar şi a ritmului şi a versurilor pline de tâlc.
În prezent, mai toate obiceiurile acestea sunt încă îndeplinite de către rudărenii care doresc să ducă mai departe tradiţia strămoşilor. Dacă aveţi vreodată ocazia să treceţi prin această zonă, faceţi un scurt popas şi, cu siguranţă, nu veţi regreta absolut deloc.
Cheile oferă numeroase trasee de drumeție, de la cele ușoare, accesibile oricărui turist, până la trasee mai solicitante, ce oferă vederi panoramice asupra întregii văi. Fiecare traseu este o oportunitate de a descoperi mai mult din misterul și frumusețea acestei zone.
Zona a fost frecventată încă din antichitate, iar traseele și potecile din chei au servit drept rute importante pentru locuitorii munților Almăj în secolele trecute. Cheile Rudăriei sunt, de asemenea, menționate în diverse documente istorice care atestă importanța lor strategică și naturală.
