Cocorul, pasărea migraatoare de pe malurile apelor: habitat și comportament

Cocorul este una dintre cele mai fascinante păsări migratoare, recunoscută pentru eleganța zborului său și sunetele puternice de trompetă. Aceste păsări trăiesc pe malurile apelor curgătoare și în regiunile mlăștinoase, fiind un simbol al naturii sălbatice. Deși odinioară cocorii erau întâlniți pe întreg continentul european, astăzi populațiile lor au scăzut semnificativ din cauza modificărilor aduse habitatelor. În acest articol vom explora habitatul, comportamentul și migrația acestei specii remarcabile de păsări.

Ordinul Gruiformes cuprinde familia Gruidae (cocorii propriu-zis) si familia Aramidae (cocorul carstei). Ordinul este constituit dintr-un grup eterogen de pasari apartinand la 11 familii, cca. 205 specii care traiesc pe malurile apelor curgatoare si statatoare, prin mlastini, pe campii umede, sesuri uscate si prin paduri.

Ele se caracterizeaza prin vertebrele dorsale nefuzionate, cecumul intestinal foarte dezvoltat, lipsa gusei, iar degetul posterior lipseste sau este foarte scurt si inserat mai sus decat cele anterioare.

Habitatul și zonele preferate de cocori

Unele foarte bune zburatoare sunt migratoare (cocorii), avand aripile bine dezvoltate si lungi. Altele se deplaseaza prin inot sau alearga cu multa rapiditate prin stufarisuri sau tufisuri dese. Au raspandire larga in regiunile temperate si tropicale ale globului.

Cocorii propriu-zisi sunt reprezentanti prin mai multe genuri, sunt pasari picioroange care populeaza Europa, Asia, America de Nord, Africa si Australia. Cuiburile lor sunt instalate pe sol. Imediat dupa eclozare, puii parasesc cuibul si se hranesc singuri, dar sub conducerea pasarilor adulte.

Hrana cocorilor: ce mănâncă aceste păsări elegante?

Hrana consta mai ales din substante vegetale, dar si din viermi, insecte si mici mamifere. Glasul lor puternic, ca de trompeta, se datoreaza conformatiei speciale a traheii care patrunde in stern, unde formeaza bucle, ceea ce duce la o intarire a sunetului prin rezonanta.

Cocorul cenusiu – era raspandit pe vremuri in mlastini si regiunile cu stuf din nordul si estul Germaniei, dar odata cu intensificarea agriculturii si asanarea mlastinilor a devenit o pasare clocitoare foarte rara. In perioada migratiilor se mai observa frecvent carduri de cocori migratori, venind din locurile lor de cuibarit, din Peninsula Scandinava sau trecand la intoarcerea din locuintele lor de iarna, din Africa si de pe Valea Nilului. Sunetele lor ca de trompeta atrag atentia asupra stolului de pasari care zboara la inaltime. Chiar si in regiunile lor de clocit aceste pasari puternice dar sperioase se dau deseori de gol dupa glas.

Primavara ele stationeaza in mlastini, lunci, luminisuri de padure. Cocorii se plimba semeti unul dupa altul, masculul urmand femela. In dansurile lor curioase ei executa diferite salturi. Cuiburile lor sunt instalate in locuri inaccesibile, in namol sau in mlastini si uneori in mijlocul apei chiar. Ele confectioneaza o saltea groasa din stuf pentru ca ouale sa ramana uscate. Intr-un jgheab plan sunt clocite doua oua cafenii-inchise.

Comportamentul cocorilor în perioada de împerechere

In general cloceste femela, care este inlocuita de mascul numai pentru scurt timp. Inlocuirea se petrece cu un anumit ceremonial, inainte de toate prin construirea simbolica de cuiburi si prin chemari. Puii cresc 9-10 saptamani sub tutela adultilor. Inainte de inceperea migratiilor, familiile se aduna pentru a pleca impreuna. Uneori venind dinspre nord, raman si in Delta Dunarii si cuibaresc in baltile bratului Sfantul Gheorghe, pe lacurile Razim si Sinoe.

Specii de cocori din Asia si America

• Cocorul cu gatul negru – cloceste in sudul si mijlocul Tibetului.
• Cocorul cu ceafa alba – care spre deosebire de celelalte specii prefera ca loc de cuibarit vaile muntoase si cu paduri de lunca, strabatute de tufisuri dese din regiunile fluviului Ussuri si Mongolia.
• Cocorul calugar – traieste in estul Siberiei, Lacul Baikal si regiunea Ussuri, precum si nord-vestul Mongoliei.
• Cocorul mare Antigona – se intalneste in gradinile zoologice, el are capul si partea superioara a gatului de un rosu-viu. Populeaza regiunile de ses, din nordul Indiei, ajungand spre est, pana la Assam. Are 150 cm lungime, este cel mai mare dintre toti. Se intalneste in India de Nord.
• Cocorul canadian – cloceste in nordul Americii de Nord, nord-estul Siberiei, Cuba, in migratiile sale traverseaza America si ierneaza in Mexic si Texas. Are 120 cm lungime.
• Cocorul mic – este raspandit din Mongolia pana in platoul inalt al Algeriei. El migreaza spre China, India si nordul Africii pana pe Valea Nilului.
• Cocorul american – cloceste in nordul Canadei si ierneaza in Texas. Este alb cu varful aripilor negre si are 125 cm lungime.

Specii de cocori din regiunile Africii

• Cocorul incoronat – denumit ,,cu margele” din cauza margelelor de pe cap.
• Cocorul paradisului – este o alta specie din Africa de Sud, are 105 cm lungime.
• Cocorul motat – traieste in Africa, la sud de Sahara, are 105 cm lungime si are capul acoperit cu o creasta galbena din pene. Penele corpului sunt de culoare neagra, iar spre capatul aripilor penajul este galben si alb.

Familia Aramidae (cocorii carstei) este reprezentata printr-un singur gen si o singura specie, Aramus scolopaceus, raspandita in tinuturile tropicale ale Americii de Sud. Acest cocor era frecvent in apropierea marelui oras Rosario de Santa Fe, pe malul raului Parana din Argentina. Pasarea, de culoare neagra, cu pete albe in picatele, are aspect de barza, dar zvacniturile continui ale cozii o caracterizeaza ca un reprezentant al acestei familii.

Traieste hranindu-se mai ales cu melci mari. Cuibul sau spatios sta pe sol sau foarte putin ridicat deasupra lui. Masculii si femelele clocesc impreuna cele cinci pana la opt oua. Puii, acoperiti cu un puf complet negru, parasesc cuibul curand dupa ecloziune. Spre deosebire de cocorii propriu-zisi, cocorii carstei se urca si innopteaza pe copaci.

Cocorul și importanța sa culturală și simbolică

Cocorii au fost venerați de-a lungul istoriei în multe culturi din întreaga lume. În Japonia, cocorul este simbolul longevității și al păcii, iar legenda spune că cine împăturește o mie de cocori din hârtie va avea parte de sănătate și noroc.

În mitologia greacă, cocorii erau asociați cu zeii fertilității și ai ploii, iar în unele tradiții africane, cocorul simboliza renașterea și transformarea. Această legătură dintre cocori și elementele naturii a contribuit la fascinația continuă a oamenilor față de aceste păsări magnifice.