Stiati ca …exista nevertebrate marine si oceanice din componenta planctonului extrem de lacome, pradatori care mananca echivalentul unei treimi din corpul lor. Sunt cunoscute cu numele de chetognate si nu au dimensiuni mari, lungimea lor variaza intre 0,2-12 cm. Sunt mari amatoare de peste larvar si plancton animal. Fac parte din increngatura Chaetognatha, alcatuiesc 90 de specii si pot habita in toata lumea, libere, pe fundul marilor si oceanelor, in plancton, in zone de suprafata sau de adancime.
Caracteristici fizice și structura corpului chetognatelor
Cu o lungime variind între 0,2 și 12 cm, chetognatele sunt perfect adaptate pentru viața în apă, având corpuri transparente și aripioare specializate care le asigură mobilitatea și eficiența în vânătoare.
Denumirea de chetognate vine de la cele doua perechi de cheti in forma de carlige, cu rol de apucare, pusi in miscare de muschi si care decoreaza intr-un mod ciudat partile laterale ale capului. Corpul si coada impresioneaza si ele, si anume: pe corp apar aripioare laterale perechi care nu sunt altceva decat prelungiri orizontale ale pielii, iar coada este lunga, ajuta la inotat si completeaza aspectul de sageata al unui astfel de animal nevertebrat.
Modul de prădare și adaptările pentru vânătoare
Modul de prindere a prazii la chetognate este simplu. Ele se folosesc de tepii mobili din jurul gurii, inteapa victima si injecteaza otrava puternica produsa de bacterii. Aceasta contine tetradoxina si este specifica acestor nevertebrate, apare mai rar la alte vietuitoare. Astfel de specii nu prezinta insa sistem excretor si circulator, apare doar sistemul nervos.
Acesta din urma este reprezentat de ganglioni subesofagian si suprafarigian care comunica prin legaturi periesofagiene. La cap apar cei doi ochi mici, iar corpul prezinta musculatura bine dezvoltata.
Rolul ecologic al chetognatelor în ecosistemele marine
Chetognatele sunt animale nevertebrate de prada, hermafrodite (au organe de reproducere feminine in celomul trunchiului si masculine in celomul coadal), fac parte din grupul minorelor, inoata in bancuri sau roiuri mari si o mica parte din astfel de specii sunt bentonice. Fosilele descoperite de paleontologi demonstreaza ca stramosii acestor vietuitoare au trait in era Paleozoica, in Cambrianul inferior.
Speciile de chetognate Sagittid au corpul alungit si transparent, traiesc in planctonul tuturor marilor si oceanelor. Au aspect de vierme lung ca o sageata, corpul este acoperit cu piele, prezinta organ de miros si pipait, au intestin, ovar si pungi seminale, vezica seminala, noduli spermatici, cap cu carlige, doi ochi si creier, ganglion abdominal, intestin, trunchi, coada si inotatoare laterale. Sunt carnivore si au o importanta ecologica mare, mai ales asupra larvelor de pesti.
Aceste nevertebrate sunt concentrate mai ales in Marea Nordului, ele formeaza cea mai mare suprafata din zooplancton si astfel devin hrana principala a multor specii de pesti. La randul lor astfel de specii de sagittide sunt mari pradatori de plancton, larve de pesti si mici crustacee. Unele specii traiesc la suprafata apei (ex. Sagitta setosa), iar altele inoata libere in zone de adancime (ex. Sagitta elegans).
Istoria evoluției chetognatelor
Fosilele descoperite arată că strămoșii chetognatelor trăiau acum aproximativ 500 de milioane de ani, în Cambrianul inferior. Acești prădători antici au evoluat pentru a-și ocupa nișa ecologică actuală, devenind un element-cheie al ecosistemelor marine.
Structurile lor corporale complexe, precum chetele adaptate prinderii prăzii, demonstrează o evoluție continuă și specializată. Cercetările moderne asupra chetognatelor sugerează că acestea ar putea oferi indicii despre condițiile marine preistorice.
Impactul schimbărilor climatice asupra chetognatelor
Modificările de temperatură ale oceanelor și acidificarea apei afectează direct populațiile de chetognate. Creșterea temperaturii determină migrarea acestor nevertebrate către zone mai adânci, unde condițiile sunt mai stabile.
În același timp, scăderea pH-ului afectează bacteriile simbiotice responsabile de producerea tetradoxinei, punând în pericol eficiența prădătorilor. Monitorizarea populațiilor de chetognate poate oferi informații valoroase despre sănătatea generală a ecosistemelor marine.
