Ciclul solar 25, care va dura 11 ani, a început anul acesta, potrivit anunţului făcut de NASA, în cursul acestei luni, septembrie 2020. Ciclul solar sau ciclul activităţii solare este este o variaţie periodică a radiaţiei solare (radiaţie electromagnetică), o variaţie care generează schimbări climatice pe Terra. În medie, un ciclu solar are o durată de 11,2 ani, dar există şi cicluri de 8 -15 ani, activitatea solară caracterizându-se prin intensitatea câmpului magnetic şi prin numărul petelor solare.
Ciclul solar a fost determinat pentru prima dată de către un astronom amator, Heinrich Schwabe, în 1843. Câţiva ani mai târziu, în 1849, astronomul elveţian Johan Rudolf Wolf a stabilit o metodă de calcul pentru analiza activităţii solare, bazată pe numărul petelor solare.
Primii care au descoperit şi au scris despre existenţa unor pete întunecate pe suprafaţa Soarelui, care-şi schimbau forma şi locul, au fost astronomii greci şi chinezi, în urmă cu două mii de ani. În 1612, Galileo Galilei este cel dintâi care le-a observat în detaliu cu ajutorul unui telescop.
Petele solare apar în fotosferă (adică stratul vizibil, intens luminos al Soarelui, format din gaze şi vapori metalici, cu temperatură foarte mare), ca zone mai întunecate (umbre), înconjurate de regiuni mai deschise (penumbre), dimensiunea lor putând ajunge la câteva zeci de mii de kilometri. Fiind mai întunecate şi mai reci decât suprafaţa Soarelui, ele scad intensitatea radiaţiei solare, dar sunt însoţite şi de puncte luminoase cu intensitate mai mare a radiaţiei.
Petele apar adesea în grupuri, însoţite de alte pete de polaritate magnetică opusă (grup bipolar), mai întâi la latitudini mai mari, în cele două emisfere ale Soarelui, apropiindu-se treptat de ecuator, până la începutul ciclului următor.
Ciclul solar 25 a început în anul 2020
Ciclul solar 25, care a început în acest an şi se va încheia în 2031, se numeşte aşa deoarece este al 25-lea de când a început observarea sistematică a activităţii şi a petelor solare, adică în 1755.
Debutul ciclului solar 25, ca şi al celorlalte, care l-au precedat, nu se face brusc, ci prin apariţia unor mici pete cu polaritate magnetică inversă, fenomen care s-a observat încă din decembrie 2019. Mai mult, în aprilie 2020, cercetătorii de la Space Weather Prediction Center (SWPC), din SUA, au raportat că, timp de 30 de zile consesecutiv, nu a fost vizibilă nicio pată solară, ceea ce este semnul unei activităţi solare apropiate de minimum.
Se preconizează, de asemenea, că ciclul solar 25 va fi de intensitate mai mică decât media şi ar putea fi cel mai slab din ultimii 200 de ani, după cum precizează specialiştii NASA.
Originea unui ciclu solar, ca şi periodicitatea acestuia, sunt fenomene atribuite, în general, felului în care funcţionează “dinamul solar”, adică procesul fizic prin care este generat câmpul magnetic al Soarelui. Soarele este traversat de un câmp magnetic, ca multe alte corpuri cereşti, inclusiv Pământul, iar direcţia acestui câmp se schimbă la fiecare 11 ani. Deşi se cunosc aceste lucruri, mecanismul detaliat al dinamului solar rămâne în continuare învăluit în mister şi face obiectul a nenumărate cercetări.
Ciclul solar 25 şi consecinţele sale
S-au născut deja mai multe controverse legate de ciclul solar 25. Unii consideră că există o tendinţă vizibilă de slăbire a activităţii solare în ultimele trei cicluri solare şi că acest fapt ar fi indiciul că ne aflăm într-un minimum care ar dura câteva decenii, semn că Terra ar intra într-o “mini-perioadă” glaciară, similară cu ceea ce s-a întâmplat între 1645 -1715, fenomen cunoscut sub denumirea de “Minimum Maunder” sau “Mica Epocă de Gheață în emisfera nordică”. Mai târziu, între 1800 şi 1825, s-a observat un alt minimum – Minimum Dalton – cu vreme extrem de rece la scară globală, apoi în 1913 şi, mai recent, în 2008 – 2009.
Chiar dacă nu au ar fi vorba despre o perioadă “mini-glaciară”, cert este că variaţia fluxului magnetic solar influenţează semnificativ clima pe Terra. Soarele este sursa naturală de căldură şi lumină pentru Pământ şi, fără Soare, planeta noastră ar fi un loc rece, fără viaţă.
Potrivit unor predicţii, bazate pe calcule ştiinţifice şi pe analogii cu epocile anterioare, în cadrul ciclului solar 25, se vor înregistra ierni mai reci în zonele temperate (mai ales, probabil, iarna 2024 – 2025), atunci când se va produce un maximum al ciclului solar 25, veri mai toride, furtuni şi vânturi puternice, o amplificare a norilor oceanici şi, în general, manifestări climatice atipice.
Există şi alte consecinţe ale modificării activităţii solare. Deşi Soarele este sursa vieţii pe Terra, activitatea sa nu este lipsită de riscuri pentru oameni, pentru că poate perturba funcţionarea sateliţilor pe orbită, poate crea dereglări în sistemul de telecomunicaţii, din cauza furtunilor electromagnetice, astronauţii aflaţi în misiuni spaţiale pot fi expuşi la doze masive de radiaţii letale (care distrug celulele roşii din sânge).
Sub semnul imprevizibilului…
Dacă perioada de minimum solar s-ar prelungi, in cadrul ciclului solar 25 si ulterior, spun cercetătorii, totusi o nouă eră glaciară nu ar mai fi posibilă, din cauza fenomenului de încălzire globală, cauzat de gazele cu efect de seră, rezultate din activitatea umană. Nici “anul fără vară”, ca în 1816, când a existat un alt minimum solar prelungit, când temperaturile au scăzut semnificativ, recoltele au fost distruse, mulţi oameni au murit de foame şi de frig, nu mai este posibil.
Micile pete solare care marchează începutul unui nou ciclu solar, aşa cum se întâmplă şi acum, anunţă, de fapt, uriaşele explozii solare din momentele de maximum, care aruncă în spaţiu lumină, energie şi material solar.
Oamenii de ştiinţă au identificat astfel de perioade, dar multele necunoscute lasă loc unor fenomene imprevizibile. Inceputul unei noi ere glaciare sau o incălzire globală fără precedent? “Vremea spațială (ca si clima terestră) este ceea ce este, dar datoria noastră este să ne pregătim”, sublinia Jake Bleacher, director al Misiunii de Explorare și Operațiuni Umane NASA .
